Datorită dilatării timpului, miezul Pământului este cu 2 ani şi jumătate mai tânăr decât suprafaţa sa

Datorită dilatării timpului, miezul Pământului este cu 2 ani şi jumătate mai tânăr decât suprafaţa sa

Imagine de arhivă

Un grup de cercetători din Danemarca a calculat vârstele relative ale suprafeţei Terrei în comparaţie cu nucleul planetei şi au descoperit că miezul Pământului este cu doi ani şi jumătate mai tânăr.

Ştiri pe aceeaşi temă

Într-un articol publicat în European Journal of Physics, U. Uggerhoj şi R.E. Mikkelsen de la universitatea Aarhus împreună cu J. Faye de la universitatea Copenhaga au descris matematica necesară efortului lor şi rezultatul la care au ajuns.

În timpul uneia dintre prelegerile sale devenite faimoase ţinute la Universitatea Caltech în anii 1960, Richard Feynman a remarcat că datorită dilatării timpului, nucleul Pământului este în fapt mai tânăr decât suprafaţa planetei – o diferenţă pe care el a estimat-o a fi de doar „o zi sau două”. 

De atunci, fizicienii au acceptat atât ideea că nucleul este mai tânăr decât suprafaţa cât şi perioada de timp estimată de către Feynman, fără a testa matematic aceste noţiuni.

Teoria generală a relativităţii sugerează că obiectele cu masă extrem de mare, precum planetele sau stelele, deformează structura spaţiu-timp, de unde rezultă o atracţie gravitaţională capabilă să încetinească timpul. Astfel, un obiect afalt mai aproape de nucleul Pământului va simţi o atracţie gravitaţională mai puternică – un ceas aşezat lângă miezul planetei ar merge mai încet decât un alt ceas aflat la suprafaţa planetei, ceea ce înseamnă că materialul ce formează nucleul este în fapt mai tânăr decât materia ce formează suprafaţa.

Acest fapt poate părea contraintuitiv simţului nostru comun, însă asemenea ciudăţenii au fost acceptate ca fapte în fizică, la fel cum a fost şi diferenţa de timp estimată de către Feynman în faimoasa sa prezentare. În acest articol, cei trei cercetători au calculat care este exact diferenţa de timp. Aceştia au descoperit că în timpul istoriei de 4,5 miliarde de ani a planetei noastre, atracţia gravitaţională a făcut ca miezul acesteia să fie mai tânăr cu doi ani şi jumătate – ignorând procesul geologic, binenţeles.

Descoperirile acestei echipe de cercetători servesc nu doar drept exemplu al influenţei forţei gravitaţionale asupra timpului, dar şi a problemelor ce se nasc atunci când oamenii de ştiinţă acceptă drept adevărate afirmaţiile colegilor faimoşi doar datorită prestigiului acestora. După cum mulţi pot depune mărturie, ideea că nimeni nu poate fi deasupra analizei critice era unul dintre principiile afirmate deseori de profesorul Feynman. „Un om de ştiinţă nu este niciodată sigur. În mod absolut trebuie să lăsăm loc pentru îndoială sau altfel nu există progres şi nu există descoperire”, afirma Richard Feynman.
citeste totul despre: