Riscul de cancer de prostată creşte rapid după vârsta de 50 de ani. Ce alţi factori de risc mai există şi ce analize depistează boala în stadiu incipient

Riscul de cancer
de prostată creşte rapid după vârsta de 50 de ani. Ce alţi factori de risc mai
există şi ce analize depistează boala în stadiu incipient

Vârsta şi moştenirea genetică sunt strâns legate de apariţia cancerului de prostată

Cancerul de prostată apare mai des la bărbaţii trecuţi de vârsta de 50 de ani. Cei care au mai mult de o rudă apropiată de gradul I – tată, frate sau fiu – sunt expuşi riscului de boală încă de la vârsta de 40 de ani. Vârsta nu se poate modifica, însă asupra altor factori de risc se poate interveni.

Diferite forme de cancer sunt determinate de diverşi factori de risc. Unii dintre aceştia, cum este fumatul, poate fi modificat, însă, altele precum istoricul familial sau vârsta, nu.

Existenţa factorilor de risc nu înseamnă că boala se va declanşa automat. Mulţi bărbaţi cu mai mult de un factor de risc nu vor ajunge niciodată să facă boala, în timp ce alţii vor fi diagnosticaţi cu cancer de prostată.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că primul factor de risc în declanşarea bolii este vârsta, potrivit cancer.org. Astfel, acest tip de cancer este rar la bărbaţii sub 40 de ani, dar riscul creşte foarte repede după vârsta de 50 de ani. 6 bărbaţi din 10 ajung să facă cancer de prostată după vârsta de 65 de ani, potrivit aceleiaşi surse.

Rasa are şi ea un rol important. Se pare că afro-americanii au un risc de 2 ori mai mare de a muri din pricina acestei boli, faţă de asiatici sau latini. Motivele pentru care se întâmplă acest lucru nu sunt pe deplin clare.

Geografia. Cancerul de prostată este mai des întâlnit printre borbaţii din America de Nord, vesteuropeni şi australieni, faţă de Asia, America Centrală sau America de Sud. Motivele sunt, din nou, necunoscute. Screeningul este una dintre explicaţii, pe lângă stilul de viaţă.

Istoricul familial. Cancerul de prostată afectează uneori în număr mare bărbaţii aceleiaşi familii ceea ce duce cu gândul a existenţa unui risc legat de factorul genetic. Cu toate acestea, cele mai multe cancere de prostată apar fără un istoric familial. Existenţa unui tată sau a unui frate cu cancer de prostată dublează riscul de a dezvolta boala. Riscul este mai mare în cazul existenţei unui frate care are această boală, decât în cazul existenţei unui tată, potrivit aceleiaşi surse. Totodată, riscul este mai mare la bărbaţii cu mai mult de o rudă afectată, în special dacă ruda respectivă a descoperit boala la o vârstă mai mică.

Gene modificate. Moştenirea câtorva gene defecte pare să joace şi ea un rol în declanşarea cancerului de prostată, însă doar într-o mică proporţie. De exemplu, moştenirea genelor mutante BRC1 sau BRC2 creşte riscul la femei de cancer de sân şi de ovare. Mutaţia genei BRCA2 poate duce la creşterea riscului de cancer de prostată şi în cazul unor bărbaţi. Sau: bărbaţii cu sindromul Lynch – o afecţiune rară, congenital, care creşte riscul de cancer de colon – au un risc mai mare de a face un numpr mai mare de cancere, insluiv cancer de prostată.

Factori de risc cu un efect mai puţin clar asupra cancerului de prostată

Dieta. Rolul ei exact nu este cunoscut, însă au fost studiaţi câţiva factori. De exemplu, bărbaţii care obişnuiesc să consume carne roşie şi produse grase par să aibă un risc uşor mai ridicat de a dezvolta cancer de prostată.

După unele studii ar exista o legătură între cantităţile mai mari de calciu – din alimentaţie sau din suplimente - şi apariţia cancerului de prostată, însă după altele o astfel de legătură nu poate fi făcută. În plus, calciul are importante şi cunoscute beneficii pentru sănătate.

Obezitatea. Persoanele obeze sau supraponderale nu par să aibă un risc mai mare de a suferi de cancer de prostată, însă par să aibă un risc mai mare de a avea un astfel de cancer cu dezvoltare foarte agresivă. Motivul nu este pe deplin cunoscut.

Fumatul. Multe studii n-au găsit vreo legătură directă între obiceiul de a fuma şi cancerul de prostată.

Inflamaţia prostatei. Potrivit unor studii, între inflamaţia glandei şi cancer ar putea fi o legătură, însă ceea ce se ştie cu siguranţă în urma analizei mostrelor de ţesut canceros este că adesea acesta este totodată şi inflamat.

Bolile cu transmitere sexuală. Gonoreea sau infecţia cu chlamydia ar putea determina creşterea riscului de cancer prin faptul că duc la inflamaţia prostatei, însă până acum studiile făcute nu au ajuns la o concluzie clară.

Cum poate fi depistată boala

Screeningul poate ajuta la depistarea precoce a multor tipuri de cancer, ceea ce face boala uşor de tratat şi cu mari şanse de vindecare.

Depistarea precoce a cancerului de prostată se pate face şi prin depistarea prezenţei PSA – antigen specific prostatic – în sânge. Altă metodă de depistare a cancerului de prostată este examinarea rectală făcută de medic.

 

citeste totul despre: