Interviu Compozitorul Dan Dediu: „Artistul întotdeauna a avut o misiune, aceea de a găsi frumosul, de a structura emoția și a clarifica ideile”

Compozitorul Dan Dediu este preşedintele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România din 2022, iar din această vară a fost ales pentru un nou mandat în această postură. Despre misiunea uniunii compozitorilor într-un mod simplu de înțeles, despre cel mai recent festival organizat de aceasta, World New Music Days, şi, nu în ultimul rând, despre creatorul Dan Dediu, ne-a vorbit într-un moment de respiro între multiplele sale activităţi – de la cele pedagogice, la cele componistice sau de “administrator” al vieţii muzicale româneşti.

„Compoziția e un fel de management al sunetelor“

Oltea Şerban-Pârâu: Domnule Dan Dediu, sunteti preşedintele UCMR, iată la un al doilea mandat începând cu iulie 2026. Cum coexistă în dumneavoastră artistul și președintele UCMR? Există momente în care cele două roluri intră în tensiune? Ce a învățat compozitorul Dan Dediu din experiența conducerii unei uniuni de creație și ce a învățat președintele UCMR de la artist?

Dan Dediu: Îmi place să cred că nu sunt deloc un Dr. Jekyll and Mr. Hyde. Încerc să nu încurc borcanele și cred că mi-am câștigat această elasticitate mentală. Pot să mă obiectivez și să judec la rece atunci când e cazul. Fac, de multe ori, mult mai multe pentru alții decât fac pentru mine. De exemplu, mulți prieteni mă ceartă că n-am fost în stare să-mi actualizez site-ul, care a rămas cu peste un deceniu în urmă. Va trebui să remediez asta, într-adevăr. Am învățat mult din munca de administrație și asta nu intră deloc în coliziune cu calitatea mea de compozitor. Și compoziția e un fel de management al sunetelor. Trebuie să știi ce alegi în fiecare moment și să ai curajul de a decide. Și sunt fericit că fac lucruri la care mă pricep. Mă pricep la compoziție muzicală și muzicologie și conduc o uniune de compozitori și muzicologi. Nu e chiar locul potrivit ?

Este importantă dimensiunea implicării, chiar a militantismului pentru un artist creator în vremurile de azi? Mai este necesar să fii auzit în plan social ca om de cultură?

Creatorii sunt diferiți. Unii se implică în societate, alții nu. Unii consideră că e de datoria lor să ia atitudine, alții se retrag ca melcii în cochilia proprie. Unii sunt deschiși spre exterior, spre ceilalți, alții sunt îndreptați către sinele propriu, spre introspecție. Nu cred că există reguli aici. Totul are legătură cu ce fel de artă face fiecare, în ce crede și ce are de spus. Unii fac artă militantă, alții îi dedică toată creația lor lui Dumnezeu. Avem nevoie și de unii, și de alții. Nu judec și nu știu cum e mai bine. Nu știu nici dacă există vreun răspuns corect la această întrebare. Fiecare creator face după cum simte și după cum îi e felul. Asta e autenticitatea fiecăruia și nu le putem cere să fie altceva decât sunt. Asta și e frumusețea artei: diferența dintre noi! Și faptul că ce ai tu de spus, doar tu o poți face. Altul nu va putea să-ți ia ceea ce ai tu de spus. Va spune altceva, cu siguranță. De aceea, cred că fiecare artist e un unicat.

“Am reconectat cultura muzicală românească la nivelul de vârf al muzicii contemporane internaționale“

Cel mai recent eveniment pe care l-a organizat Uniunea Compozitorilor a fost World New Music Days, festivalul Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană, găzduit de România în perioada rezervată de obicei Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi, final de mai. Privind retrospectiv după încheierea World New Music Days, care considerați că a fost cel mai important câștig pe care muzica românească l-a avut prin organizarea la București a acestui festival mondial al muzicii noi? 

Esențial a fost că am reconectat cultura muzicală românească la nivelul de vârf al muzicii contemporane internaționale. Se vorbește și se scrie despre noi acum ca despre o revelație a muzicii noi și, de asemenea, este evidențiată și excelenta organizare. Ambele aprecieri ne bucură și ne aduc satisfacție.

“Am invitat doar interpreți români și în fiecare concert am avut piese de compozitori români.”

Ce a fost cel mai complicat în organizarea unui festival de asemenea amploare? 

Cel mai dificil lucru este să mulțumești pe toată lumea. Nici măcar n-am încercat așa ceva. Am vrut doar să arătăm cum suntem și ce putem face prin forțele proprii. Am invitat doar interpreți români și în fiecare concert am avut piese de compozitori români. Acest lucru a fost acceptat și apreciat în contextul în care peste 80 la sută dintre lucrările programate au făcut parte din selecția internațională.

Cum credeți că a fost influenţată imaginea României în cadrul comunității internaționale a muzicii contemporane după această ediție?

S-a schimbat în bine, mie mi-e foarte clar acest lucru. Lumea nu s-a așteptat la un festival de asemenea nivel, cu spectacol de operă, patru concerte cu orchestra, un concert cu o sinfoniettă, două cvartete de coarde, trei ansambluri camerale, două duouri și un flaut solo, cor de cameră, muzică bizantină, o desfășurare de tehnologie de vârf audio-video pentru muzica electronică, experiment și incinte de concert diverse, plus efervescență culturală în tot orașul.

Muzica nouă este adesea percepută ca fiind dificilă pentru public. Ați observat o schimbare în disponibilitatea de receptare a publicului românesc în timpul festivalului?

Da, am observat un public curios și numeros, la mai multe concerte. Desigur, o mare parte a publicului a fost formată din invitații de peste tot, de pe mapamondul, delegații secțiunilor naționale ale SIMC și compozitorii ale căror piese au fost selectate și interpretate în festival. Dar a contat foarte mult și promovarea pe care am avut-o înainte de festival și în timpul acestuia. Și încă ceva: e foarte important și cum structurezi programul. Noi am mers pe o politică de a arăta diversitatea repertoriului contemporan și de a nu propune concerte mai lungi de 60-70 de minute. Sunt două strategii câștigătoare și rezonează și cu sensibilitatea publicului contemporan.

“E important să ai o infuzie de păreri noi și perspective venind din alte culturi”

De ce este important aspectul "internaţional" pentru un festival în cazul muzicii contemporane de la noi, în contextul în care creaţia autohtonă este îndeajuns de diversă?

Ca să nu ne provincializăm. Nu suntem mulți, dar nici puțini. Dar ne cunoaștem între noi: știm cam ce compunem fiecare, știm la ce nível se cântă, ne plasăm într-un limb cunoscut. De aceea, e important să ai o infuzie de păreri noi și perspective venind din alte culturi. Acest lucru ne așează în față o oglindă și ne deschide spre întrebări pe care, de multe ori, nici măcar nu le-am fi putut formula dinăuntrul culturii noastre. Vine cineva din afară și vede altceva la noi: poate o calitate, poate un defect. Această confruntare e benefică și de aceea trebuie să menținem componenta internațională a festivalului de muzică nouă.

Festivalul a demonstrat că România poate organiza un eveniment de nivel mondial şi în acest domeniu. Cum poate fi păstrată această energie și după încheierea lui, astfel încât să nu rămână doar o performanță punctuală?  

Așa e. Acest lucru a fost foarte apreciat de către mulți invitați străini. Avem un nucleu de colaboratoare și colaboratori care au dovedit inventivitate și reziliență în organizare, iar acest know-how trebuie păstrat și încurajat. Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România va continua să organizeze și să dezvolte cele două festivaluri tradiționale - Săptămâna Internațională a Muzicii Noi și Meridian. Astfel, vom păstra anual cele două motoare de promovare a muzicii noi, atât pentru motivarea compozitorilor români contemporani, cât și pentru constituirea unor platforme de dialog cu muzicile din alte țări.

“Continuăm cu internaționalizarea și digitalizarea patrimoniului de partituri și manuscrise”

După această experiență, care credeți că sunt prioritățile UCMR pentru următorii ani? 

Continuăm cu internaționalizarea și digitalizarea patrimoniului de partituri și manuscrise, dar avem în vedere și alte orizonturi: o prezență mai consistentă a partiturilor de muzică românerască pe piața internă și internațională, intensificarea comentariilor și exegezelor muzicologice în limbi de circulație internațională despre compozitorii români, continuarea sprijinului acordat tinerilor creatori.

Care este, astăzi, misiunea unei uniuni de creație? Mai este aceeași ca acum 30 sau 50 de ani, și chiar ca acum 10 ani, sau trebuie redefinită?

Întotdeauna trebuie să regândim contextul în care ne desfășurăm activitatea și să-l privim cu realism. Astfel, putem să redefinim misiunea uniunii noastre într-un mod simplu de înțeles, pe scurt: e o arcă muzicală – cuprinzând patrimoniul și arhiva trecutului –, un ghid spiritual și un comentator avizat, un motor de încurajare a creației și de răspândire a acesteia, precum și o instanță de validare profesională.

“Nicio valoare culturală nu scapă mecanismului de transformare în marfă”

Cum pot fi apărate adevăratele valori culturale într-un context în care cultura este adesea evaluată prin criterii economice sau de vizibilitate? 

Cultura este un bun comun al societății. Ea se schimbă cu timpul și e împărțită în scene diverse. Unele scene sunt mai mari, altele sunt mai mici. Valori culturale există în toate scenele, după cum există și non-valori. Valorile se nasc în mai multe feluri: pot fi promovate de publicul scenelor respective, susținute de forțe comerciale și financiare, altele se consolidează în timp. Ca să putem vorbi de adevărate valori, trebuie să ținem seama de componenta temporală. Discuția e foarte complexă și ramificată. Nicio valoare culturală nu scapă mecanismului de transformare în marfă. Dacă o operă artística are valoare, atunci ea va putea fi cerută și ofertată. Cred că adevărata provocare pentru noi este de a găsi exact forma prin care valoarea muzicii pe care o facem să poată fi exprimată printr-un marketing eficient, pentru a ajunge la publicul interesat de ea. Doar așa o vom putea apăra, nu altfel.

Ce vă îngrijorează cel mai mult în evoluția vieții culturale din România? Și ce vă dă speranță?   

Mă îngrijorează superficialitatea comentariilor despre muzică și pletora de critici muzicali care nu sunt de meserie, care scriu în online, mai ales, și care-și dau cu părerea de parcă ar fi mari specialiști. Ar fi bine dacă s-ar abține și ar rămâne la rangul de melomani. Îmi dă speranță faptul că apar tineri critici și muzicologi de viitor, tobă de carte și cu gust. Sunt puțini, dar consistenți în idei și cu stil.

Mai are artistul o misiune în societatea contemporană sau această idee aparține unei alte epoci?

Artistul întotdeauna a avut o misiune, aceea de a găsi frumosul, de a structura emoția și a clarifica ideile, pentru a le arăta semenilor o altă față a realității și a-i scoate din obișnuit, pentru a-i plasa în orizontul miracolului.