Semne timpurii ale maladiei Parkinson

Boala Parkinson afectează celulele nervoase din creier care produc dopamină. Afecţiunea determină simptome precum rigiditatea musculară, tremurul, modificări la nivelul vorbirii şi mersului. Maladia nu se vindecă, dar, cu ajutorul tratamentului semnele pot fi ţinute sub control.

Maladia Parkinson este cea de-a doua afecţiune neurologică degenerativă la nivel mondial care afectează în acest moment peste 6 milioane de persoane la nivel mondial. Se estimează că, până în 2030, numărul persoanelor care suferă de maladia Parkinson va depăşi 9 milioane de persoane.

În România, circa 100.000 de persoane suferă de această afecţiune. Primele semne ale bolii apar în general în jurul vârstei de 60 de ani, dar 1 din 10 pacienţi cu Parkinson sunt diagnosticaţi înainte de 50 de ani, iar 1 din 20, înainte de 40 de ani.

Maladia Parkinson este o boală neurologică în care neuronii care produc dopamina – substanţa neurotransmiţătoare responsabilă de capacitatea organismului de a controla mişcările -  suferă distrugeri progresive. Aceasta duce la pierderea sistematică a controlului muscular.

Cauzele acestei afecţiuni nu sunt cunoscute încă. În maladia Parkinson, se consideră că semnele devin manifeste atunci când nivelul de dopamină din creier scade cu mai mult de 50% faţă de valorile normale.

Boala are atât simptome motorii – tremur, rigiditate musculară, înţepeneală, pierderea echilibrului şi a coordonării, mersul şovăitor, cât şi nonmotorii, precum oboseala, durerea, tulburările de somn, excesul de salivaţie, incontinenţă şi confuzie. Aceste simptome sunt cele mai frecvente. Însă, boala poate să nu fie însoţită de tremur, semnele variază de la caz la caz şi apar gradual.

Tremurul apare în 70% din cazuri

Deşi diagnosticarea bolii este motiv de îngrijorare, speranţa de viaţă a pacienţilor cu această afecţiune neurodegenerativă este aproximativ aceeaşi cu cea a persoanelor care nu suferă de această boală. Pentru unii pacienţi, simptomele bolii se dezvoltă pe parcursul a două decenii.

Semnele timpurii ale acestei afecţiuni pot fi subtile şi pot fi confundate cu cele ale altor afecţiuni, potrivit site-ului de ştiri medicale webmd.com. Acestea includ: tremur la nivelul unui deget, la nivelul mâinii, piciorului sau a a buzelor. Deplasarea sau ridicarea de pe scaun cu dificultate, postura sau expresia facială înţepenită, scrisul tremurat sunt alte semne care pot indica prezenţa bolii.

Tremurul este un simptom identificat în 70% din cazurile de Parkinson. De obicei, debutează cu tremurul unui deget atunci când mâna se află în repaus, dar nu şi atunci când mâna este folosită.

Rigiditatea musculară face să nu existe mobilitatea braţelor pentru bolnavii cu Parkinson. Totodată, aceasta poate fi însoţită de crampe şi de durere musculară.

În ce constă tratamentul

Maladia Parkinosn nu poate fi vindecată, tratamentele actuale ţintind simptomele, mai ales cele motorii. Planul de tratament este unul individualizat pentru că manifestările bolii diferă de la un pacient la altul. Stabilirea tratamentului depinde de vârstă, stadiul nolii, severitatea simptomelor şi prezenţa altor afecţiuni.

Medicamentele pentru boala Parkinson sunt în primul rând dopaminergice – care înlocuiesc temporar dopamina sau mimeză acţiunea acesteia. Aceste medicamente scad rigiditatea musculară, îmbunătăţesc viteza şi coordonarea mişcărilor şi reduc tremurul; şi, în al doilea rând, nondopaminergice – care modifică activitatea altor neurotransmiţători, nu a dopaminei.