Mulţumesc. Puterea acestui cuvânt asupra creierului

Faptele bune şi cuvintele frumoase ne influenţează viaţa mai mult decât am putea crede

O parte din aşa-numita psihologie pozitivă poate părea bizară, mai ales celor care nu sunt genul care priveşte „partea plină a paharului“. Însă, o parte a psihologilor „pozitivi“ a ajuns la concluzia că exprimarea recunoştinţei este un lucru care ajută buna funcţionare a creierului.

Studiile au arătat că un simplu exerciţiu de exprimare a recunoştinţei cum ar fi scrierea unei misive de mulţumire, ţinerea unui jurnal cu fapte bune poate aduce beneficii cum ar fi consolidarea stării de bine de la nivelul creierului şi reducerea depresiei. Sentimentul de bine durează şi după ce activitatea respectivă se încheie, potrivit specialiştilor citaţi de nymag.com.

Un studiu de scanare a creierului, publicat în NeuroImage, aduce un plus de înţelegere de ce acest tip de excerciţiu are astfel de efecte. Rezultatele studiului sugerează că efectele unui simplu mulţumesc durează luni bune după ce a fost exprimat şi oamenii continuă să se simtă foarte confortabil cu ei înşişi.

La Universitatea Indiana, USA, cercetătorii au dezvoltat un studiu în care 43 de participanţi cu depresie şi anxietate au fost împărţiti în două grupe. Una, formată din 22 de oameni, a acceptat să participe la un exerciţiu în trei sesiuni de exprimare a recunoştinţei, care a implicat printre altele şi scrierea, timp de 20 de minute în cadrul fiecărei sesiuni, a  unei scrisori de mulţumire unei persoane pe care au ales-o singuri. Ceilalţi participanţi au servit ca grup de control şi au urmat şedinţe obişnuite de consiliere.

La trei luni de la consiliere, toţi participanţii au participat la o simulare în care fiecare a donat sume de bani unor persoane imaginare, dar cu nume, prenume şi fotografie pentru a face experienţa mai credibilă. Cercetătorii le-au spus participanţilor că beneficiarii darurilor le-au transmis că ar fi bine să-şi îndrepte recunoştinţa asupra altor persoane identificate tot cu nume, prenume şi fotografiii sau spre organizaţii de caritate. Deşi ştiau că este tot un exerciţiu, participanţilor li s-a mai spus că, în cazul în care vor alege mai târziu ca tranzacţia să aibă loc în realitate şi vor să doneze bani, acest lucru se poate pune în practică.

Cercetătorii au observat că în cadrul acestui experiment au fost expuse o serie de zone ale creierului din regiunile frontale, parietale şi occipitale, dar că modelele neuronale au apărut cumva diferite de cele care apar de obicei atunci când participanţii sunt puşi să execute sarcini care implică empatie şi luarea în considerare a gândurilor şi sentimentelor celorlalţi. Concluzia ar fi că recunoştinţa este o emoţie unică, descrisă ca „profundă“ şi de „lungă durată“.