Ziua internetului: 25 de ani de când lumea a devenit mai mică, mai conectată
0
Internetul reprezintă mai mult decât ştii tu despre el. Totuşi, ceea ce te interesează cel mai mult este „world wide web“. „Pânza“ acesta adună Facebook, mailuri, chat, Google şi nenumărate alte lucruri. Azi, împlineşte 25 de ani.
Internetul a început cu un plan de a organiza mai bine datele ştiinţifice, într-un birou din Elveţia, şi Tim Berners-Lee a fost ceea ce numim în prezent „tatăl“ lui. Anul acesta, pentru prima dată, este sărbătorită ziua internetului, un moment cheie în istorie pentru ceea ce avea să se dezvolte dintr-un laborator CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetări Nucleare) într-un fenomen global. WWW, cunoscut mai simplu ca „web“, a adunat milioane de site-uri, mai mari şi mai mici, şi a dat peste cap tot felul de sisteme, de la presă la închirieri apartamente şi transport.
Se prea poate să fi văzut deja pe Facebook „Ziua Internautului“ - aşa au fost denumiţi oamenii care stau pe internet, internauţi, iar acum au şi o zi în care să se sărbătorească. Deşi ideea lui Berners-Lee are mai mult de 25 de ani, 23 august marchează momentul deschiderii acestei reţele către publicul larg. Au urmat motoare de căutare, browsere, aplicaţii, limbaje de programare, bloguri, site-uri cu videoclipuri, chat-uri.
De web era nevoie, aşa că cineva l-a creat
Revenind însă la creator, Tim Berners-Lee a inventat „World Wide Web“ în 1989, în timp ce lucra la CERN. Laboratorul CERN este la câţiva kilometri de Geneva, la graniţa dintre Franţa şi Elveţia. El voia să acceseze mai uşor datele cercetătorilor. În 1989, internetul era un sistem global de computere conectate, funcţiona de câţiva ani buni, iar utilizatorii putea trimite date de la un calculator la altul, indiferent de locul în care se aflau.
Ce lipsea era o modalitate eficientă de a permite accesul uşor al publicului larg la acele informaţii. Pe atunci, Tim Berners-Lee era programator la institutul CERN. El era îngrijorat de datele care se pierdeau frecvent. A observat şi că cercetătorii pierdeau timp preţios refăcând diverse experimente, deoarece nu găseau uşor rezultatele. El avea nevoie de o modalitate de a face informaţia mai accesibilă, aşa că a desenat un plan pe o bucăţică de hârtie, în martie 1989, cu titlul „Managementul Informaţiei: O propunere“.
„Problema cu pierderea informaţiilor este acută la CERN, dar, în acest caz, CERN este un model în miniatură al întregii lumi. CERN are acum nişte probleme cu care restul lumii va trebui să se confrunte în curând. Ar trebui să lucrăm la un sistem universal de îndosariere a informaţiilor, în care generalitatea şi portabilitatea sunt mai importante decât grafica extravagantă sau funcţionalităţile adiţionale complexe“, a scris el pe bileţel. Dacă citeşti în 2016 acest mesaj, dezvoltarea web-ului e evidentă.
Berners-Lee a trebuit să creeze totul, ca să îşi realizeze planul, după ce i-a fost aprobat. A scris protocolul HTTP (Hyper Text Transfer Protocol) pentru modul în care informaţia ar fi transmisă între computere, limbajul HTML (Hyper Text Markup Language) pentru a realiza paginile web şi primul browser, numit WorldWideWeb. El este responsabil şi pentru prima pagină web care a existat vreodată.
Aceasta doar descria munca lui şi cum pot alţii crea un site. Site-ul era găzduit pe computerul din biroul lui Berners-Lee, pe care fusese un bileţel: „Acest computer este un server. NU ÎL ÎNCHIDEŢI!“. Un alt angajat al CERN, Bernd Pollermann, a fost primul om care a găsit o funcţionalitate practică pentru web. El a încărcat, sub formă de site, agenda telefonică a organizaţiei. La scurt timp după asta, oamenii de ştiinţă îşi trimiteau între ei rezultatele experimentelor şi alte informaţii.
În 1993, organizaţia anunţa că oricine va putea folosi întreaga tehnologie din spatele World Wide Web. Astfel, a devenit standard în faţa altor concepte similare, cum ar fi Gopher, dezvoltat de Universitatea din Minesota, pentru a cărui utilizare trebuia plătită o taxă.
la începutul anilor '90, Gopher avea mai mult trafic decât WWW, dar lucrurile s-au schimbat rapid. Mai mult, în iunie 1993, a fost lansat browserul Mosaic. Era scris, iniţial, pentru sistemul Unix, dar rapid au apărut versiuni pentru Windows şi Macintosh. Era mai elegant şi intuitiv pentru noii utilizatori. În 1994, revista Wired scria că le permitea utilizatorilor să navigheze prin lumea online după mofturi şi intuiţie.
România şi conectarea la web
România, dat fiind decalajul produs de perioada comunistă, s-a conectat mai târziu la internet. Totuşi, lipsa de infrastructură fizică a ajutat la dezvoltarea celei prin fibră optică. În februarie 1993, din sediul ICI (Institutul Central de Informatică - astăzi numit Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică), România se cuplează oficial la internet.
Domeniul „.ro" a fost recunoscut la nivel internaţional de către Internet Assigned Numbers Authority - entitatea care supraveghează alocarea adreselor de IP în toată lumea. Iar primul site românesc a fost, cum era de aşteptat, www.ici.ro.
În acelaşi an, prin ICI - atunci singurul provider de internet - s-au conectat la reţea Comisia Naţională de Informatică, Institutul de Matematică al Academiei Române, Institutul de Tehnologie de Calcul, Academia de Ştiinţe Agricole, Academia de Ştiinţe Economice, Universitatea Politehnică Bucureşti, Centrul Republican de Informatică şi Academia Moldovei din Chişinău. ICI a continuat să ofere servicii de internet până prin 2000, când a fost înlocuit pe piaţă de reţele comerciale.
Internauţi
Cât despre numele zilei, prin definiţie, „internaut“ a rezultat din juxtapunerea cuvintelor „internet“ şi „astronaut“. Desemnează un inginer, designer sau operator din industria informatică sau un simplu utilizator anonim capabil să utilizeze comenzile de bază ale internetului. Totuşi, cum a spus şi creatorul în urmă cu doi ani, la fel ca în cazul persoanelor de douăzeci şi ceva de ani, potenţialul adevărat al WWW-ului abia începe să se vadă.
Tim Berners-Lee s-a născut la Londra pe 8 iunie 1955. El este preşedintele World Wide Web Consortium, un organism care supraghează dezvoltarea şi îmbunătăţirea internetului, dar şi protejarea libertăţii de circulaţie a informaţiei online. Şi îşi face griji că internetul ar putea fi folosit ca o armă de supraveghere în masă, contra primului său scop.
Se încarcă comentariile...
