Pentru mine, Facebook se adresează tinerilor mereu conectaţi. Generaţia care s-a născut cu un telefon în mână, care dă scroll pe o tabletă cu uşurinţă, generaţia aceea care nu s-a strigat de sub balcon, ci şi-a dat buzz pe Messenger sau Poke pe Facebook. E vorba despre tineri sau copii care prin Facebook ajung unul la celălalt. Nu vorbim neapărat de faptul că stau în casă şi vorbesc, ci că interacţiunea lor este mediată obligatoriu de Facebook. Sunt tinerii care dau 100 de SMS-uri pe zi şi au planuri tarifare cu mesaje nelimitate. Sunt tinerii pentru care un ecran touchscreen nu mai reprezintă un mister.

Odată cu Facebook Home, reţeaua socială a anunţat un telefon pentru americani, primul care va veni cu aplicaţia preinstalată. HTC First va fi vândut la doar 100 de dolari la AT&T şi nu-mi spuneţi mie că acesta nu este un preţ potrivit pentru un copil sau un tânăr. Telefonul nu este cel mai bun, nu este cel mai mare, dar nimeni nu are nevoie de aşa ceva. Este perfect integrat.

O bulă în colţul ecranului te avertizează mereu, indiferent de ce faci în acel moment, de o conversaţie virtuală care stă să înceapă. Cineva te-a căutat, iar tu poţi să vorbeşti cu el doar dacă apeşi pe ecran. Gata cu notificările într-o bară mică sau cu micile iconiţe roşii de pe iPhone. Îţi apare omul acolo, în faţa ta. Trebuie să vorbeşti. Generaţia despre care vorbesc, cea care ar putea fi încântată de Facebook Home e una mereu conectată. E o generaţie căreia îi aparţin. Iar pentru a vă demonstra, mă voi prezenta exact cum sunt acum, în faţa acestui laptop.

Este ziua mea liberă. Singura din săptămână. Stau cu un laptop în faţă, cu două smartphone-uri lângă mine şi cu câteva ferestre de internet deschise.  Pe smartphone mi-a sunat mai devreme un mesaj de pe WhatsApp, dar am şi Viber instalat, aşa că mai sună şi el. Primesc şi SMS-uri, iar acum cinci minute am fost sunat. Am Facebook deschis şi primesc o alertă o dată la câteva minute. Mă uit la un film pe internet şi scriu într-un Google Docs. Sunt mereu conectat pe Facebook, mă veţi vedea online pe profilul meu, dintr-un motiv simplu, am alte aplicaţii la care reţeaua socială e conectată şi care mă pun online. Lumea mă vede mereu acolo, cu o bilă verde în dreptul meu. Dar nu sunt mereu acolo. Stau aproximativ 4-5 ore cu Facebook-ul deschis, dar nu îl folosesc chiar atât. Tocmai acum colegul meu Octavian Palade mi-a dat un mesaj pe Facebook, aşa că am primit o alertă pe calculator, dar şi pe telefonul mobil. Am şi Facebook Messenger, aşa că şi acel program s-a aprins.

Acesta este omul conectat, mereu online. BlackBerry a început acest lucru acum câţiva ani cu telefoanele lor business. O făceau pentru cei care lucrau în corporaţii şi trebuiau să-şi ducă munca acasă. Mail-urile erau mereu acolo, o conexiune la internet era permanentă. Facebook transformă prin Facebook Home acest concept şi duce ideea de conectat în permanenţă în plan personal. Argumentele lor de business şi chiar umane par corecte. 23% din timpul petrecut pe un smartphone e pe Facebook. De ce nu l-ar face mai mare? De ce nu l-ar face mai integrat? Suntem o generaţie băgată mereu în priza socializării. Virtuale, e drept, dar nu ne plângeţi de milă, ne întâlnim şi în realitate.

Dacă generaţiile de dinaintea noastră au locuit în case normale, cu uşi, cu geamuri, cu o vagă intimitate, noi locuim într-un bol de sticlă pe o stradă aglomerată. Avem şi uşa deschisă. Chiar dacă dormim sau nu vrem să fim deranjaţi, există oameni care ne văd şi vor să ne spună ceva. Nu îi băgăm în seamă, dar insistă. Ei mereu sunt acolo. Vor trece alţii şi alţii şi alţii. Adunăm prieteni virtuali şi fiecare ne caută cu ceva. Suntem într-un autobuz populat de zeci de oameni în permanenţă.

Locuim într-o lume virtuală care poate fi asemănată cu un club din centrul Bucureştiului în miez de noapte, sâmbăta. E plin de fum, e muzica dată la maximum, poate ne distrăm, poate nu, dar sunt oameni în jurul nostru. Dar pe reţelele sociale nu facem asta doar sâmbătă seară, ci în permanenţă. Cât timp putem să o ducem aşa?

Facebook a văzut oportunitatea şi a transformat întreg oraşul într-un club de noapte. Facebook Home e o interfaţă Kitsch, obositoare. Socială, dar foarte intruzivă. Prietenii sunt în permanenţă acolo. Aşa cum scriam săptămâna trecută şi mă bucur că nu m-am înşelat foarte puternic, Facebook vrea să fie mereu cu noi. Oriunde am fi, oriunde ne-am duce, prietenii vor fi acolo cu noi. Vor fi locurile în care ei s-au dus. Vor fi pozele lor. Va fi ceva la care putem să dăm un Like. Aşadar, dragii mei, mă declar prea bătrân pentru Facebook Home. Într-o lume în care sunt în permanenţă online, în permanenţă conectat, mă declar prea obosit.

Mark Zuckerberg a zis că în câţiva ani vom distribui de 10 ori mai mult conţinut. Pfoa! În cazul ăsta îmi voi menţine smartphone-urile actuale. În momentul de faţă cred că tehnologia a ajuns la un apogeu în privinţa conectivităţii şi contactului social. Facebook Home este o exagerare. Probabil va putea vinde reclame, probabil va putea face multe. But mister hacker, not in my yard. Am Facebook aproape, am Messenger şi am WhatsApp, Skype, Viber, Instagram, Twitter, LinkedIn. Nu vreau bule cu feţele tuturor atunci când fac ceva. Şi ştiţi de ce?

Pentru că Facebook Home se bazează cumva pe raţionalitatea oamenilor. Pe faptul că prietenii din Facebook ne sunt chiar prieteni. V-aţi numărat cu adevărat prietenii? Eu îmi număr vreo 10 prieteni, maximum, vreo 100 de colegi de serviciu, actuali sau din trecut, vreo 200 de colegi de şcoală sau facultate şi vreo 400 de oameni pe care i-am cunoscut sau nu în diverse contexte. Ca să nu mai spun şi cei vreo 200 de oameni care m-au adăugat după ce m-au citit. Vreau să aflu ce fac toţi cei 897 de prieteni ai mei de pe Facebook? Oare vreau? Oare vreau bule?

Generaţia conectată e şi o generaţie controlată. Internetul şi Facebook nu sunt diavolul, dar Facebook Home e doar un kitsch intruziv. 

Aceste sunt eu, aseară cu câteva minute înainte de Live Text-ul de la conferinţa Facebook. Cât de conectat pot să mai fiu? Aveam pe birou o tabletă, un laptop, două telefoane şi un calculator cu un browser împărţit în două ecrane. Scuzaţi privirea dementă, e de le adrenalina live text-ului. 

P.S.: Prietenii mei, mai ales cei de sex feminin, deja îmi reproşează că atunci când vorbesc cu mine sunt mereu cu nasul într-un gadget, verificând o notificare ceva. Degeaba le zic că pot să fac multitasking, nu contează. Atunci, ce aţi zice, dragi prieteni, dacă aş avea şi Facebook Home?

Toate lucrurile astea îmi amintesc de video-ul ăsta parodie de după lansarea iPhone 5. Cum spune şi piesă „And don't ask why, you're gonna buy the iPhone 5!".