Omul care l-a contestat pe Dumnezeu - 540 de ani de când Pământul a „început“ să se învârtă în jurul Soarelui

Planetele aşezate puţin altfel. FOTO GdeFon.ru

Este un fapt ştiut acum că Pământul se învârte pe orbită în jurul Soarelui, iar acesta din urmă nu este în centrul Universului, dar în urmă cu peste cinci secole acest lucru era considerat o prostie, chiar o blasfemie. Nicolaus Copernic este cel care, în Renaştere, certifică teoria heliocentrică şi poziţionează Terra acolo unde este în raport cu steaua acestui sistem solar.

Copernic s-a născut pe 19 februarie 1473, în oraşul Toruń (astăzi în Polonia). Principala lui realizare, pentru care a fost şi memorat de istorie, dar a fost şi persecutat de Biserică, este dezvoltarea teoriei heliocentrice. S-a dovedit că nu a fost în totalitate adevărată, au demonstrat acest lucru viitorii cercetători, dar el a avut marea calitate că a contrazis ideea falsă a poziţionării Pământului în centrul Universului (şi sistemului solar) şi a făcut acest lucru prin demonstraţii matematice.

Faima lui Copernic este în mare parte postumă, iar ideile sale încep să devină mai populare spre sfârşitul secolului al XVI-lea. Galileo Galilei şi Johannes Kepler sunt doi dintre cei mai cunoscuţi oamenii de ştiinţă care şi-au dezvoltat munca pe baza ideii lui Copernic. Kepler a dus puţin mai departe studiul orbitelor planetelor şi a descoperit o scăpare la Copernic pe care a reparat-o prin legile sale.

El s-a folosit de observaţiile asupra planetei Marte ale astronomului danez Tycho Brahe şi a dedus că planetele se mişcă pe traiectorii eliptice, nicidecum circulare. Reprezentativ pentru contribuţia lui Kepler este enunţul primei legi: „Planeta se mişcă în jurul stelei pe o orbită eliptică, în care steaua reprezintă unul dintre focare“. Cât despre Brahe, el venise deja cu o versiune de mijloc, Pământul nu e în centrul Universului, dar Soarele da, iar planeta în jurul său.

Sferele din sistemul solar

„De revolutionibus orbium coelestium“ este lucrarea de referinţă a lui Copernic şi afirma că cele opt sfere din sistemul solar se învârt în jurul Soarelui, iar el stă nemişcat în centru. Cartea a fost elaborată în primele decenii ale secolului al XVI-lea şi prima publicare a avut loc în 1543, anul morţii autorului. Există chiar o legendă (puţin probabil să aibă temei real) potrivit căreia el a ţinut cartea în mână până să moară. El a întârziat publicarea din cauza criticilor la care a fost supus-o viziunea sa asupra aşezării planetelor.

Ipoteza matematicianului a venit într-un moment critic, şi anume după schisma dintre biserica creştină apuseană şi cultul dezvoltat de Martin Luther. Acest lider religios, la fel ca Jean Calvin, l-a acuzat în termeni duri pe Copernic de erezie, respingând teza heliocentrică pe motiv că aceasta contrazice cosmologia biblică. Poziţia lui Copernic punea Pământul pe acelaşi plan cu alte planete, deci nu era cu nimic mai presus, astfel că nu mai era chiar tărâmul ales de Dumnezeu pentru a aşeza aici viaţa.

Nicolaus Copernic este omagiat şi de Google printr-un doodle special. Soarele este al doilea „o“ din numele motorului de căutare, iar planetele s-au orânduit în jurul acestuia. Platoul planetar creat de Google sărbătoreşte 540 de la naşterea matematicianului.

Întâi propovăduitorul teoriei

Copernic a popularizat teorie heliocentrică în Renaştere, dar primul care a venit cu o astfel de ipoteză a fost Aristarh din Samos. Copernic îl citează pe Aristarh într-un manuscris nepublicat din lucrarea sa, deci cunoştea cel puţin un susţinător anterior al tezei heliocentrice. Referirea este printr-un tom antic, „Calculul firelor de nisip“ al lui Arhimede, scrie Historia. Arhimede nu s-a arătat foarte impresionat de ideea unui sistem cu steaua în centru, dar în treacăt face referire la această lucrare a lui Aristarh (a trăit în secolul al III-lea a.Hr.).

Şi Aristarh a trebuit să înfrunte critici dure pentru îndrăzneala de a fi negat poziţia privilegiată a planetei în raport cu celelalte corpuri cereşti. Plutarh îl menţionează pe Cleanthes care cere ca astronomul sa fie pus sub acuzare pentru impietate. Nu se ştie sigur dacă chiar a fost acuzat de aşa ceva. A fost chiar numit Copernic al grecilor. Teoria lui Aristarh a rămas multă vreme la marginea ştiinţei, considerată o sfidare a ordinii divine care în perfecţiunea sa, trebuia să acorde Terrei un loc de cinste. Între timp, lucrurile s-au stabilizat şi Pământul este ceea ce a fost întotdeauna, un mic punct într-un Univers destul de mare. Iar Soarele este o stea medie şi când va fi sfârşit ciclul de viaţă se va transforma într-o pitică albă.

Până la alte teorii, rămân vorbele atribuite lui Galileo Galilei: „Eppur si muove“ potrivite şi pentru teoria lui Edwin Hubble care a găsit, la începutul secolului trecut, că planetele se distanţează una de alta. Iar mai nou găurile negre sunt subiectul fierbinte al ştiinţei, Stephen Hawking fiind unul dintre marii experţi în acest domeniu.