Cu sau fără recesiune, nu mai putem trăi din bani împrumutaţi! Rămânem fără pensii şi salarii!

Plătim acum „filosofia” economică a lui Ciolacu: „mă doare în organul genital de deficit”, conform declaraţiei lui Marcel Boloș. Împrumuturile sunt ca bulgărele de zăpadă, care se transformă în avalanşă. Am trăit acest experiment în 2009-2010, au trăit şi grecii, dar n-am învăţat nimic.

Plătim 12 miliarde de euro pe an doar dobânzi la aceste împrumuturi, dacă mai adăugăm şi ratele la împrumuturi ajungem la 30-50 miliarde de euro pe an. La un PIB de aproximativ 400 miliarde euro şi un buget de 130 miliarde euro. Evident că o mare parte din pensii şi salarii provin din împrumuturi. Iar dacă agenţiile de rating ne retrogradează în „junk”, adică nu mai prezentăm încredere că restituim ce am împrumutat, adio bani de pensii şi salarii. Nu mai primim împrumuturi şi nici bani de la UE.

Cât este de greu să înţelegi acest raţionament simplu, pe care mai nimeni nu-l contrazice? Dar îl ignoră!

Guvernul Bolojan a crescut taxele şi impozitele la privaţi, dar reforma administraţiei centrale şi locale s-a blocat în refuzul miniştrilor PSD, deşi au votat în coaliţie reforma administraţiei, care înseamnă reducerea cheltuielilor bugetare. De aici nemulţumirea populaţiei angajate la privat, doar noi să suportăm costurile reducerii deficitului bugetar?

Ce nu înţelege PSD

PSD nu este de acord cu reducerile cheltuielilor aparatului bugetar pentru că de la ei şi de la pensionari îi vin voturile. Nu înţelege că România este în pragul prăpastiei, nu reduce deficitul bugetar şi comercial, adio împrumuturi şi bani europeni, adio bani de pensii şi salarii! Pe urmă, toată clientela politică a PSD îşi are veniturile din aparatul bugetar, și în companiile economice falimentare ţinute în viaţă de la buget. Reducerea cheltuielilor ar afecta direct şi în primul rând clientela politică a PSD. De aici opoziţia feroce la reducerea cheltuielilor. Ce nu pricepe PSD este că dacă bugetul se prăbuşeşte, şi ţara intră în incapacitate de plată, clientela nu mai are nici veniturile actuale, iar cetăţenii flămânzi  îi vor fugări cu pietre pe stradă.

Aşa se face că miniştrii PSD nu vor să semneze OUG privind reforma administraţiei centrale şi locale. Ministrul Agriculturii, de exemplu. Deşi, într-o ţară cu toată agricultura privată, te întrebi ce rost mai are un minister al Agriculturii. Ce să facă? Banii aduşi de la UE pentru fermieri sunt plătiţi de o instituție, APIA, iar cele 350.000 de ha ale statului sunt gestionate de ADS, Administraţia Domeniilor Statului. Maximum 200 de funcţionari. Fermierii privaţi, mai mari sau mai mici, îşi fac singuri politicile agricole, că din astea trăiesc. Nu ascultă de minister ce şi cum să cultive.

Ce mai poate face premierul Bolojan

Au trecut 3-4 luni de opoziţie a PSD la reglementările privind administraţia centrală şi locală, pe care le propune premierul Bolojan.

În Constituţie, scrie la art 108:

(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.

Dacă miniştrii PSD nu vor să semneze, să vină PSD la guvernare şi să conducă guvernul după „filosofia” lui Ciolacu. Se pare că trebuie să trecem prin deşertul prin care a trecut Grecia, ca să înţelegem ce e bine şi ce e rău. Şi Grecia era în zona euro, a scăpat mai ieftin decât am scăpa noi.

Impozitarea progresivă nu este o soluţie

Doar în capul „economiştilor” PSD este soluţie. Adică să iei de la cei care au, să dai la cei care stau.

Îţi trebuie un soft al ANAF greu de realizat, care să urmărească veniturile reale ale tuturor companiilor. Având în vedere cum se pot „masca” unele venituri, este greu de obţinut un astfel de soft, cel puţin un an, un an şi jumătate.

UE are intenţia să deschidă spaţiul economic astfel încât orice întreprinzător să poată deschide oriunde în UE o firmă. Este clar că privaţii  se vor refugia în ţările cu taxare mai mică şi spaţiul fiscal predictibil şi prietenos. Pierdem şi companiile străine care au deschis afaceri la noi.

Există şi acum o adevărată „maşinaţiune” în a ascunde veniturile firmelor pentru a nu fi impozitate. Dar dacă am introduce impozitul progresiv...

Bugetul ţărilor bogate  din UE se bazează pe conformarea voluntară. Contribuabilii au încredere că statul face ce trebuie cu taxele şi impozitele plătite de ei. La noi ce încredere să ai, când vezi la mâna primarului un  ceas de 30.000 de euro?  Sau maşini cu care vin la şedinţe, de peste 100.000 de euro?

Din păcate, nu văd altă ieşire decât să trecem prin deşertul lipsei banilor pentru pensii şi salarii, pentru a ne învăţa minte, conducători şi cetăţeni!