Ce rămâne după un festival - perspectiva unui psiholog

Ca psiholog, văd adesea partea pe care Instagram și TikTok nu o postează niciodată despre un festival. Nu văd doar videoclipurile cu artiști, artificii, moshpit-uri, zeci de mii de tineri care dansează frenetic și se distrează pană dimineața. Sau vorba unei mame: tineri care s-au prins într-o horă la 1 dimineața. Poate fi emoționant dar...cam atât.

Noi nu vedem în online prietenii care încearcă să țină în brațe pe cineva care nu mai poate sta în picioare, nu vedem lacrimile de după ce muzica se oprește, suferințele interioare sau rănile fiecărui copil ahtiat după clipe de fericire.

Ca psiholog, tocmai acea parte invizibilă și rureroasă mă preocupă și mă îngrijorează. Oamenii fericiți nu ajung la psiholog.

Dacă tragi semnale de alarmă, dacă realizezi analize de specialitate îți iei rapid hate și înjurături la greu, inclusiv pe adresele personale de comunicare...

Vreau să spun altceva. Ca psiholog, văd atacurile de panică de după. Văd anxietatea care apare după patru zile fără somn și un drum de zeci de ore. Văd vina, rușinea, relațiile distruse, accidentele, rănile emoționale și tinerii care-mi spun: „N-am crezut că mi se poate întâmpla tocmai mie. Cu ce am greșit!."

Văd regretele că au mers acolo, văd dezamăgirile, trădările, despărțirile și suferințele. Văd tristețea și deprimarea celor care au visat tot anul la festival ca la cea mai mare distracție ever, au ajuns acolo, au cheltuit bani și speranțe, au depus eforturi, au încercat să se distreze, sau chiar au simțit că s-au distrat, dar la final au rămas cu aceeași tristețe și suferință, sau chiar mai multă.

NU distracția e problema, să ne înțelegem. Am spus că unii tineri (mai ales cei peste 18, 20 de ani) pot să se ferească mai ușor de riscurile grave și să fie în siguranță alături de prietenii lor, comparativ cu cei mici. Majoritatea se întorc acasă satisfăcuți.

Însă, problema începe în momentul în care simți ca tânăr că trebuie să demonstrezi ceva, că d-aia ai mers la festival cu orice preț și ai tânjit și ai depus eforturi să ajungi acolo. Să dau câteva exemple.

- Că trebuie să bei mai mult decât ceilalți, să le arăți că ești rezistent la băutură, să bei mai mult decât ai băut vreodată, sau să bei pentru prima dată, să te îmbeți în fiecare seară, că d-ia ai mers acolo și nu poți să fii fraierul grupului tău de prieteni.

- Că trebuie să încerci orice, că trebuie să te combini cu cineva, că trebuie să faci sex neprotejat, că trebuie să reziști toata noaptea fără somn, că trebuie să filmezi tot, să postezi...în final că trebuie să fii "legendă". Apropo, la ce folos să mergi la festival dacă nu postezi zilnic pe Insta? Te-ai dus degeaba...

Iar dacă ești fată, apar mult mai multe presiuni și riscuri.

Să nu pari „fițoasă” dacă refuzi un pahar, o gură, un fum, un joint, o liniuță, doar una, doar o dată. Să nu superi pe nimeni dacă spui „nu”. Să accepți atenția unor necunoscuți doar ca să nu fii considerată „prea rece”. Să pleci cu băieți pe care îi cunoști de câteva ore pentru că „toată lumea face asta” și tu nu vrei să fii proastă.

V-ați gandit că festivalurile de muzică sunt locurile în care se întamplă cele mai multe agresiuni sexuale, abuzuri sexuale, hărțuiri și violuri? Iar consecințele răman ascunse: de la teama unei sarcini nedorite (sau iminența ei) la trauma unui viol? Fata se simte vinovată și nu are puterea să spună nimănui prin ce a trecut, nici luni după acest festival.

V-ați gandit că festivalurile de muzică reprezintă tocmai mediul ideal unde libertatea mult visată a adolescentului nu are limite.

Un festival ar trebui să lase amintiri frumoase, nu traume. Însă, mai ales noaptea, mai ales după un consum de alcool rezistențele scad, să spui ”nu” e foarte greu și deseori nici nu-ți dai seama cum te duce valul și a doua zi ai regrete mari.

În haosul unui festival, alcoolul, lipsa de somn și încrederea acordată unor necunoscuți pot crește considerabil riscul de a deveni vulnerabilă în fața abuzului, manipulării sau violenței. O singură decizie luată sub presiunea grupului, a alcoolului sau a dorinței de a fi acceptată poate schimba o noapte de distracție într-o experiență traumatică.

În realitate, adevărata libertate nu înseamnă să spui "da" la orice, înseamnă să poți spune și "nu", fără să simți că pierzi ceva și fără să te simți prost sau slab.

Dacă ai ajuns la festival ai grijă de tine și de prietenii tăi, hidratează-te, dormi când poți, nu accepta băuturi sau substanțe de la necunoscuți și dacă vezi pe cineva în pericol, nu filma, ci ajută-l.

Sute de părinți și-au luat cazare în apropiere cu speranța că ”dacă se întâmplă ceva rău”, ei vor fi acolo. În realitate, dacă se întâmplă ceva rău, adolescenții nu-și vor anunța prima dată părinții. Să nu ne mințim. De rușine, de jenă, de teamă, (”lasă că trece pană dimineață”), de teama unor consecințe (”dacă-mi zice că mergem acasă și pierd următoarele concerte”) și din alte zeci de motive...adolescentul nu-ți va spune ce nasoale a făcut...

Vreau să reținem ceva. Festivalul durează câteva zile însă creierul tău trebuie să te ducă încă zeci de ani. Ai grijă de el, distracția trece, consecințele pot rămâne.

După festival, sper să fie doar despre povești și experiențe frumoase, nu despre vindecarea unor răni care puteau fi evitate.

Și despre toate aceste lucruri nu se vorbește....