Exercițiu tip Evaluare Națională pe baza unui text din planul lui Călin Georgescu. „Noi educăm copiii să devină papagali”
0O scriitoare atrage atenția asupra educației din școli și exemplifică ce sarcini au de rezolvat copiii la Evaluarea Națională folosind un fragment din programul electoral al candidatului Călin Georgescu. „Noi educăm copiii să devină papagali”, arată Iulia Iordan.
Scriitoarea și educatorul muzeal Iulia Iordan atrage atenția, cum o face, de altfel, de ani de zile, că ceea ce ni se întâmplă astăzi, respectiv preluarea fără filtru a mesajelor, își are rădăcinile în ceea ce (nu) se întâmplă în școală. Scriitoarea dă exemplul dezbaterilor pe care le organizează în licee și în timpul cărora elevii sunt scoși cu greu din șablon.
Evaluarea Națională, care în fapt nu evaluează nimic din ceea ce ar fi necesar să știe tinerii la această vârstă, este un exemplu despre cum se derulează „dresajul”.
„Am avut de curând un atelier într-unul dintre orașele mari ale țării cu o clasă de liceu. După zece minute de stat de vorbă cu ei, m-am trezit într-un impas pentru că, indiferent ce i-aș fi întrebat, îmi răspundeau în citate. Le-am spus că, dacă aș fi vrut să știu părerea lui Eminescu despre subiectul respectiv, aș fi mers direct la bibliotecă. În schimb, pentru ca dialogul nostru să aibă sens, mă interesează strict părerile lor, indiferent cum ar fi exprimate. Le-a fost atât de greu bieților copii să nu spună măcar două vorbe fără să dea imediat și citatul implacabil din Eminescu, Blaga, Coșbuc, Creangă”, redă Iulia Iordan, pe Facebook, din experiența sa în lucrul cu adolescenții.
Profesoara copiilor, povestește Iulia Iordan, a ales să plece, considerând că elevii sunt inhibați de prezența ei și ancorați în “metodele cu care se lucrează la clasă”.
„Am rugat-o să rămână măcar la ușă ca să-i audă cum vorbesc atunci când nimeni nu așteaptă un anumit răspuns de la ei și atunci când în schimbul unei opinii nu primesc o notă. Tot restul atelierului nu am făcut decât să citesc cu ei și să vorbim despre emoțiile și ideile pe care ni le-au transmis textele. A ieșit până la urmă o oră de… filosofie. La final, profesoara mi-a spus că nu și-a imaginat că are copii atât de inteligenți, de sensibili, de profunzi”, arată scriitoarea.
Iulia Iordan atrage atenția că nimic din ceea ce facem nu rămâne fără consecințe, „nici măcar o postare banală pe Facebook, darămite ceea ce se i se întâmplă unui copil la școală zi de zi”. Completează spunând că „felul în care se face educație în școală azi în România este un mod de a forma(ta) complet felul în care un tânăr se va raporta în viitor la informație și o va conecta sau nu cu lumea sa” și în același timp arată și felul în care profesorii gândesc învățarea în ansamblul ei, dar și „limitele și moralitatea acestora ca oameni și ca profesori”.
„La 14-15 ani copiii sunt fragili și profunzi, curioși și furioși, vor să experimenteze”
Școala astăzi oferă prea puțin elevilor cadrul în care să se formeze real, să experimenteze, să fie puși în valoare. Mai mult, examenul de Evaluare Națională a devenit punctul maxim al adolescenței unui tânăr care trăiește în România, „ceea ce nu este normal din niciun punct de vedere, mai ales din punct de vedere psihologic”, atrage atenția scriitoarea.
„ La 14-15 ani copiii sunt fragili și profunzi, curioși și furioși, vor să experimenteze, nu să aleagă o cutie fixă în care să se simtă captivi timp de patru ani, tot atunci descoperă o lume la care nu au apucat încă să contribuie, care nu poartă încă amprenta lor, au în schimb așteptări, uneori foarte multe. Un examen rigid, fără noimă având în vedere că nu evaluează nimic util în vederea felului în care se continuă apoi învățarea nu face altceva decât să omoare toată această viață din mințile lor. Ce rămâne? Pentru cei mai mulți rămâne dezgustul pentru cunoaștere pe care o asociază cu această experiență și flash back-uri, citate rupte din context, dar atât de apreciate de unii oameni care înțeleg educația ca pe un puzzle de informații reținute pe dinafară, un puzzle pe care îl poți termina și apoi livra mai departe”, punctează Iulia Iordan.
„Candidatul Georgescu ar lua 10 la orice examen școlar din România”
De citate, continuă scriitoarea, abundă și “Planul de țară” și discursul candidatului Georgescu, cel care, apreciază Iulia Iordan, „ar lua 10 la orice examen școlar din România”.
„În felul acesta, el reușește să pară educat, mintea lui pare că jonglează cu concepte și valori, este foarte atașat de naționalisme, intens predate la școală și încurajate de felul în care este gândită programa de istorie, chiar de română, dar mai ales de toate ritualurile școlare, serbări, sărbători etc. Candidatul Georgescu nu bâjbâie niciodată, are pauze dramatice în exprimare, își maschează excelent toate ezitările. Indiferent ce ar afirma, o spune cu convingere. Candidatul Georgescu ar lua 10 la orice examen școlar din România, chiar și nepregătit pentru că nu răspunde niciodată nu știu. Candidatul Georgescu ar da răspunsul așteptat la orice întrebare. O face chiar acum live pe toate posturile și platformele. Iar “planul lui de țară” este scris în limba de lemn atât de iubită și perpetuată în educație”, punctează Iordan.
„Valorile” din Planul de țară
Scriitoarea face un exercițiu similar celui la care sunt supuși elevii în cadrul probei scrise la Limba și Literatura Română, la Evaluarea Națională, apelând la un fragment din „Planul de țară” prezentat de candidatul independent Călin Georgescu.
„Una dintre sarcinile pe care le au de rezolvat copiii la examenul de română de la Evaluarea Națională este “să scoată valorile” dintr-un text. “Valorile” reprezintă o listă de cuvinte-cheie. Nu trebuie să te gândești la context, la legătura dintre sens și context și, în niciun caz, pe nimeni nu interesează ce crezi tu că înseamnă “valoare”. Trebuie doar să găsești în text aceste cuvinte/concepte-cheie, dar repede, astfel încât să rezolvi totul la timp. La asta a fost redusă ideea de valoare a unui text/discurs. E ca și cum ai calcula aria unui cerc: ai la dispoziție o formulă și niște date, totul contra-cronometru”, arată Iulia Iordan, înainte de a explica ce li se cere de obicei elevilor la examen și a reda un subiect conceput pe tiparul celor de la Evaluarea Națională.
„Prin urmare, iată “lista de valori” și un fragment din “planul de țară”. Cu cât bifează mai multe “valori”, cu atât un text este mai “valoros”. Așadar, găsiți în fragmentele din “planul de țară” de mai jos “valorile”: respect, grijă, admirație, educație, iubire, curaj, sacrificiu, bunătate, prietenie, generozitate, devotament, familie, încredere, libertate”, stabilește scriitoarea și cerințele pe care le au de obicei de rezolvat elevii.
Fragmentul ales de Iulia Iordan din Programul de țară îl regăsiți mai jos:
“PIATRA DE TEMELIE A PROGRAMULUI Instaurarea statului suveranist-distributist și a unei societăți bazate pe democrația participativă în care Adevărul, Libertatea și Suveranitatea sunt axa de valori a dezvoltării României.
(…)
PROGRAMUL „HRANĂ, APĂ, ENERGIE” PE ÎNȚELESUL TUTUROR Prin acest program se ridică un steag - Steagul Adevărului, al Iubirii, al Trezirii conștiinței Binelui și frumosului în noi toți! Sub faldurile lui se va reface (inclusiv economic) spiritul românesc tradițional. Este nevoie să aducem țara la nivelul unei chemări printr-un program măreț, care să descătușeze energiile, entuziasmul și încrederea întregii națiuni.
(…)
OBIECTIVUL MAJOR AL PROGRAMULUI Întărirea statului și resuveranizarea persoanei. Între cetățean și stat există astăzi o prăpastie de necuprins și singurele întâlniri au loc pe palierul birocrației nefuncționale, al manipulărilor, al ideologiei și al confruntărilor. Statul actual (servil și nereprezentativ pentru popor) va fi înlocuit cu statul suveran, unde întâlnirile între cetățeni, specialiști și stat vor avea loc la masa Adevărului, a Libertății și a Reconstrucției, în folosul tuturor românilor. Resuveranizarea persoanei se va face prin restaurarea și răspândirea proprietății productive mici și mijlocii și a gospodăriei țărănești“.
Scriitoarea arată la final cum elevii primesc de fapt o notă mai mică sau mai mare în funcție de cât de mult s-au antrenat și au reușit să se încadreze în șablon.
„Bun, acum stabiliți care este valoarea principală a textului și comparați capodopera de mai sus cu alta la alegere. Gata. Repetați exercițiul ăsta de 5-6 ori pe zi timp de un an-doi, dați un examen, înconjurați de profesori care au luat sub 7 la examenele lor, intrați oricum la ce liceu se nimerește și apoi, dragi copii deveniți tineri, gândiți și analizați critic lumea din jur, fiți liberi, coerenți, convingători, îmbrățișați toate valorile democratice, deși n-ați făcut nimic la educație civică din clasa a patra când ați memorat drepturile copilului și habar nu aveți care e diferența dintre parlament și guvern. Pentru că la gimnaziu “nu se cere” istorie, geografie sau educație socială, iar la liceu faci mai mult materiile de profil. Noi educăm copiii să devină papagali, iar când se autoeducă în ciuda școlii și iau atitudine sau ies în stradă la primul lor protest, râdem de ei. Evident, noi știm mai bine cum stau lucrurile. Suntem… adulți/educați/lucizi/normali?”, încheie scriitoarea.
„Accesul lor la informație se reduce la noroc”
Iulia Iordan a ajuns, în ultimii șase ani, în zeci de școli, alături de alți colegi dornici să le arate copiilor că scriitorii există în carne și oase și că sunt gata să le asculte opiniile. Caravana De basm a poposit în mediul rural, în orașele mici, dar și în școli cu pretenții din marile orașe. Întreb cum i-a găsit pe copii, iar Iulia Iordan explică în ce mod se face diferența între elevii dezinvolți, care își exprimă cu ușurință opiniile, și copiii care, deși pot avea păreri conturate pe diverse teme, nu reușesc să le expună.
„Pe copii i-am găsit în fel și chip, în funcție de norocul pe care-l au. De fapt la asta se reduce accesul lor la informație, la noroc. Dacă există un bibliotecar pasionat, dacă există un profesor, indiferent ce ar preda, pasionat în comunitatea respectivă, atunci se vede că s-a lucrat cu copiii, că ei au mai citit câte ceva, că știu să se exprime, că știu să formuleze câteva lucruri simple într-un mod expresiv, sau măcar convingător, sau măcar autentic. Dacă nu s-au întâlnit cu aceste persoane providențiale - iată că ne întoarcem la salvatori - atunci lucrurile stau foarte-foarte rău. Noi, în general, la De basm colaborăm cu EduCab și de fiecare dată când mai scriem o aplicație le spunem – trimiteți-ne unde este cel mai rău”, spune scriitoarea.
Ne întoarcem la evaluarea elevilor și scriitoarea Iulia Iordan explică de ce un astfel de examen în niciun caz nu poate da măsura a ceea ce știe un adolescent la 14-15 ani, așa cum sunt astăzi structurate subiectele.
„Ca să evaluezi un copil trebuie să o faci holistic, să ai ocazia să stai de vorbă cu el, nu doar să-i dai un test pe care să-l rezolve în două ore. Nici măcar trei ore nu au la dispoziție. Și atunci aceste subiecte s-au rafinat de-a lungul timpului până când au ajuns la cotele absurde (din punctul meu de vedere, sunt absurde) din momentul de față. Nu ai cum să evaluezi în mod real un copil. Știu copii care au citit mai mult decât prieteni de-ai mei filosofie, literatură universală, literatură contemporană română, care au citit cărți de antropologie, care au citit și sunt interesați și sunt la curent cu ce se întâmplă în lumea asta acum, repet, mai mult decât foarte mulți adulți, și care au luat 8 la Română, la Evaluarea Națională. Pentru că n-au fost atenți la nu știu ce grilă”, a detaliat Iulia Iordan.
Examenul nu este nici pe departe unul obiectiv, iar diferența ajunge să se facă, de fapt, în funcție de cât se antrenează copiii, cu ajutorul meditațiilor pe care părinții le plătesc, pentru a memora șabloane.
Se încarcă comentariile...
