Am văzut cum învaţă copiii programare şi de ce informatica de la şcoală este inutilă

Am văzut cum învaţă copiii programare şi de ce informatica de la şcoală este inutilă

Să schimbi educaţia în România e ca privitul printr-o fantă: greu, dar nu imposibil. FOTO Adevărul

Am absolvit un liceu de mate-info şi am învăţat ceva informatică, dar mereu m-am întrebat de ce trebuie să fie atât de greu, cu programe vechi de peste un deceniu. Recent, am văzut şi cealaltă faţă a programării şi este una care va da oameni mai pricepuţi decât poate furniza şcoala românească în prezent.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dacă ai fost la un liceu cu profil real şi te-ai întâlnit cu informatica în programa ta, ştii că totul se rezumă la C++ sau Pascal. Sunt două limbaje de programare vechi, utile, ştiute pe de rost, la nivel minimal, de profesorii din liceu şi de gimnaziu. Eu n-am fost niciodată prea motivat să învăţ aceste limbaje şi, din cauza a ceea ce sunt ca om, am căutat alternative.

În clasa a 12-a, aproape de ceea ce trebuia să fie atestatul meu în informatică, am descoperit App Inventor pentru Android şi am învăţat un alt fel de programare. Nu trebuia să scriu text, trebuia doar să mă gândesc cum nişte blocuri s-ar potrivi unul conectat la altul ca să comunice o instrucţiune. Proiectul a fost abandonat de Google, dar a ajuns la MIT, iar eu am ajuns pe 17 octombrie la evenimentul SuperCoders organizat de Orange.

SuperCoders pentru un viitor în care informatica nu e (doar) opţională

Dacă te întrebi de ce n-avem un Silicon Valley în România, răspunsul e simplu: n-avem oameni care să vadă potenţialul în tehnologie. Câţiva sunt, o mână de visători, dar aceia şi-au cultivat educaţia singuri, n-au fost învăţaţi cât de utilă poate fi tehnologia. Statele Unite ale Americii şi-au clădit un renume pentru acest paradis al inovaţiei în tehnologiei, dar cu greu a fost replicat în alte ţări. În Olanda şi Polonia se încearcă aşa ceva, chiar şi în Estonia, unde accesul la tehnologie şi mai ales educaţia în domeniu merg foarte bine. Esenţial este însă sprijinul statului, în Europa şi România, dar în ţara noastră şcoala nu va scoate decât acele genii care vor munci peste condiţiile pe care le au.

Între timp, există o malformare a educaţiei, dar nu în sens rău. Sunt iniţiative terţe, susţinute de companii, ca cea la care am participat anul trecut sau ca SuperCoders care s-a derulat de curând. În 2014, Orange România a inaugurat SuperCoders cu ocazia EU Code Week, o iniţiativă la nivel european de încurajare a studiului limbajelor de programare. Atunci s-a desfăşurat primul atelier de învăţare a limbajului de programare şi au fost invitaţi copii cu vârste între 10 şi 13 ani. În doar câteva ore, aceştia au învăţat să animeze personaje şi să dea viaţă unor poveşti, folosind platforma Scratch.

În 2014, competiţia a fost organizată concomitent în patru ţări în care compania este prezentă: Franţa, Polonia, România şi Spania. Fiecare ţară a transmis evenimentul live prin webcast, iar copiii şi-au prezentat unii altora programele create. În februarie 2015, a doua ediţie s-a desfăşurat cu ocazia Zilei Siguranţei pe Internet 2015 (SID), o iniţiativă la nivel european care are ca scop promovarea utilizării internetului într-un mod sigur şi responsabil. Atelierele SuperCoders s-au derulat în Bucureşti şi în Cluj-Napoca şi au reunit peste 100 de copii.

A treia ediţie, dedicată protecţiei mediului

A venit în octombrie anul acesta rândul celei de-a treia ediţii, iar tema a fost protecţia mediului. Marja de vârstă a rămas între 10 şi 13 ani şi peste 50 participanţi au învăţat să utilizeze limbajul programării şi, îndrumaţi de traineri specializaţi, şi-au creat propriile animaţii.

Atelierele SuperCoders din această toamnă s-au desfăşurat simultan în nouă ţări din Africa şi Europa, unde grupul Orange este prezent: Coasta de Fildeş, Egipt, Spania, Franţa, Mali, Polonia, Senegal, Tunisia şi România. Şi „protecţia mediului” la care trebuiau să se refere includea teme precum încălzirea globală, consumul iresponsabil, reciclarea şi protejarea biodiversităţii. Proiecte finalizate ca Magic Mike's Adventure, al lui Sasha şi Mircea Palade, şi Save Planet, al Oliviei Tigau şi Iuliei Goras, sunt aici, respectiv aici.

Scriu de peste trei ani „pe tehnologie” şi niciodată nu m-au fascinat startup-urile. Au fost idei care m-au impresionat, dar niciuna wow din România. Încă. M-am obişnuit însă să aud despre poveşti în tehnologie, unde se vine cu idei, se fac bani şi lucrurile sunt date peste cap. „Lucrurile sunt date peste cap” este enunţul esenţial, că banii de la investitori sunt mulţi, iar ideile trebuie doar aplicate, demonstrate, lăudate sau criticate. Până la „Zuckerberg de România" sau „Jobs de Bucureşti", n-ar strica să îl educăm pe „Popescu de SUA".

Totuşi, oameni buni şi foarte buni nu prea au pornit din România (cu excepţiile de rigoare, am menţionat deja), dar astfel de iniţiative private vor duce mai departe acea malformare până la normalizare prin digitalizare. SuperCoders nu este Sfântul Graal, dar alături de altele care s-au derulat şi se vor mai derula se va ajunge la o masă critică de elevi învăţaţi să creeze liber şi să aplice rapid. Când am intrat în clasa întâi, bunicul m-a întrebat dacă învăţ română şi matematică. Peste câteva decenii ar trebui să fie „şi informatică” alături de aceste materii „de bază”, dar nu atât pentru banii pe care i-ai putea face programând, ci pentru modul în care te învaţă să înveţi.

Hai pe Facebook ca să ştii ce-i nou şi când nu eşti pe site!

 

citeste totul despre: