Fără tabuuri, despre incontinenţa urinară, la Adevărul Live

Fără tabuuri, despre incontinenţa urinară

Pierderile involuntare de urină sunt o problemă mai frecventă decât credem. Şi nu afectează doar persoanele vârstnice. Medicul primar urolog Cristian Perşu, şef de lucrări în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti, vine la Adevărul Live să ne explice din ce cauze apare incontinenţa şi cum poate fi tratată eficient.

Ştiri pe aceeaşi temă

Simplu spus, incontinenţa urinară este orice pierdere involuntară de urină. Sunt incluşi şi pacienţi care pierd prin fistule, în cadrul unor boli neoplazice, pacienţii în vârstă care îşi pierd, măcar parţial, starea de conştienţă.

Datele epidemiologice sunt contradictorii, în funcţie de foarte mulţi factori. Nu avem cifre clare. Intuiţia ne spune că proporţia ar trebui să fie de 8% în populaţia generală. Este o cifră mare.

Incontinenţa urinară este, mai degrabă, o problemă socială. Din pricina acestei probleme sociale vine pacientul la medic. E neplăcut să fii cu hainele ude, urât mirositoare şi presat tot timpul de ideea că ai să scapi pipi. Implicaţiile psihologice şi sociale sunt extrem de severe, mai ales că, în majoritatea cazurilor, incontinenţa urinară odată instalată nu va trece de la sine.

Două tipuri de incontinenţă

Sunt mai multe tipuri de incontinenţă urinară: la efort şi prin imperiozitate. Prima apare în urma unui efort fizic şi acest efort fizic poate fi tusea sau strănutul, râsul sau ridicatul de pe un scaun. Este tipul cel mai frecvent întâlnit la femei.

Al doilea tip are nevoie de o definire a imperiozităţii: poate fi vorba de ceva fiziologic şi normal când eu amân cu bună ştiinţă dorinţa de a face pipi sau o dorinţă de a micţiona apărută din senin.

Cauzele celor două tipuri de incontinenţă sunt diferite. Automedicaţia este contraindicată.

Simptomatologia poate apărea oricând din pricina, de exemplu, a hipermobilităţii uretrei – o uretră care se mişcă la nivelul perineului mai mult decât ar trebui .

Uretra hipermobilă, tratată chirugical

Există şi un alt mecanism al incontinenţei urinare de efort la femei  când sfincterul este lezat. În situaţia unei naşteri cu făt mare, mai ales dacă se foloseşte şi un forceps în timpul acelor manevre. În acest caz, incontinenţa urinară se manifestă imediat după naştere.

Uretra este poziţionată în continuarea vezicii urinare. Presupunând că nu există sfincter, dacă aceasta este poziţionată într-un anumit unghi atunci în mod sigur vom pierde urină. Ce face musculatura perineului ca să asigure continenţa este că angulează uretra şi atunci urina nu mai poate să iasă afară. Când mergem să urinăm pentru că musculatura se relaxează, uretra îşi reia poziţia să spunem rectilinie, în continuarea axului vezicii urinare, şi se poate goli vezica.

Dacă avem o uretră hipermobilă, înseamnă că uretra se mişcă în sus şi în jos atunci când pacienta tuşeşte şi în unghiul descris de uretra va fi o fereastră în care picături de urină vor fi eliminate. De aici şi opţiunea de tratament la modă – bandeleta suburetrală. Este o intervenţie chirurgicală care, dacă este făcută cum trebuie, este foarte eficientă. Medicamentele nu funcţionează n acest tip de incontinenţă urinară. Fie pierderile sunt mici – forme uşoare -şi pot ajuta exerciţiile, dieta şi scăderea ponderală, însă pentru formele severe singura soluţie este intervenţiua chirurgicală.

Diagnosticul corect se pune extrem de simplu – printr-un examen fizic atent, amănunţit, coroborat cu nişte date de anamneză, cu o ecografie şi nişte analize absolut elementare.

Avem la dispoziţie şi metode de diagnostic complexe imagistică, tomografii, RMN, explorarea urodinamică, care nu-şi au locul în explorarea de zi cu zi. Sunt rezervate cazurilor complicate.

Naşterile normale nu sunt un risc

Infecţiile urinare nu cresc riscul de incontinenţă urinară şi nici naşterile în parametri normali. Un episod de  cistită poate duce la apariţia nevoii imperioase de a urina frecvent. Odată tratată cistita se vindecă şi acel tip de incontinenţă.

Bărbatul sănătos nu face incontinenţă urinară la efort, îl ajută faptul că are prostată şi faptul că uretra e mai lungă decât a femeii. Însă poate avea incontinenţă după chirurgia prostatei, după operaţii de adenom sau de cancer de prostată, ca o complicaţie nedorită. La bărbaţi nu prea se pune bandeletă, există metoda sfinterului artificial – un dispozitiv scump care nu e decontat şi e vorba de câteva mii de dolari.

Acest dispozitiv funcţionează simplu – e o manşetă care înconjoară uretra, o pompă implantată în scrot. Când pacientul merge la toaletă acţionează acea pompă şi e ca şi cum ai deschide şi apoi închide un robinet.

La femei, pe lângă bandeletă există şi nişte agenţi injectabili care se pun prin uretră şi care creează un obstacol sub vezică, dar eficienţa lor pe termen lung e mică. Eficienţa e de domeniul  lunilor.

Când sunt indicate medicamentele

Incontinenţa de imperiozitate micţională are cauze de cele mai multe ori neurologice, deşi poate nu există un diagnostic neurologic cunoscut – sindrom de vezică hiperactivă idiopatică – sau putem avea un diagnostic neurologic  chiar şi la copii – situaţia ideală este cea în care putem trata condiţia neurologică. De multe ori nu putem – în cazul lezării măduvei spinării sau la pacienţii cu scleroză multiplă. În aceste situaţii tratamentele sunt medicale – medicamente cu efect de a scădea forţa şi numărul contracţiilor vezicale care apar pe neaşteptate.

O altă modalitate de tratament este injectarea toxinei botulinice în peretele vezicii urinare, se obţine anihilarea contracţiilor unui muşchi şi remiterea frecvenţei episoadelor de micţiune – efectul durează şi un an de zile.

 

citeste totul despre: