Arsenalele nucleare sunt în creștere, la fel ca retorica entuziastă privind un iminent război

Pare inutilă, prostească sau caducă Orice discuție despre nevoia de pace și pentru găsirea de oarecare soluții funcționale în vederea rezolvării crizelor economice în care se înfundă tot mai multe țări ale lumii. Sigura valoare de referință, singurul criteriu de măsurare a valorii unei națiuni și aportului său la patrimoniul civilizației lumii constă în măsurarea cât mai exactă a puterii sale de destrucție, acumulată în arsenale și gata de utilizare precum și capacitatea de inovare în domeniu.

Dacă asta este singura discuție relevantă și ea răspunde interesului profund al opiniei publice, atunci e cazul să vă prezentăm datele esențiale conținute în SIPRI Yearbook 2023 realizat de Stockholm International Peace Research Institute , referința mondială în domeniu. Totul în acest context definit de Dan Smith, directorul SIPRI, ca fiind momentul în care „alunecăm spre una dintre cele mai primejdioase perioade din istoria umanității...este imperativ ca guvernele lumii să găsească mijloace  de a coopera pentru a calma tensiunile geopolitice, de a încetini cursa înarmărilor și de a face față consecințelor grave ale degradării mediului și creșterii fenomenului de foamete în lume...În această perioadă de puternică tensiune politică și neîncredere, cu canale de comunicare închis sau care funcționează cu dificultate între statele rivale posesoare de armament nuclear, riscurile de eroare ce calcul, ne neînțelegeri sau de accidente sunt inacceptabil de ridicate”.

Așa este, dar cui îi pasă? Rezultatul este o creștere spectaculoasă a investițiilor în arsenale nucleare în lipsa oricăror  constrângeri – nu morale, căci așa ceva nu există în politică – ci datorită dispariției rapide a tratatelor care limitau sau interziceau anumite tipuri de arme nucleare, piața fiind acum totalmente liberă și oferind generalilor o cale deschisă pentru împlinirea scopului suprem al vieții lor: să distrugă, perfect legal, un număr cât mai mare de inamici cu orice tip de armă pe care o găsesc în arsenalele convenționale și nucleare.

Aceasta este explicația faptului că, spun cei de la SIPRI, cele nouă state posesoare de arme nucleare continuă să-și modernizeze arsenalele nucleare și, chiar mai mult, mai multe dintre aceste state au dezvoltat și deja au desfășurat noi sisteme de arme nucleare în raport cu nivelul raportat pentru 2022. Asta face, spune raportul, că din inventarul mondial de 12512 ogive nucleare existent în ianuarie 2023, aproximativ 9576 erau amplasate în stocurile pregătite pentru o folosire potențială, adică cu 86 mai mult decât în ianuarie 2022 . Dintre acestea, 3844 de ogive sunt amplasate pe rachete sau avioane, iar aproximativ 2000 (din care cvasi-totalitatea aparțin Rusiei sau SUA) – au fost menținute în stare de alertă operațională ridicată, ceea ce înseamnă că erau montate pe rachete sau existau în bazele aeriene unde există bombardiere nucleare.

SUA și Rusia dețin aproape 90% din stocul actual de arme nucleare. Stcul Chinei a crescut de la 350 de ogive în 2022 la 410 în ianuarie 2023 și, spun autorii raportului SIPRI, la ritmul actual de producție, arsenalul chinez ar putea ca, la finele acestui deceniu, să dețină tot atâtea rachete balistice intercontinentale ca SUA sau Rusia.

Britanicii vor și ei să depășească limita de 225 de ogive pentru a ajunge la 260, noutatea fiind că, abandonând total principiul transparenți guvernamentale, au anunțat oficial că, de acum înainte, nu vor mai face publice date despre cantitatea de arme nucleare deținute, despre ogivele din arsenale sau cu care sunt dotate rachetele.

Anul trecut, Franța și-a continuat programele de dezvoltare ale unui submarin nuclear lansator de rachete din generația a treia și a unui nou model de rachetă de croazieră aeropurtată precum și o modernizare importantă a sistemelor existente.

India și Pakistanul se află pe același drum al modernizării apide a arsenalelor lor nucleare, cu un accent important pe vectorii de transport, intenții similare, dar în ritm mult mai rapid de execuție, existând și în cazul Coreii de Nord, cu noi tipuri de rachete balistice intercontinentale și posedând 30 de ogive și materialul necesar pentru a fabrica încă 50. Sunt convins că subiectul este fascinant – ca orice discuție despre destrucție – așa că puteți accesa aici  capitolul din raportul SIPRI care este dedicat forțelor nucleare.  

În cazul multor tipuri de armamente și muniții convenționale a căror eficiență a fost testată și demonstrată clienților în conflictul din Ucraina, cererea a crescut exponențial. Efectul direct este apariția de programe noi de susținere masivă a industriei de armament în condițiile și la dimensiunile unor adevărate economii de război care aduce venituri uriașe, incomparabil mai mari cu mărunțișurile câștigate de unii și alții cu producția de vaccinuri în perioada pandemiei.

Este normal ca ai noștri să nu comenteze asta, e vară, avem ca definiție națională dezbaterea despre „azilurile groazei”, sărăcie și lipsă de perspective. Dar asta n-ar trebui să însemne lisă de interes față de perspectivele imediate care se dezvoltă în umbra mortală a războiului din Ucraina.