Cât de periculos este stresul pentru sănătate

Cât de periculos este stresul pentru sănătate

O cercetare a vrut să stabilească cât de periculos este stresul pentru sănătate, începând cu perioada adolescenţei.

Un grup de cercetători de la Universitatea „John Hopkins” din Baltimore, SUA, a stabilit că există o legătură între un nivel ridicat al hormonului stresului în adolescenţă – perioadă crucială pentru dezvoltarea creierului – şi modificările genetice care, la maturitatea timpurie, produc boli mintale severe în cazul persoanelor predispuse la aceste boli.

Descoperirile, publicate în jurnalul „Science”, ar putea avea implicaţii majore atât în prevenirea, cât şi tratarea schizofreniei, a depresiei severe şi a altor boli mintale. În cadrul experimentului, oamenii de ştiinţă au folosit şoareci.

„Am descoperit un mecanism care arată cum anume factori precum hormonul de stres pot afecta psihologia creierului şi pot duce la apariţia unor boli mintale”, a declarat conducătorul echipei de cercetători, Akira Sawa, profesor de psihiatrie şi ştiinţe comportamentale la Şcoala de Medicină de la Universitatea „John Hopkins” şi totodată director al Centrului pentru schizofrenie din cadrul aceleiaşi instituţii.

„Folosind şoareci, am arătat că stresul în adolescenţă poate afecta exprimarea unei gene care codifică un neurotransmiţător cheie legat de funcţionarea mintală şi de bolile psihice. Deşi se crede că multe gene sunt implicate în dezvoltarea unei boli mintale, eu cred că factorii de mediu sunt extrem de importanţi în acest proces”, a mai declarat acesta. 

Cât de periculos este stresul pentru sănătate. Primele probleme apar din adolescenţă

Sawa şi echipa sa au simulat izolarea socială asociată cu anii dificili din perioada adolescenţei la oameni. Ei au izolat şoareci tineri sănătoşi timp de trei săptămâni (aflaţi într-o perioadă a vieţii echivalentă adolescenţei la oameni), însă izolarea nu a avut niciun efect asupra comportamentului lor.

Însă când au fost izolaţi şoareci care aveau o predispoziţie spre boli mintale, ei au început să aibă un comportament asociat cu bolile mintale, ca de exemplu hiperactivitate. 

De asemenea, ei nici nu au reuşit să înoate când au fost introduşi într-un bazin. Când aceşti şoareci au fost reintroduşi într-un grup, ei au continuat să-şi păstreze comportamentul anormal, ceea ce sugerează că efectele izolării s-au menţinut la maturitate, mai arată cercetătorul.

„Factorii de risc genetic din aceste experimente erau necesari, dar nu suficienţi pentru a cauza comportamentele asociate cu bolile mintale la şoareci”, a spus Sawa. „Doar introducerea factorului stresant din exterior – în acest caz cortizol (hormonul stresului – n.r.) în exces produs de izolarea socială – a fost suficientă pentru a duce la schimbări dramatice de comportament”, a mai arătat el.

Potrivit acestuia, studiul arată că este nevoie de conceperea unor politici preventive mai bune pentru adolescenţii care au avut boli mintale în familie. De asemenea, cercetătorul susţine că sunt necesare eforturi pentru ca adolescenţii să fie protejaţi de factorii de stres social, ca de exemplu neglijarea lor de către familie.