INTERVIU „Oamenii păianjen” de la Intel ISEF: tinerii români care s-au inspirat din lumea insectelor pentru a inventa adezivul industrial al viitorului

Stefan Iov şi Alexandru Glontaru, finalişti Intel ISEF 2014 FOTO Octavian Palade/Adevărul

România este reprezentată la competiţia internaţională Intel ISEF 2014 de cinci elevi. ”Adevărul” a stat de vorbă cu Ştefan Iov şi Alexandru Glontaru, elevi în clasa a XI-a la Colegiul Naţional de Informatică ”Tudor Vianu” din Bucureşti.

Ştefan Iov (17 ani) şi Alexandru ”Glonţ” Glontaru (18 ani) au inventat un nou tip de adeziv care ar putea salva vieţi şi care poate fi produs în cantităţi uriaşe cu foarte mare uşurinţă. Proiectul lor se numeşte ”The spider could change the game in the building history” (trad. Păianjenul ar putea schimba jocurile în industria construcţiilor). Invenţia lor ar putea salva vieţile a milioane de oameni şi ar putea fi folosită în numeroase industrii, nu numai în cea a construcţiilor.

Ştefan a fost cel care a venit cu ideea. Părul cârlionţat i se mişcă în timp ce vorbeşte, cu zâmbetul pe buze, despre proiectul său. ”Eu mă uit pe foarte multe site-uri de chimie şi biologie şi descoperiri. Am citit un articol despre ce au făcut americanii cu pânza de păianjen (o vestă antiglonţ) şi acolo se menţiona trecător ceva despre un lipici. Am început să caut mai multe informaţii despre lipiciul respectiv şi am decis să încep, împreună cu Alex, o cercetare pe această temă”, spune Ştefan. El s-a ocupat de partea de bio-chimie a proiectului şi de cercetarea de laborator.

”Glonţ” îl completează, spunând că el s-a ocupat de partea de inginerie. ”Eu am făcut aplicaţiile practice şi toate machetele, plus partea de fizică, capacitatea de absorbţie a energiilor şi partea de software”, explică tânărul, cu o voce sigură.

Cei doi elevi şi-au combinat forţele pentru a crea o fabrică semivie capabilă să producă acest adeziv special care are o serie de proprietăţi impresionante. Cei doi elevi susţin că acest tip de adeziv este o soluţie în problema pierderilor umane şi materiale cauzate de seisme, fiind ieftină, ecologică şi uşor de aplicat. Rigidizarea la şocuri, vibraţii şi umiditate conferă adezivului proprietatea de a absorbi energia undelor seismice si apoi de a o elibera lent. Compatibilitatea mare cu materialele utilizate şi puterea de penetrare a adezivului menţin pereţii întregi chiar dacă se descompun la nivel aproape microscopic. 

Am creat o glandă imensă şi, în jurul, ei un organism mecanic care o ţine în viaţă şi o pune la treabă. Alexandru Glontaru, elev finalist Intel ISEF 

”O fabrică semivie se bazează jumătate pe biologie, jumătate pe informatică şi fizică. Practic, fabrica întreţine o colonie de celule vii care produce pentru noi substanţa pe care o dorim, printr-un microcontroller care monitorizează lucruri precum temperatura sau presiunea mediului. Sistemul este făcut în aşa fel încât să mimeze modul în care se hrănesc ţesuturile în organismele animale. Diferenţa este că respective colonie secretă numai ce vrem noi”, spune Ştefan.

Alexandru intervine: ”practic, noi am creat o glandă imensă şi, în jurul, ei un organism mecanic care o ţine în viaţă şi o pune la treabă”. Glanda este făcută dintr-un epiteliu extractor, ”celule animale care mănâncă proteine şi glucide şi elimină doar adeziv.” Pentru a obţine respectivele celule, băieţii au stat şi au disecat păienjeni – mai mult de 50.  

Statisticile indică pentru ultimii 10 ani un număr de peste 800.000 de persoane decedate la nivel mondial şi pierderi de materiale de milioane de dolari ca urmare a seismelor, principala cauză fiind prăbuşirea clădirilor. Soluţiile actuale de protecţie a clădirilor la cutremure au costuri ridicate, făcându-se deseori compromisuri ce duc la o protecţie scăzută, mai ales în ţările sărace. Soluţia propusă de cei doi bucureşteni este foarte ieftină şi poate fi produsă în cantităţi mari. Un litru costă 15 lei şi ferma băieţilor generează doi litri de adeziv pe oră. Cei doi au lucrat la proiect un an şi jumătate şi ar mai fi nevoie de încă vreo doi ani pentru a îl finaliza.

Prima zi la ISEF

De la ”chinuit insecte” şi stricat televizoare, la performanţă internaţională

Pasiunea lui Ştefan pentru biochimie există de când era mic. ”Când eram mic, nu voiam să aud de maşini sau de altfel de jucării. Luam insecte de pe trotuar şi le turnam lucruri pe gât să văd ce se întâmplă. Până în clasa a 7-a, când am început să fac chimie, nu aveam o materie preferată. Apoi numai de asta m-am ţinut. Mi-a fost clar că orientarea mea este cercetarea în biochimie”, explică tânărul.

”Glonţ” a început să şurubărească de la o vârstă fragedă. ”Îmi desfăceam jucăriile ca să văd cum funcţionează. Desfăceam şi televizorul, chiar dacă luam bătaie după. Am simţit pur şi simplu că la asta mă pricep cel mai bine şi am avut mereu o curiozitate care nu mă lăsa să dorm. Citind, mi-am dat seama cât de tari sunt toate lucrurile astea şi câte posibilităţi îţi oferă. Asta mă fascinează şi mă ţine în permanenţă în starea asta de muncă”, spune Alexandru, care are cam 1,90 m înălţime şi pare mai ”bătrân” decât este.

I-am întrebat pe băieţi care cred ei că au fost motivele pentru care au fost aleşi să participle la finala Intel ISEF. ”Răspunsul ştiinţific este că materialul nostru este extrem de ieftin comparat cu restul adezivilor existenţi – care sunt şi poluanţi, al nostru este ecologic – şi poate fi aplicat în ţări foarte sărace. De asemenea, este foarte uşor de aplicat”, spune Ştefan. Alexandru dă un răspuns mai puţin modest: ”în concursul national de selecţie au fost foarte multe proiecte cu preocupări obişnuite – case inteligente, roboţei care cărau chestii, adică lucruri care se vedeau de multe ori. Noi aveam şi roboţelul – macheta de la fermă, dar şi ceva în plus, o preocupare pe care nu o găseşti în fiecare zi. Proiectul nostru l-a impresionat în mod special pe directorul Intel România, domnul Cioroianu, care făcea parte din juriu”.

Aplicaţii pentru adezivul-minune sunt foarte multe. Pe lângă folosirea lui în construcţii, fiind un material care poate absorbi cantităţi foarte mari de energie cinetică aproape instant, adezivul poate fi folosit în diverse membrane, sisteme de frânare şi chiar în ţesuturi conjunctive (fiindcă este un material organic ce poate fi acceptat uşor de corpul uman). În compoziţia lipiciului de păianjen există şi o substanţă anti-cancerigenă şi este şi ignifug. ”Este un fel de pământ al făgăduinţei”, glumeşte Alexandru.

Planuri de viitor

După ce termină liceul, Ştefan Iov ar vrea să facă cercetare în domeniul biochimiei sau al geneticii. Vrea să aibă un laborator propriu şi vrea să descopere lucruri noi. Planul cel mare pentru ”Glonţ” este să intre la MIT (Massachusetts Institutue for Technology) unde vrea să se ocupe de cercetare şi dezvoltare de sisteme de calcul şi algoritmi. ”Tot ce înseamnă tehnologie este un subiect foarte interesant pentru mine şi o să-l fructific cât pot”, spune el.

”A fost foarte greu să aducem proiectul în stadiul acesta, pentru concurs. Am învăţat să lucrăm eficient, să fim organizaţi”, spune Ştefan. ”Am învăţat şi că lucrurile nu sunt la fel cum ţi le-ai imaginat. Noi ne aşteptam să fie la fel ca la concursurile din Europa (n.red. cei doi au mai participat la numeroase competiţii naţionale şi internaţionale). Ne-am pregătit ca pentru alea, iar când am citit ce aveam de făcut pentru ISEF, a avut un şoc. Americanii au cu totul alt stil, alte rigurozităţi şi a trebuit să ne adaptăm şi să uităm tot ce ştiam până acum”, a completat Alexandru.

[<a href="//storify.com/razvanbaltaretu/afl-mai-multe-despre-intel-isef-1" target="_blank">View the story "Află mai multe despre Intel ISEF" on Storify</a>]