Dr. Simona Tivadar: „Dacă ieşi pe pârtie, poţi mânca omletă cu slănină. Dacă stai la birou, mănânci pâine prăjită cu salată“

Specialiştii estimează că numărul real al diabeticilor în România este dublu faţă de cel înregistrat în prezent FOTO Shutterstock

România se situează pe locul al doilea în Europa la prevalenţa diabetului zaharat (11,6% din populaţie). Este depăşită doar de Turcia, arată cel mai recent studiu pe această temă, PREDATORR. Tot într-un top negativ european, Indexul European de Diabet 2014, ţara noastră s-a arătat aproape cea mai ineficientă în depistarea şi tratarea diabetului.

Rezultatele studiului PREDATORR arată că aproximativ 1.750.000 de români suferă de diabet zaharat. Cei mai mulţi diabetici sunt în zona de sud a ţării, unde, de altfel, sunt şi cei mai puţini medici diabetologi. Numărul redus al specialiştilor în zonele unde este cea mai mare nevoie de ei este, probabil, şi unul dintre motivele pentru care ţara noastră s-a situat pe unul dintre ultimele locuri în Europa la controlul şi tratamentul diabetului în Indexul European al Diabetului 2014. 

„Este binecunoscut faptul că România are o problemă cu lipsa diabetologilor. Cei existenţi trebuie să prioritizeze, fiindcă nu au destul timp să se ocupe de toată lumea. Asta înseamnă că, de pildă, pacienţii cu mai multe comorbidităţi, cu mai multe probleme, sunt mai bine îngrijiţi decât cei care sunt recent diagnosticaţi şi cu puţine complicaţii“, a declarat Beatriz Cebolla, directorului Indexului European de Diabet, adăugând că în România diabetul „nu reprezintă o prioritate“.

Mai prost decât românii la tratarea diabetului zaharat stau ţări precum Estonia, Lituania şi Bulgaria, potrivit aceluiaşi Index.

Medicul primar diabet, nutriţie şi boli metabolice Simona Tivadar a fost la Adevărul Live să ne lămurească în legătură cu situaţia diabeticilor în România. Şi de ce ţara noastră, în care Nicolae Paulescu a descoperit insulina în 1921, este văzută atât de prost la nivel european în ceea ce priveşte tratarea diabetului zaharat.

"Există un Premiu pentru Medicină care nu a fost acordot unui român. E vorba de Nicolae Paulescu. În 1916, el izolase deja insulina. Începuse războiul şi el fusese chiar concentrat. Mai târziu, Frederick G. Banting şi Charles Best redescoperă descoperirea lui Paulescu. În 1922 inlusina e injectată la om cu succes, iar în 1923 iau Premiul Nobel", a evocat medicul Simona Tivadar povestea descoperirii insulinei, în contextul anunţării, astăzi, a numelor câştigătorilor Premiului Nobel pentru medicină din 2014.

România are o situaţie priviligiată că are această specilitate de "Diabet şi nutriţie", în alte ţări există specialitatea "Diabet şi endocrinologie", ori endocrinologie e un domeniu foarte vast şi automat paleta pacienţilo trataţi se lărgeşte mult, a explicat medicul.

Ea a subliniat că situaţia proastă în care se află ţara noastră la capitlul tratării diabetului nu ţine de lipsa medicilor sau de slaba lor pregătire, ci de obligativitatea de a completa "hârtii"

Problema nu e a consultaţiei, ci a hârtiei. Cred că peste tot e plin de oameni cumsecade, bine intenţionaţi, harnici, care au de ales între a-ţi face bine treaba şi a completa hârtii. Nu le poţi face bine pe amândouă bine într-un program normal de muncă. Hârtia te scuteşte de nişte complicaţii, îţi aduce bani, te fereşte de închisoare. Şi atunci cânt de mult ţi-ar plăcea meseria, alegi să completezi hârtia, pentru că trebuie să fii viu ca să mergi la serviciu", a prizat medicul.

Proporţia reală de diabetici în România e de 1.700.000 şi 1.900.000 de locuitori, ceea ce înseamnă aproximativ 11 - 13 % din populaţie. Doctorul a menţionat că atunci când a început activitatea, acest procent era de circa 5,5 - 7% şi că, potrivit estimărilor actuale, ponderea diabeticilor se va dubla cât de curând. 

"Anul trecut a fost un val de noi depistaţi cu diebat. Numărul a fost enorm. Sunt fix acei oameni care de 15-20 de ani mănâncă toate ambalajele, toţi biscuţii, beau toate sucurile, indiferent cât ţipi, cât strigi şi îşi smulgi părul. Numeni nu te ascultă, este uluitor", a punctat medicul.

Cât de bine sunt trataţi diabeticii în România, ţara celui care a descoperit insulina

"Prevenţia e mult mai ieftină"

Diabetul probabil nu va mai putea fi o boală gratuită, pentru că la un moment dat un număr atât de mare de pacienţi face ca resursele oricărei ţări să devină inusficiente. Asta ese o mare problemă. Un diebetic bine îngrijit, care nu face complicaţii, costă statul mult mai puţin. În SUA s-a constatat că îngrijirea unui diabetic orb cost 10.000 de dolari pe ani, pe când prevenirea orbirii la un diabetic costă 2.000 de dolari", a relatat Simona Tivadar.

În ceea ce priveşte cauzele diabetul de tip II, medicul a subliniat că această afcţiune are mai multe cauze, bagajul gentic joacâd un rol important. 

"Am învăţat să ne recompensăm cu mâncare pentru orice insucces, nu mai avem timp să mergem pe jos, nu avem unde să ieşim la sfârşit de săptămână şi toate acestea ne fac să ne victimizăm în plus. Ar trebui să ne responsabilizăm mai mult. În Germania, de exemplu, există un program extraordinar de încurajare a activităţii fizice. Lumea după serviciu face sport. La noi, în şcoli, de exemplu, nu avem sport, dar avem, în schimb, automate cu sandviciuri cu pâine, mânjite aproximativ cu margarină şi cu o foaie decorativă de salată. Şi aici revin la marota mea cu nevoia unor cursuri de nutriţie în şcoli. E clar că în ţările în care au fost făcute clase experimentale s-au văzut rezultate", a afirmat Simona Tivadar.

Medicul şi-a exprimat indignarea faţă de faptul că pe internet proliferează diverşi vindecători, care profită de pe urma disperării bolnavilor. "Faptul că afrimă că vindecă diabetul este inadmisibil. Pacientul crede şi abandonează tratamentul. Colegiul Medicilor doarme un somn foarte adânc, din păcate. Nu este deloc în regulă", a spus ea.

Doctorul a mai atras atenţia asupra faptului că munca medicilor din mediul privat este aproape imposibilă în condiţiile actuale din ţara noastră. "Sunt pe cale să-mi închid cabninetul de diabet, pentru că e extrem de complicat şi costisitor. Dacă nu am un contract cu Casa de Asigurare, pot să-mi afişez diploma de studii în baie. În centrul Parisului, un profesorul universitar are un cabinet privat într-o garsonieră. La noi, dacă un cabinet medical nu are două toalete, nu poate funcţiona. Nu există niciun aparament de două camere pe planetă nu are două toalete, deci eşti obligat să iei un spaţiu mai mare şi să plăteşti o chirei mai mare. Sunt o mulţime de taxe care se adună anual şi se ajunge la sume fabuloase. Trebuie să păstrez reţetele timp de 15 ani. Am un contract cu o firmă de arhivare", a punctat medicul.

Ceea ce punem în farfurie trebuie pus în acord cu ceea ce vom în următoarele 4-5 ore din viaţa noastră. Dacă ieşi pe pârtie, poţi mânca omletă cu slănină. Dacă stai la birou, mănânci pâine prăjită cu salată. Simplu", subliază  Simona Tivadar.

Tratamentul e bine acoperit pentru bolnavul cu diabet?

"Ar fi o nesimţire să spunem că nu avem medicamente. Am posibilitatea să-i prescriu pacientului aceleaşi medicamentul pe care îl prescrie un medic din SUA celui mai bogat pacient al său", a conchis medicul.