Aportul valutar al Securităţii folosit şi pentru crime politice

"Mi s-a cerut suplimentarea planului valutar al Direcţiei de Informaţii Externe cu suma de 200.000 de dolari pentru terorism de stat"

Eugen Luchian povesteşte cum, împreună cu Ion Gheorghe Maurer, căruia i-a fost consilier, a reuşit să stopeze o comandă dată de Ceauşescu lui Nicolae Doicaru, şeful DIE, pentru asasinarea a peste 50 de opozanţi din străinătate, cu ajutorul unor terorişi arabi şi mafioţi italieni. Ceea ce Doicaru nu a reuşit a făcut Pleşiţă şi Carlos şacalul, după fuga lui Pacepa din ţară. Pe lista lui Pleşiţă, primul în rândul celor vânaţi spre a fi asasinaţi, era Pacepa.
În interviul acordat în exclusivitate ziarului Adevărul, generalul Luchian face dezvăluiri complete despre foşti capi ai PCR şi ai Securităţii, de la Ceauşescu, Dincă sau Postelnicu, la Doicaru, Macri, Vasile Gheorghe şi mulţi alţii. Nu-l uită pe Pleşiţă, care "stătea în poziţie de drepţi" la ordinele criminale ale lui Ceauşescu. şi nici pe Iulian Vlad căruia i se punea un nod în gât când îl auzea pe Ceauşescu vorbind. şi nici pe Ion Iliescu, pe care după ce l-a întâlnit, în '89, în Studioul 4 al Televiziunii, şi pe care l-a refuzat când l-a invitat să rămână alături de el. De ce l-a refuzat fostul consilier al lui Maurer pe Ion Iliescu? Pentru că nu a dorit să fie "alături de oameni care deţinuseră funcţii de răspundere în aparatul comunist de represiune".
Primul interviu acordat de generalul Luchian, Adevărul îl va publica astăzi şi mâine. Un condamnat politic al regimului Ceauşescu, la închisoarea de la Aiud.
Ceauşescu: "Să fie destituit generalul Luchian!"
- Domnule general, în plin scandal al dosariadelor şi al dezvăluirilor despre spioni şi conturi secrete, dumneavoastră care cunoaşteţi foarte multe lucruri încă nespuse din culisele Securităţii, în primul rând, pentru că aţi fost un apropiat al lui Pacepa, şi în al doilea rând, pentru că aţi fost singurul arestat după plecarea acestuia în Occident, dumneavoastră staţi încă retras şi, probabil, vă scrieţi memoriile...
- Da, scriu o carte care va fi publicată în curând. Casa asta în care stau acum mi-a fost luată după ce mi s-a înscenat un proces politic. Prin abuzuri de ultimă speţă mi-au luat şi lucrurile din casă. M-au lichidat, m-au adus la scândură, la indicaţia lui Ceauşescu şi a Elenei Ceauşescu.
- De unde vi s-a tras, domnule general?
- Am avut două conflicte majore cu Ceauşescu, care, ulterior, au concurat la ceea ce mi s-a întâmplat în "78, când am fost singurul arestat şi condamnat după plecarea lui Pacepa în Occident. Primul conflict a avut loc prin "70, când Ceauşescu a dat dispoziţie să fie elaborată o lege prin care să se interzică vânzarea de produse industriale şi agricole din depozitele aşa-ziselor organizaţii socialiste. Decretul a fost lucrat la Secţia pentru Probleme Militare a CC (n.r. - condusă de Patilineţ şi Dincă), care, după aprobare, a abrogat, în mod implicit, două hotărâri de guvern prin care se stabilea modul de valorificare a producţiei gospodăriilor agricole din cadrul MFA şi MAI. În urma acestei situaţii, MFA şi MAI au solicitat guvernului să precizeze dacă, în raport de prevederile noului decret, mai rămân în vigoare cele două hotărâri de guvern. Nota de interpretare a fost lucrată de mine şi supusă aprobării preşedintelui guvernului. În baza rezoluţiei preşedintelui, s-a comunicat celor două ministere că cele două hotărâri de guvern au fost abrogate implicit (n.r. -interlocutorul nostru povesteşte cum celebrul Ion Dincă, zis "Teleagă", s-a făcut foc şi pară că generalul Luchian, prin "dezinformare", ar fi "dat o interpretare la două hotărâri de guvern" prin care s-ar fi "anulat acordarea unor drepturi de care beneficiau militarii", producând, astfel, "acte de nemulţumire în armată", echivalente cu "subminare puterii de stat", iar Luchian le-a spus, lui Dincă şi şefului acestuia, lui Patilineţ că nu are nicio calitate să revină asupra notei şi că "să discute cu Maurer"). A urmat o şedinţă a Consiliului Apărării, la care au fost prezenţi şi Ceauşescu, şi Maurer. Dar Dincă şi Patilineţ se fereau ca dracul de tămâie de Maurer. Nu îndrăzneau pentru că, totuşi, Maurer era o capacitate profesională şi nu puteau ei să-l întoarcă după deget oricum. şi, la acea şedinţă la care participa şi Ceauşescu, după epuizarea ordinii de zi, ridică mâna tovarăşul Dincă: "Tovarăşe secretar general, am şi eu o problemă" şi Ceauşescu zice: "Ia, spune, Dincă!". "Generalul Luchian, de la Consiliul de Miniştri, a dat o interpretare în legătură cu unele drepturi ale cadrelor militare şi a produs acte de nemulţumiri în armată!". Ceauşescu a fost prompt: "Să fie destituit generalul Luchian!".
- Asta se petrecea în '70? Eraţi general atunci?
- Da, eram general.
- Ce s-a întâmplat, mai departe, la şedinţă?
- Au luat mai mulţi cuvântul, printre care şi Bodnăraş, care l-a întrebat pe Dincă cine a lucrat decretul. La care Dincă: "Noi l-am lucrat!". "Da', de când lucraţi voi, la partid, legi? şi chiar dacă l-aţi lucrat voi, de ce nu i-aţi consultat pe cei de la guvern, care se pricep? Nu s-ar mai fi ajuns în această situaţie. Voi sunteţi vinovaţi şi nu mai încercaţi să daţi vina pe alţii!", i-a spus Bodnăraş lui Dincă. Ultimul a luat cuvântul Maurer, care a spus: "Nicule, nu generalul Luchian a dat interpretarea, eu am dat-o şi tovarăşul Dincă mă muşcă de fund pe mine!".
- Chiar aşa i-a spus în plină şedinţă Maurer lui Ceauşescu?
- Da, aşa i-a spus: "Nicule, Dincă mă muşcă de fund pe mine!". şi asta eu o ştiu din gura lui Maurer, care mi-a povestit ulterior tot ce s-a discutat în şedinţă. şi ştiţi care a fost răspunsul lui Ceauşescu dat lui Maurer?
- Care?
- Eu nu-l destitui, dacă vrei, destituie-l tu! Deci, am rămas în coadă de peşte. Care era, de fapt, substratul. La spatele armatei era un depozit-magazin de unde cumpărau şi tovarăşii de la partid. Unde muşchiul de porc, care era pe piaţă cu 22 de lei, ei îl luau cu 12-13-14 lei.
- Unde era acest depozit-magazin?
- În spatele Armatei, pe unde era înainte închisoarea Malmaison. Acolo, aveau ei acest depozit-magazin de unde se aprovizionau şi stimaţii tovarăşi. şi pentru că luau de acolo produse fără impozit pe circulaţia mărfurilor, mai ieftine chiar decât la gospodăria de partid nu le-a convenit cu modificarea legislativă propusă de noi.
- Le-aţi stricat vadul, nu?
- Exact. şi de aici faptul că aş fi produs acte de nemulţumire armată. Armata fiind tovarăşii nomenclaturişti. Ei şi, vă închipuiţi dumneavoastră că Nicolae Ceauşescu, odată ce-i intra în cap că Luchian a produs acte de nemulţumire în armată, putea să treacă aşa uşor cu vederea?!
- Era chiar aşa de răzbunător?
- Vai de mine, era răzbunător până în măduva oaselor.
- Dar, mai degrabă, ar fi trebuit să fie vorba de răzbunarea lui Dincă?
- Dincă nu putea să ia măsuri represive împotriva mea. Eram, totuşi, consilierul primului-ministru.
Terorişti arabi şi mafioţi italieni, pentru asasinate în Vest
- Dar în '78, atunci ce s-a întâmplat?
- Aveţi răbdare, ajungem şi acolo. A doua problemă, deci. La începutul anului 1974, a venit la mine generalul locotenent Nicolae Doicaru, care, în acea vreme, era şeful Departamentului de Informaţii Externe. şi Doicaru a venit la mine cu un proiect de hotărâre pentru suplimentarea planului valutar al DIE cu suma de 200.000 de dolari. Proiectul de hotărâre era însoţit de o expunere de motive foarte sumară, din două fraze, care sunau cam aşa: "Pentru aducerea la îndeplinire a unor indicaţii date de tovarăşul comandant suprem şi secretar general al PCR, rugăm a se aproba suplimentarea planului valutar al Departamentului de Informaţii Externe cu suma de 200000 de dolari".
-Asta era prima frază?
-Da. şi a doua frază: "Valuta necesară suplimentării va fi asigurată din aportul valutar al acestui departament, până la concurenţa sumei solicitate". Deci, nu se spunea pentru ce se solicită această suplimentare. L-am întrebat imediat pe Doicaru: "Dar pentru ce această suplimentare?". şi răspunsul a fost scurt: "Nu suportă hârtia să scriem pentru ce, să scriem ce destinaţie au aceşti bani!". Iar eu i-am zis:"Dacă nu suportă hârtia, nu suport nici eu să promovez asemenea act normativ, pentru că eu trebuie să spun preşedintelui Consiliului de Miniştri dacă suplimentarea respectivă se justifică sau nu se justifică. şi atât timp cât nu ştiu pentru ce se solicită această sumă, eu nu pot da curs unui asemenea act". Atunci, Doicaru mi-a zis: "Am să vă spun. Am primit dispoziţie de la Ceauşescu să trec la lichidarea fizică a peste 50 de opozanţi din străinătate"...
- Unde avea loc, domnule general, această discuţie dintre d-voastră şi Doicaru?
- În biroul meu, la Guvern.
- şi nu era tehnică montată acolo? Nu se temea Doicaru că se aude acel secret atât de cumplit pe care vi l-a împărtăşit?
- La mine în birou nu era încă tehnică pe vremea aceea. După aceea s-a montat, şi vom ajunge şi acolo. Revenind la Doicaru, acesta mi-a spus, în continuare: "Or, acest lucru (n.r. - asasinarea opozanţilor) nu pot să-l fac cu oamenii mei, fiind vorba de cetăţeni români sau foşti cetăţeni români. Eu trebuie să angajez palestinieni, libieni, italieni, mafioţi italieni, care să facă acest lucru". Am simţit o transpiraţie din creştetul capului până în vârful degetelor de la picioare, la auzul acestei monstruoase indicaţii...
- Indicaţie dată de Ceauşescu, nu?
- Dată de Ceauşescu, bineînţeles. şi i-am zis: "Dumneavoastră, domnule Doicaru, nu vă daţi seama că acest lucru ar duce la etichetarea acestei ţări ca un stat care practică terorismul? şi nu vă daţi seama care vor fi consecinţele acestei etichetări? Alterarea relaţiilor cu Occidentul şi stagnarea relaţiilor comerciale! Eu nu pot să subscriu la crimă. Nici în mod direct, nici indirect. şi, nici preşedintele guvernului, căruia îi sunt subordonat, nu va accepta acest lucru!". Doicaru, descumpănit, mă întreabă:"şi eu ce să fac?!...". şi -a dat seama de gravitatea situaţiei în care era împins de Ceauşescu şi m-a întrebat dacă pot să-l conving pe Ion Gheorghe Maurer să meargă la Ceauşescu şi să-l îndemne să-şi retragă dispoziţia dată. Pentru binele ţării, am acceptat să am o discuţie cu Maurer pe această temă, să-l rog să intervină pentru a preveni săvârşirea de crime. ştiam că Maurer este ascultat, atât acasă, cât şi la birou. şi, în seara aceleiaşi zile, l-am însoţit din sediul guvernului, până la statuia Aviatorilor, în drum spre casă (n.r. - Maurer locuia dincolo de Piaţa Aviatorilor, pe şoseaua Nordului, colţ cu strada Herăstrău, lângă studioul Sahia, într-o vilă superbă stil neo-maur, care, după '90, a ajuns, la un moment dat, în posesia unui lider al lumii interlope, Gigi Boeru, naşul lui Fane Spoitoru). şi i-am relatat toată această tărăşenie, poveste, nici nu ştiu cum s-o numesc...
- Conspiraţie a crimei, mai degrabă!...
- Sigur că da. Maurer s-a dovedit extrem de ferm în a respinge astfel de acte şi a acceptat propunerea mea, dar cu o condiţie. Că cele relatate de mine să le audă şi din gura generalului locotenent Nicolae Doicaru. În consecinţă, a dat dispoziţie ca a doua zi, dimineaţă, să fiu împreună cu Doicaru la cabinetul său. Am crezut că l-a anunţat pe Doicaru şi am avut convingerea intimă că acesta, fiind şi prim-adjunct al DSS, va lua măsuri ca discuţia ce urma să aibă loc în cabinetul lui Ion Gheorghe Maurer să nu fie înregistrată. Dar lucrurile nu s-au întâmplat aşa. Cu toate acestea, Doicaru a acceptat ca discuţia să aibă loc în cabinetul preşedintelui guvernului. Maurer s-a lansat la adresa lui Ceauşescu cu epitete deosebit de grave: "Schizofrenic, paranoic, imbecil! La ce-i folosesc astfel de lucruri murdare?! Ne-am străduit din răsputeri să statuăm nişte relaţii diplomatice şi economice normale, cu Occidentul, şi acum, acest imbecil vrea să le demoleze!" Or, vă daţi seama ce însemna să participi la o astfel de discuţie?!...
Elena Ceauşescu îl "asculta" pe Maurer
- Eraţi acolo numai dumneavoastră, Maurer şi Doicaru?
- Da, numai noi trei. Numai să nu fi spus nimic, să fi tăcut chitic, şi pentru faptul că ai fost martor la o asemenea discuţie şi că ai pus în discuţie o dispoziţie a lui Ceauşescu, nu puteai să fii etichetat decât duşman al regimului! Cert este că, în următoarele două zile, Elena Ceauşescu, care asculta tehnica pusă de Postelnicu, a aflat toată discuţia din cabinetul lui Maurer. Deci, totul s-a derulat sub interceptare. În prezenţa noastră, Maurer i-a dat telefon lui Ceauşescu şi i-a spus scurt: "Vin până la tine!". La care, Ceauşescu l-a întrebat:"Dar ce ai aşa urgent să vii acum?" "Vin acum!", i-a zis Maurer. şi a plecat. A plecat la Ceauşescu şi i-a pus direct întrebarea: "Ai dat o dispoziţie ca să fie lichidaţi o serie de opozanţi din străinătate?" La care Ceauşescu, în viclenia lui, îl întreabă: "Dar tu, de unde ştii?" "De unde ştiu, de unde nu ştiu, ai dat o asemenea dispoziţie?" şi Ceauşescu a zis: "Da". "Fă bine şi retrage această dispoziţie. Trebuie să ştii un lucru, Nicule, şi anume că şi ţiganul, şi împăratul care comite o crimă, tot criminal se numeşte. şi dacă nu retragi dispoziţia, eu plec de la guvern!". Bineînţeles că, deîndată ce au aflat toate cele relatate mai înainte, au dat dispoziţie să fiu şi eu lucrat informativ. La scurt timp după aceea, m-am întâlnit cu cel care zugrăvise apartamentul. Stăteam undeva pe bulevardul Dacia. Iar zugravul, foarte degajat, mă întreabă: "Nu vi s-a murdărit cumva bucătăria, să vin să v-o zugrăvesc? Nu vă iau niciun ban!" Când m-am întors seara acasă, găsesc pe peretele din bucătărie o fâşie lată de vreo 20 de centimetri, de o altă nuanţă. Plantaseră un microemiţător în peretele de la bucătărie care coincidea şi cu peretele sufrageriei.
- Generalul Ovidiu Diaconescu, cine era cu tehnica?
- Nu ştiu ce serviciu au folosit atunci, căci, în afară de direcţia generală de tehnică operativă, mai erau şi alte unităţi care operau cu tehnică de ascultare.
- Toate aceste scene se petreceau înainte sau după marea schismă din Securitate, din '73, atunci când Ceauşescu a decapitat Consiliul Securităţii Statului şi a fost "sinucis" doctorul Shehter (n.r. -medicul curant personal al Elenei Ceauşescu) pe motiv că i-ar fi spionat starea de sănătatea?
- Da, după aceea. Era '73 sau '74, nu mai ţin exact minte, pentru că agendele toate pe care le-am avut mi le-au ridicat când m-au arestat.

Singurul personaj pozitiv din "Orizonturi Roşii"
Generalul Eugen Luchian a fost responsabil al Consiliului de Miniştri pentru Armată, Interne şi Securitate până în 1976. A fost consilierul de taină al lui Ion Gheorghe Maurer şi prieten cu Ion Mihai Pacepa. În septembrie 1978, când Pacepa a "defectat" în SUA, a fost arestat şi condamnat la opt ani de închisoare. Până la arestare era printre puţinii oameni din afara DIE care intra în sediul spionajului extern. În volumul "Orizonturi Roşii", singurul personaj pozitiv din cadrul Puterii comuniste prezentat de Pacepa este Luchian. O poveste fascinantă dezvăluită exclusiv de Adevărul.

Pleşiţă l-a angajat pe Carlos şacalul
- Domnule general, cine erau cei 50 de opozanţi, victimele ce urmau să fie executate de killeri profesionişi, din Orient sau Occident, la comanda lui Ceauşescu?
- Păi toţi de la Europa Liberă, biroul de la Paris, de la BBC Londra, şi alţii care-şi desfăşurau activităţi prin America.
-Nu s-a spus niciun nume?
-Nu s-a spus. Nu se putea, în expunerea de motive a unui act normativ, să se spună aşa ceva. - Avea vreun nume de cod acea operaţiune?
- Nu. Nu ştiu, nu cunosc.
- Dar a fost pusă în practică operaţiunea aceasta criminală, să o numim "Operaţiunea K", de la killer şi de la krimă, operaţiune căreia i-am putea spune, fără a greşi, chiar terorism de stat?
- Aaaa, după ce a plecat Maurer de la guvern, Ceauşescu a revenit. Păi, nu s-a angajat Pleşiţă?! Nu l-a angajat Pleşiţă pe Carlos?! Pe Carlos şacalul?! Pleşiţă a înghiţit pastila. Pleşiţă a stat drepţi la indicaţia lui Ceauşescu!...
- Dar Carlos când a apărut în România?
Nu cunosc chestiile acestea operative, pentru că eu nu aveam niciun fel de tangenţă cu ele. Noi la guvern ne ocupam strict de analiză, perfectarea şi promovarea actelor normative care priveau MFA, MAI şi Consiliul Securităţii Statului.
- Domnule general, ne-aţi prezentat acea scenă cu generalul Doicaru în care şi unul, şi altul aţi avut o prezenţă sobră, protocolară, echidistantă. Sunt unele surse care susţin că, totuşi, dumneavoastră eraţi un om de-al lor, de-al Direcţiei de Informaţii Externe?
- Nu, niciodată nu am fost. Nici acoperit şi nici descoperit.
- Deci nu eraţi ofiţer DIE, cum s-a spus?
- Nu. şi nici ofiţer de Securitate. Eu am intrat în şcoala de ofiţeri de jandarmi. Între timp, Jandarmeria a fost desfiinţată, şi, la 6 martie 1950, am fost avansat locotenent arma "Infanterie". Nu am făcut niciun fel de cursuri sau şcoală de securitate. Nu am lucrat în niciun fel de unitate de Securitate. Am lucrat în unităţi de trupă de pază, şi dacă vreţi vă dau unităţile, şi, apoi, în Serviciul organizare-mobilizare al Ministerului de Interne. Pentru trupele ministerului, deci nu pentru Securitate.
- Dar trupele MAI nu erau în subordinea DSS?
- Nu.
- Deci trupele de la Băneasa, despre astea este vorba, nu?
- Nu numai Băneasa. De pildă, eu am fost comandant de companie la o unitate la Cernavodă. De la Organizare-Mobilizare am fost mutat la guvern, la Secţia Militară, unde am îndeplinit, în mod succesiv, funcţia de consultant de specialitate, şef de secţie şi consilier al preşedintelui, funcţie care era asimilată celei de adjunct de ministru.
- Aţi rămas acolo şi după plecarea lui Maurer?
- În '76 am fost eliberat din funcţie... Am lucrat, în continuare, timp de doi ani, cu Manea Mănescu, rămânând numai la conducerea Secţiei, fără să mai fiu şi consilier. Pe urmă, în '78, a urmat un val de măsuri represive: percheziţii secrete în apartamentul pe care-l deţineam... Mereu găseam încuietorile forţate...

"Generalul Bolânu a coordonat operaţiunea
Peregrinii
"
-Domnule general, până să ajungem la arestarea dumneavoastră, să vorbim, dacă se poate, şi despre celebra operaţiune "Peregrinii", despre care se spune că dumneavoastră aţi coordonat-o...
-Nu, nu, această acţiune a fost coordonată de generalul Bolânu...
- Se spune că dumneavoastră şi Bolânu aţi coordonat-o...
- Eu vă spun din ce punct de vedere. Eu aveam obligaţia ca, la cererea DIE, să supun aprobării Comisiei guvernamentale de vize şi paşapoarte acele persoane care făceau obiectul acţiunii "Peregrinii". Comisia acesta era singurul organ îndrituit la acea vreme să aprobe plecarea definitivă din ţară a unor cetăţeni români.
- Cam câte persoane au făcut, de-a lungul timpului, obiectul operaţiunii "Peregrinii"?
- Nu ştiu, pentru că toate documentele legate de acţiunea asta, la ei, la cei de la DIE erau, pentru că oamenii lor îi depistau pe cei în cauză. Aveau nişte avocaţi prin Austria, prin Germania, şi ăştia de la DIE aveau legături cu ei. Trebuie să se înţeleagă faptul că operaţiunea "Peregrinii" a fost iniţiată şi ordonată de Ceauşescu şi a fost organizată şi condusă de DIE. Iar eu am propus sistarea acestei operaţiuni, care era o operaţiune mârşavă de vânzare de oameni.
- Când a început această operaţiune secretă şi mârşavă, cum spuneţi dumneavoastră?
- În '70, cred. În '70, pentru că, în '72, eu am făcut propunerea să fie sistată, întrucât am considerat-o ca fiind o operaţiune josnică, specifică sclavagismului. Profitând de faptul că a fost numit ministru Emil Bobu, care era un tip mai fricos, l-am convins pe acesta să accepte să facă propunerea lui Ceauşescu de sistare a acestei operaţiuni. L-am infirmat pe Bobu că această acţiune este comentată în străinătate total nefavorabil statului român şi că, în consecinţă, se impune sistarea acesteia.
- Dar, între timp, cam câţi oameni (nemţi, evrei) fuseseră vânduţi guvernelor străine?
- Indicaţia era ca aceia a căror rude depun sume de bani să li se dea drumul indiferent dacă întrunesc sau nu criteriile stabilite de Ceauşescu de reunificare a familiilor.
- şi această operaţiune se referea numai la nemţi şi evrei sau şi la români?
- şi la români. Indiferent de naţie.
- Era o sumă anume pentru fiecare om?
- Nu ştiu.
- Dar ştiţi unde intrau banii?
- La DIE. Toate aceste sume erau încasate de Departamentul de Informaţii Externe.
- S-a mai spus că, la vremea respectivă, d-voastră eraţi singurul general care avea intrare la DIE. Că eraţi singurul din afara sistemului care putea intra în sediul DIE...
- Eu nu numai la DIE intram. şi în Ministerul de Interne intram pe uşa din faţă, şi în MApN. La toate instituţiile de ale căror probleme mă ocupam la guvern (n.r. - MI, MApN şi CSS/DSS), intram întotdeauna pe uşa din faţă, nu pe cea din dos.
- Dar la DIE, era totuşi o zonă sensibilă, cu spioni, cu ofiţeri deplin conspiraţi...
- Nu aveau ei spionii în sediul central. Unităţile lor erau dispersate, cu sedii conspirative. Nu ţineau spionii în sediul central, unde era unitatea de comandă.
- Să revenim la Operaţiunea "Peregrinii". Erau, aşadar, vânduţi nemţi, evrei şi chiar români. În ce-i priveşte pe evrei însă aceste vânzări de oameni către statul Israel nu datează chiar de pe vremea lui Dej?
- Nu cunosc. De treaba asta întrebaţi-l pe generalul Marcu Gheorghe.
- ştim despre generalul Marcu Gheorghe. Am şi scris pe larg despre el...
- Întrebaţi-l, deci, pe generalul Marcu Gheorghe, care, după câte ştiu şi eu, din surse neoficiale, a fost în legătură şi cu statul evreu, şi cu statul german. Cu serviciile de informaţii respective, prin care se făceau aranjamentele. şi el vă poate lămuri exact.