Paginile care urmează sunt pentru cei bolnavi care caută o ultimă speranţă. Sunt şi pentru cei sănătoşi care vor să rămână sănătoşi. Avem de toate pentru toţi! Veţi găsi aici leacuri care alină orice boală, de la cancer la transpiraţia picioarelor. Secretul e în natură.

Dar nu vă gândiţi că natura înseamnă pădurea Snagov. Natura vindecătorilor-minune e în Tibet, China, India. Locuri îndepărtate despre care bolnavii nu au habar. Dar când auzi poveşti spuse cu har, despre plante, roci şi metale vindecătoare, parcă îţi vine să dai un salariu mediu pe economie pentru o astfel de cură. Când te pregăteşti să mori, un salariu mediu pe economie chiar nu mai înseamnă nimic. Iar în România se moare mult de cancer, se moare de multe boli, şi pentru toate există un leac secret. Nu e bolnav căruia să nu-i fi trecut prin cap să apeleze la medicina alternativă.

Vindecă medicina alternativă? Nici măcar cei care vând pulberea asta de iluzie nu au tăria să spună clar dacă da sau nu. „Depinde.“ Nimic nu e limpede în povestea asta, în afara banilor care le intră în conturi. Da, natura are resurse vindecătoare. Dar în ce limite? Poţi vinde muşeţel unui muribund? Da. Poţi face averi din asta? Da. Am stat de vorbă cu vraci coborâţi din jeep-uri şi limuzine. Primul paragraf al articolului nu este decât o manipulare. Paginile care urmează sunt, de fapt, pentru cei bolnavi care au puterea să citească adevărul.

Stelian Fulga şi terapia prin frică


Stelian Fulga spune că unde pune el mâna durerea dispare pe loc

Pe harta vânzătorilor de iluzii, Stelian Fulga e epicentrul. Un om fără educaţie, fără cunoştinţe medicale şi fără carismă a convins mii de bolnavi să-i cumpere leacurile.

Are 60 de ani, iar trecutul lui e tulbure. Spune că a practicat boxul în tinereţe. În 1981 ar fi încercat să fugă în Iugoslavia. A fost prins şi, spune el, a făcut puşcărie în aceeaşi celulă cu Fane Spoitoru. „Un băiat educat şi citit, caracter extraordinar“, îşi aminteşte Fulga.

Apoi, ar fi emigrat în America pentru a practica boxul. Acolo a făcut cancer la ficat de la o lovitură primită în timpul unei partide de box. În mod miraculos, în acea vreme se afla pe meleaguri americane şi un vindecător român pe nume Valeriu Popa. „Am urmat sfaturile lui Valeriu Popa, am postit 47 de zile şi am băut numai apă distilată“. Susţine că după acest regim s-a vindecat de cancer şi azi e bine-mersi. Epopeea lui Fulga continuă în Tibet. Povesteşte, fără nicio dovadă, că a fost selectat de călugării Şaolin dintr-un grup de 4.000 de oameni: „Am întâlnit acolo călugări de peste 150 de ani. Am văzut cu ochii mei cazuri de levitaţie şi de mers pe apă“.

Din Tibet s-a întors în România şi a început să facă şi el minuni. A devenit faimos la emisiunile lui Florin Condurăţeanu, la OTV. Taie oameni sub limbă (motiv pentru care cabinetul lui a fost închis o vreme de OPC), clamează că l-a vindecat pe Cotabiţă de transpiraţie. Îşi pune palmele pe corpurile oamenilor şi pretinde că le ia durerea. Le ia, de fapt, banii. Fulga s-a îmbogăţit, îşi etalează casa cu piscină şi maşina de lux în clipuri pe YouTube. Ar fi vrut să şi le etaleze la propria lui televiziune, Full TV, dar nu a primit avizul CNA. În urmă cu câţiva ani a bătut un individ pentru un loc de parcare: „Am tras maşina pe o stradă şi unul a început să mă înjure. M-a şi scuipat. Decât o palmă i-am dat. M-a costat 350 de milioane palma asta“. Urmează un reportaj despre Stelian Fulga şi palmele lui vindecătoare.

„TE MAI DOARE, MĂ?“

Un moş paralizat pe partea dreaptă stă pe scaun, faţă în faţă cu Stelian Fulga. Fulga se uită la el şi nu-i dă nicio şansă: „Ai scăpat, bre! Când faci accident vascular pe partea dreaptă... nu se scapă. Mata ai scăpat“. În cabinet e forfotă. Intră-ies oameni, la masă, două fete copiază nişte CD-uri pe un laptop, fiul cel mare al lui Fulga citeşte „Libertatea“. Fulga uită de moş şi se ia de alt pacient.

Intră în scenă un bărbat de la Constanţa care a avut psoriazis. „Ia saltă, bă, flanela-n sus, să vadă şi ziariştii!“. Omul saltă flanela şi dezvăluie o burtă mare – ciudat, nu mai are nici buric – şi plină de bube roşii şi albe.

Fulga îl întreabă: „Când ai venit la mine aveai tot atâtea de multe bube?“. „Mai multe“, răspunde constănţeanul. Fulga concluzionează: „A curs tot după el, toată boala. Şi-acu’, nesimţitul, s-a apucat să bea şi are ciroză“.

Fulga trece de la una la alta. Moşul paralizat a fost uitat pe scaun şi nici nu mişcă, parcă a mai paralizat o dată. Fulga se indignează de câştigurile escrocilor medicali care ar aduna un miliard de lei vechi pe zi vânzând argilă.

Nu demult, Stelian Fulga a fost chiar el victima unui escroc medical. Fulga e chel. La fel şi fiul lui cel mare. Amândoi au căutat o soluţie să le crească părul iar. Au găsit speranţă într-o soluţie descoperită în SUA de către Marin Cornea, cântăreţ de muzică populară. Fulga şi fiul său au în continuare calviţie şi sunt furioşi. Soluţia rapsodului a fost o mare ţeapă. „Cornea avea o Dacie Break din 1973. Mă, mâncaţi-aş gura ta, ştii câţi bani a făcut ăsta cu tratamentul ăsta de chelie? Două milioane de euro!“, strigă Fulga.

Mă jur pe sufletul meu: eu le iau banii, dar numai dacă pot să-i vindec.
Stelian Fulga
autointitulat vindecător

Se întoarce către moşul paralizat: „Bre, fii atent aici, la mine!“. Dar numai într-o secundă se răzgândeşte şi îi ordonă unei asistente: „Ia vezi, pe hol, care are dureri! Adu-mi unul care are dureri!“. Intră un cocoşat care spune că-l doare din când în când în capul pieptului. Doctorii i-au spus că are gastrită. Fulga îi smulge cămaşa din pantaloni şi începe să pună mâna pe el. După ce-l pipăie câteva secunde, se uită fix în ochii lui şi-l întreabă: „În secunda asta vreau să ştiu dacă te mai doare! Ia vezi!“. Cocoşatul tace câteva secunde, întrebându-şi parcă trupul dacă mai simte durere. Nu-şi dă seama şi începe să se bâlbâie: „Nu ştiu… dar, parcă… nu ştiu“. „Lasă, bre – îl repede Fulga – spune-mi tu dacă acu’ te mai doare!“ „Simt aşa, o durere“, răspunde pacientul. „Nu, bre, acu-acu. Te mai doare?“ Omul cedează în cele din urmă: „Acuma, momentan, nu!“.

Moşul paralizat e tot pe scaun. Tot paralizat. Fulga îi aruncă o vorbă: „Bre, mata ai luat Viagra şi în loc să ţi se înţepenească socoteala ţi s-a înţepenit piciorul“. Moşul paralizat nu aude, însă răspunde cocoşatul cu durerea în piept:„N-am luat, domn’e, nimic! Nicio Viagră!“. Fulga i-o taie scurt: „Tu n-ai nimic. Renunţă la brânză şi totul va fi OK“.

Între timp, se mai derulează un dialog halucinant. Fulga îl întreabă, tam-nesam, pe unul dintre reporterii „Adevărul“: „Ce maşină ai?“. „O Dacie Logan“, răspunde reporterul. „Şi eu am un Mercedes“, spune Fulga. Fiul său îl corectează: „E Q 7. Audi“. Amuzament general în cabinet.

Stelian Fulga a făcut avere din disperarea unor oameni care nu s-au împăcat niciodată cu gândul morţii. Până la urmă, oamenii mor, dar Fulga şi-a luat maşini de lux de nici nu le mai ştie marca. Cum a escrocat Fulga atâţia oameni? Ei bine, atitudinea lui în faţa bolii este triumfală şi înfricoşătoare. Când un chelios de 120 de kilograme, cu figură de interlop, cu ghiul şi ceas de aur se răsteşte la tine: „Te mai doare, mă? Spune, te doare acu-acu?“, parcă nu-ţi vine să-l contrazici.

Stelian Fulga nu ştie să explice în ce constă forţa sa miraculoasă. Te trimite la cartea scrisă de el, „A doua şansă cu Stelian Fulga“, în fapt un plagiat după un autor american care a dezvoltat ideea alimentaţiei în funcţie de grupa sanguină. Dacă insişti pe o discuţie despre vindecarea cancerului, dă un pas înapoi: el are puterea unei doze de morfină, dar nu vindecă neapărat cancerul. După două minute poate să-ţi spună nonşalant că vindecă, totuşi, orice boală din lume.

Stelian Fulga se întoarce – pentru a câta oară? – spre moşul paralizat: „Nene, eu îţi dau un tratament de detoxifiere, dar eu nu sunt escroc, nu-nţelegi? Eu îţi dau să faci două dezintoxicări şi o să te simţi… de parcă pluteşti. Mata ai probleme la cap“. Fulga îşi dă seama că moşul nu poate fi jecmănit. Dacă o să-l pipăie niţel pe burtă sau pe cap, moşul n-o să-şi revină din paralizie. Aici nu merge cu „te mai doare în momentul ăsta?“.

„P-ăsta nu pot să-l vindec. Nicio boală din lume nu e ca accidentul vascular“, conchide Fulga. Iar moşul se saltă în piciorul bun şi se duce: „Mă duc la popa!“.

Nu există durere pe faţa pământului pe care să n-o iau cu mâna. Doar eu şi băiatul meu putem să facem asta. Şi Iisus. Dar, mă mai gândesc. Nu ştiu dacă putea să facă Iisus aşa ceva.
Stelian Fulga
autointitulat vindecător

„Mami, ai peste un miliard de viermi în tine!“

Pentru Stelian Fulga, mucus înseamnă muci, antibiotice înseamnă anti-viaţă. Viaţa şi moartea se află în intestinul gros. Şi, nu în ultimul rând, cel mai mare duşman al omenirii e constipaţia. Fulga nu face nici cel mai mic efort să pară cât de cât documentat în chestiuni medicale. Nu-i pasă de medicii clasici – „eu pe criminalii ăştia de medici i-aş omorî, ăştia care dau antibiotice“ –, şi nu-i pasă de detractori: „Pe mine mă doare în p... de toată lumea. Omu’ l-a omorât pe Domnul Iisus. Ce mă interesează pe mine de lume?“.

Fulga predică vegetarianismul şi spune că mănâncă numai hrişcă, dar e obez şi buhăit ca un grataragiu. Susţine că i-a tratat pe toţi cântăreţii de muzică populară, inclusiv pe Ion Dolănescu – mort la 65 de ani. L-a cunoscut pe Dolănescu, are poveşti cu el: „Dolănescu mânca 25 de ouă, bea un kilogram de ţuică şi când trăgea câte-o băşină cădea Steluţu jos. Steluţu, băiatu’ meu ’ăl mic“.  

Mai stăm la poveşti, Fulga se mai jură pe sufletul lui că nu e escroc, mai citim din Biblie, mai una-alta şi încep să curgă din nou pacienţii.

OCHIUL FEMEII ŞI PROSTATA BĂRBATULUI

 

VEDETE PE CARE STELIAN FULGA SUSŢINE CĂ LE-A TĂIAT SUB LIMBĂ

Ionela Prodan, Monica Anghel, Nicolae Guţă, Jean Paler („actor de glume“), Cătălin Botezatu, Angela Similea. Stelian Fulga se laudă că i-a tăiat sub limbă pe toţi aceştia. Tăiatul sub limbă, spune el, elimină toate toxinele din organism.

Intră o femeie cu soţul. Femeia, la vreo 50 de ani, are un ochi astupat de un plasture. I-a recomandat oftalmologul să-l protejeze. Fulga îi smulge plasturele dintr-o mişcare: „Dă-l dracu’ de-aicea!“. Începe să pună mâna pe ea; soţul se uită şi nu zice nimic. Fulga îi ia capul în mâini şi o dată i-l trosneşte într-o parte. Femeia se sperie. Fulga i-l trosneşte şi în partea cealaltă: „Au, domnu’ Fulga, eu am o poliartrită şi mă doare“. Vraciul îi lasă capul în pace şi o întreabă: „Cum îl vezi pe bărbatu-tău acuma? Îl vezi prost?“. Femeia se codeşte. Fulga îi spune: „După ce te tai colea sub limbă o să-l vezi perfect. Păi, da! Păi, ştii câţi viermi ai în dumneata? Mami, ai peste un miliard de viermi în tine“.

Apoi vorbeşte la persoana a treia despre femeia cu ochiul bolnav, ca şi când ea n-ar fi în cabinet: „Aţi văzut-o cum a venit, cu aia la ochi, parcă era de prin Transfăgărăşan. Şi acuma? Acuma e mai bine“.
Femeia cu ochiul bolnav se întoarce spre soţul ei: „Tu ce faci? Nu-i spui domnului Fulga despre prostata ta?“. Fulga devine atent şi îi aruncă bărbatului: „Pentru prostată avem nişte alea de le bagi în găoz şi zece zile nu mai faci pişu deloc noaptea“. Omul spune că nu urinează des noaptea. Fulga ştie mai bine: „Ce vorbeşti, bă? Păi, dacă ai prostată, cum să nu te pişi noaptea?!“.

Femeia şi bărbatul lasă aproape şase sute de lei, şi o asistentă le încarcă o plasă cu nişte recipiente în care se află lichide gălbui, argilă şi nucă neagră. Şi Fulga mai face un biznis. Îi strigă femeii: „Gagicooo, tu trebuie să mănânci brânză de capră!“. Apoi sună la o cunoştinţă de-a lui care are capre şi face brânză: „Vezi că îţi trimit pe cineva“.

De la Stelian Fulga citire:

- Nimic nu face mai rău decât fructele.
- Puiul e cel mai spurcat animal.
- Fântâna de la ţară e cea mai criminală. Fântâna are 10 metri, WC-ul cu căcat e la 5 metri, cimitirul e sus în deal.
- Apa e cea mai infectă.
- Apa se mănâncă şi mâncarea se bea.
- Iau durerea pe loc şi durerea nu mai vine.
- Cancer-carne-cimitir-coşciug-cămaşă-cravată-cazma. Cancerul se hrăneşte din carne.

Un interviu ratat cu Fulga: „Fir-aţi ai dracu’ să fiţi!“

„Weekend Adevărul“: Dumneavoastră le cereţi pacienţilor să întrerupă tratamentul clasic?
Stelian Fulga: Uite-l cât e de jigodie! Bă, nenorocitule! Când vii să te tai sub limbă, să nu mai iei medicamente în ziua aia. Apoi se continuă tratamentul medicamentos, n-are nimeni voie din lume să întrerupă.

Păi, şi atunci, cine îl vindecă pe bolnav, dumneavoastră sau medicamentele?
Ăsta nu e sănătos la cap. Bă, du-te dracu’ de cocalar! Scrie şi în cartea mea, se continuă tratamentul. Al dracului, dacă nu scria, mâine dădeaţi la ziar.

De când faceţi asta?
Dinainte să vă naşteţi voi, de 26 de ani.

Aţi spus că aţi venit de zece ani în România. Aţi avut cabinet şi în America?
Fir-aţi ai dracu’ să fiţi! De 26 de ani. Sunt în ţara noastră din 2000.

Înseamnă că aţi avut cabinet şi în America.
Păi, dacă am stat în California!?  În ’82 am ajuns în America, restul citiţi în cartea mea. Gata, la revedere!

Rămân nişte întrebări...
Lăsaţi, mă, întrebările. Fir-aţi ai dracu’!

Nu ne-aţi convins dacă sunteţi vindecător sau nu.
Da’ cine sunteţi voi, mă? Trebuie să vă dau vouă lămuriri? Care este adevărul, eu sau voi? Ăsta e adevărul, la revedere! Fir-ar ai dracu’, dacă dai cu ei de gard, dacă nu se înfige!...

Dumneavoastră îi luaţi tare pe oameni şi ei se ruşinează, îi tot întrebaţi dacă îi mai doare şi ei ce să zică?
Gata, mă, ieşiţi afară! Gata! Ai văzut?!

„Merită să-ţi dai banii de mâncare pentru aşa ceva“

Avem o ţară plină de oameni bolnavi şi creduli, un mediu cum nu se poate mai favorabil pentru cei care vor să strângă averi speculând disperarea semenilor aflaţi în suferinţă. În faţa unei astfel de realităţi, nu ai nevoie decât de o doză uriaşă de cinism şi de o metodă cât mai eficientă, pe care, de obicei, vindecătorii noştri o copiază de peste hotare.

În urmă cu vreo şapte ani, inspirându-se de la americanul David Hudson, Dragoş Iliescu (40 de ani) a început să le vorbească românilor despre proprietăţile miraculoase ale aurului comestibil şi ale altor elemente monoatomice (cobalt, nichel, cupru, rodiu, argint, iridiu, platină). Şi-a făcut un site, a publicat o carte şi a cumpărat spaţiu de emisie la OTV şi la alte televiziuni unde a fost numit „om de ştiinţă şi cercetător al noului“, deşi el însuşi se recomandă ca economist. A început apoi să vândă pe bani grei nişte sticluţe frumos colorate în care nu ştie nimeni ce se află de fapt. Iliescu nu e capabil să spună decât că le importă de la un misterios profesor american, după care se încurcă în propriile explicaţii: „Sunt elemente monoatomice sub formă lichidă sau sub formă de prafuri. Eu sunt unic distribuitor în România al produselor profesorului. Profesorul se numeşte...., dar, mă rog, asta deja nu ştiu dacă e bine să spun. Adică nu prea mai contează profesorul, că de asta vreau să mă şi rup puţin de el. Este o formulă unică pe care am elaborat-o eu după şapte ani de cercetări. Se produce în China, după reţeta mea, în zilele noastre toate se produc în China“.

L-am întrebat pe Dragoş Iliescu în ce au constat cercetările sale din ultimii şapte ani prin care a ajuns la miraculoasa reţetă, dar nu prea i-a convenit. „Ce fel de articol o să fie dacă mă întrebaţi numai despre produse, de unde le fac, cum le fac? Eu am mai făcut articole şi nu m-au întrebat aşa ceva. Cercetările au fost şi sunt în continuare, constau în faptul că eu am văzut ce pot face aceste elemente monoatomice. Eu ştiu cum am descoperit această formulă, dar nu vă spun. E un secret mic al meu. Eu ştiu cum am făcut, îl am în sticluţă, e notificat şi e al meu. Dacă vreţi să vedeţi ce puteri are,încercaţi.“

Spre deosebire de alţi vindecători, Dragoş Iliescu nu are un cabinet în care să intre în contact cu oamenii, el este doar un cetăţean din spatele unui site pe care îşi laudă leacurile şi unde le oferă spre vânzare la preţuri cuprinse între 230 şi 2.599 de lei. Cei care vor să încerce aurul monoatomic fac o comandă online sau prin telefon. Ei primesc produsul acasă, iar Iliescu încasează banii.

„Fiecare citeşte pe site şi se încadrează el în funcţie de recomandările care sunt la fiecare produs. Eu nu pot să fac recomandări pentru că nu sunt medic“, spune Dragoş Iliescu.

 

Dragoş Iliescu, omul care ne învaţă să renunţăm la mâncare şi să bem aur

CANCERUL ŞI COADA PISICII

Deşi admite că nu are competenţe de medic, Iliescu îi asigură pe potenţialii clienţi că leacurile sale pot vindeca orice, de la cancer până la psoriazis şi acnee. Şi nu e doar atât, spune el. Elementele monoatomice sporesc vitalitatea şi ascuţimea minţii, dau claritate gândurilor şi cresc pofta de viaţă şi de creaţie. Pe site-ul său, Dragoş Iliescu prezintă şi formidabilul caz al unei pisici care a rămas fără coadă în urma unui accident. Tratată cu aur monoatomic, pisica a putut vedea cum îi creşte coada la loc.

„Din declaraţiile celor care au luat există o mărturie şi despre cancer. Persoana respectivă, nu-i ştiu numele pentru că am aflat de la altcineva, s-a dus în Elveţia şi avea cancer în metastază. Altă soluţie nu mai avea şi a aflat informaţia asta, cu aurul comestibil. A mers pe «M-Complex», care e produsul nostru cel mai scump, şi a luat trei sticluţe în două luni, deci a marşat pe maxim. Când s-a dus la control i s-a spus că nu mai are nimic, se vindecase. Acum nu ştiu dacă nu a revenit, pentru că şi cancerul este o boală a emoţiilor, a stresului, şi dacă stilul de viaţă nu se schimbă, el va apărea încontinuu. Cât să ţină şi un tratament dacă omul nu se schimbă?“, se vaită Dragoş Iliescu.

E greu de spus cât câştigă Dragoş Iliescu vânzând aur comestibil pe post de leac atoatevindecător, dar cu siguranţă nu îi merge prea rău. Când l-am sunat, se relaxa la o casă de vacanţă şi a recunoscut cu nonşalanţă că, dincolo de dorinţa profundă de a ajuta oamenii, ceea ce face este în primul rând o afacere. O afacere bănoasă făcută, în special, pe spinarea naivilor fătă venituri mari. Dar Dragoş Iliescu nu se sensibilizează la asemenea amănunte şi spune că aceia care nu-şi permit să cumpere aur comestibil ar face bine să mai renunţe la mâncare şi să-şi permită.

„E obligatoriu să fie şi o afacere pentru că ce e gratis nu e bun, am încercat să dau şi gratis şi nu a funcţionat. Dacă omul nu ştie că l-a ars un pic, că a dat ceva, acel om nu va preţui. Când am dat gratis, am observat că nu e bine. Dacă el nu reuşeşte să strângă măcar 230 de lei, cât e cel mai ieftin produs, înseamnă că el chiar nu crede în produs. Ştiu că sunt oameni cu pensie de 500 de lei, dar eu, care sunt obişnuit cu postul şi câteodată nu mănânc nimic, îmi dau seama că poţi să mai reduci din mâncare. Merită să-ţi dai banii de mâncare pentru aşa ceva. Elementele monoatomice ţin şi de foame, dar nu e bine să mănânci doar aşa ceva pentru că atunci se accelerează vibraţiile de nu mai faci faţă. Să mai mănânci, acolo, nişte frunze şi o bucată de pâine“, ne învaţă Dragoş Iliescu.

„MAI BINE NU MĂ POPULARIZAŢI“

Şi, cu toate că a plătit bani frumoşi să apară în diverse emisiuni pe teme medicale, lui Dragoş Iliescu i-a pierit brusc cheful de publicitate şi ne-a rugat pe un ton cordial: „Eu aş vrea să nu faceţi articolul cu mine, a fost o discuţie şi gata. Eu mă descurc cu Dumnezeu şi cu oamenii mei care mă sună, nu am nevoie să fiu nici Mesia, nici escroc. Mai bine nu mă popularizaţi. La televizor m-am dus pentru că ştiam cu cine am de-a face şi ce întrebări mi se pun. Şi să ştiţi că e chiar un păcat să vorbeşti urât despre aceste elemente monoatomice care conţin o lumină pură. E ca şi cum ai vorbi rău despre o icoană“.

Mereu se găsesc oameni cu orgoliu, care au vreo facultate şi le ştiu ei pe toate. Ăştia spun că sunt escroc. Mie îmi plac oamenii care au credinţă în Dumnezeu, ei îmi citesc imediat inima.
Dragoş Iliescu
autointitulat vindecător

MANĂ CEREASCĂ

Dragoş Iliescu susţine că aurul monoatomic nu este altceva decât mana cerească pe care Dumnezeu le-a dat-o oamenilor în poveştile din Vechiul Testament şi că inclusiv Mântuitorul a simţit binefacerile acestui leac: „Se spune că magii i-au adus aur la naştere, dar nu e vorba despre metal, e vorba de aur monoatomic pentru dezvoltarea creierului pruncului Iisus“.

Zeolit, sau cum să faci bani din piatră seacă

Cătălin Luca a dezvoltat o afacere de succes cu o masă un scaun şi câteva cutii pline cu pulbere de rocă

Zeolitul este o rocă şi are întrebuinţări în diverse domenii, inclusiv în medicina tradiţională indiană. Cum România are resurse însemnate de zeolit, dar şi de naivitate, nişte băieţi deştepţi s-au gândit să dezvolte o afacere cu leacuri bazate pe această piatră cu proprietăţi speciale.

Au construit un sistem care funcţionează ca uns: promovare agresivă pe internet, la televiziuni şi în ziare şi pachete de tratament pentru fiecare boală în parte (anticancer – 895 de lei, antihepatită – 745 de lei, anticaniculă – 445 de lei etc.). Cine sună la numerele de telefon afişate sau lasă o întrebare pe site primeşte un răspuns prompt, indiferent că se vaită de cancer sau de vreo problemă uşoară: „Urgent, tratament cu Zeolit, minim şase luni“.

Oamenii cumpără, plătesc bani, primesc produsele prin poştă. Când se văd cu tubul de Zeolit în mână, citesc pe el: „Protecţie şi detoxifiere“. Şi omul aşteaptă să se vindece de cancer.

LEACURI CĂRATE CU BMW-UL

Motorul acestui sistem este Cătălin Luca (40 de ani), absolvent de medicină care se recomandă „medic primar de medicină generală cu competenţă în ramuri ale medicinei alternative“.

Luca apare la televizor şi promovează Zeolitul în diverse emisiuni, oferă consultaţii online, dar are şi un cabinet unde primeşte pacienţii. Pe strada Agricultori din Bucureşti, în faţa unei case vechi, cu o uşă care dă direct în stradă, se formează cozi încă de la orele dimineţii. Bolnavi de toate categoriile, unii care abia se mai ţin pe picioare, aduşi cu maşinile de la kilometri distanţă, aşteaptă să intre la „doctorul Luca“.

Şi doctorul Luca descinde dintr-un BMW seria 7 de toată frumuseţea, maşină spaţioasă, cu portbagaj mare, din care doctorul descarcă mai multe cutii cu leacuri. Oamenii intră la consultaţie şi ies cu tuburi de medicamente în braţe. Cătălin Luca încasează banii, fără chitanţă, fără bon fiscal. Dar are explicaţii pentru toate: „Pacientului i se mai trimit medicamente acasă şi atunci primeşte şi factura. Se taie şi bon, principalele consultaţii sunt în alt cabinet, acolo este şi casa de marcat, şi tot. Cât priveşte maşina, nu mi se pare cinic, maşina aia îmi oferă un confort şi nu am dat mulţi bani pe ea. BMW seria 7, am dat 5.000 de euro pe ea, de la un prieten. E din 2003, intraţi pe internet şi vedeţi cât costă la mâna a doua“. Am intrat, dar erau scumpe, nu te apropii de ele.

Zeolitul este o rocă. Lava vulcanică se scurge şi ajunge în mare, unde se solidifică. Roca se extrage, trece printr-un proces de purificare, este mărunţită şi pusă în capsule sub forma unui praf.
Cătălin Luca
autointitulat medic naturist

Cătălin Luca e conştient că nu-ţi poţi păstra o imagine imaculată atât timp cât vinzi capsule cu piatră pisată (fie ea şi zeolit) sub titlul de leacuri care vindecă aproape orice. Tocmai de aceea, caută să se delimiteze de afacerea bazată pe Zeolit, deşi este, practic, imaginea acestor produse şi le vinde chiar la el în cabinet.

„Nu este o afacere foarte mare şi nu e afacerea mea. Nu eu pun preţurile, nu eu iau banii. Eu nu am treabă cu chestia asta şi chiar am ţinut să nu am treabă. Eu doar colaborez cu Bionatura, cei care sunt producători. Ei sponsorizează emisiunile în care apar la televizor şi fac un fel de promovare a acestor produse naturale. Am doar un contract de colaborare pe baza căruia încasez un fel de salariu. Avantajul e că pacienţii află de mine şi vin la cabinet. Sigur, îl cunosc pe patronul Bionatura, e normal să îl cunosc“, mărturiseşte Luca.  

Pe Cătălin Luca e greu să îl încadrezi într-o categorie. Ştie cum să-şi atragă clienţii, dar şi unde să se oprească pentru a nu intra în tagma escrocilor de rând. „Noi nu avem voie să spunem că un supliment alimentar vindecă boli, nu ne permite legea. La televizor nu pomenesc că Zeolitul a vindecat nu ştiu ce boală, spun că a intrat în tratamentul uneiboli. Avem voie să spunem «ajută la». Zeolitul trebuie combinat şi cu alte principii active, extracte din plante, macerate din plante. Eu îl combin numai cu tratamente naturiste, care împreună cu Zeolitul ajută la vindecare. Sunt pacienţi care iau Zeolit şi nu reacţionează. Depinde de organismul fiecăruia. Eu nu îi spun pacientului că vindec boli, nu spun, ca alţii, că pun mâna şi am luat boala. Eu am studiat principiile unor plante şi pot să spun ce plante sunt bune în cazul fiecăruia. Nimeni nu poate garanta vindecarea, ca să vindeci o boală trebuie să vindeci un complex care nu este controlabil. Fiecare bolnav este o entitate care reacţionează diferit.“

Şi autosugestia este un factor foarte important, în orice medicină, nu doar în cea naturistă.
Cătălin Luca
autointitulat medic naturist

Ce spune specialistul şi ce spune legea

În încercarea de a face lumină în această nebuloasă a vindecătorilor miraculoşi am apelat la o somitate a medicinei clasice şi la un cadru medical specializat în medicina naturistă.
Doctorul Ion Brukner (foto), preşedintele Societăţii Române de Medicină Internă, a analizat pe scurt practicile medicale prezentate în reportajele precedente.

„Tăierea sub limbă se folosea cu mult timp în urmă ca tratament popular în cazuri de hepatită. Făceai icter câteva zile, oamenii se tăiau sub limbă, trecea icterul şi toată lumea era mulţumită. Dar boala nu era vindecată. Tăiatul sub limbă n-are absolut niciun efect“, spune doctorul Brukner. În ceea ce priveşte aurul comestibil, „acesta s-a folosit o vreme în tratarea artritei reumatoide. Acum se mai foloseşte foarte puţin. În tratarea bolilor grave nu are nicio acţiune“.

Despre zeolit, Cătălin Luca spune că vindecă prin eliminarea metalelor grele din organism. Doctorul Ion Brukner nu e de acord: „De zeolit eu nu am auzit, dar dacă elimină metalele grele din organism, atunci nu e bine. Corpul are nevoie de unele metale grele cum ar fi zincul, fierul. Eliminarea lor e producătoare de boală. Şi nu cred că un mineral poate să elimine metalele grele din organism. Asta e o poveste“.

Doctorul Brukner e de părere că fenomenul vindecătorilor e în descreştere pentru că „lumea s-a mai luminat. Totuşi, păcatul este că bolnavii ajung târziu la diagnostic. Aceşti vindecători nu fac decât să întârzie tratamentul. Ei practică medicina fără licenţă. Avem o lege, dar sunt o mulţime de căi de a fenta legile“.
În 2007 s-a adoptat o lege (118/2007) prin care statul încerca să rezolve problema escrocilor medicali. Legea a fost considerată un mare eşec întrucât era neclară şi uşor de fentat, ba chiar le permitea escrocilor să intre în legalitate printr-un „curs de perfecţionare de scurtă durată“ pe care îl putea urma aproape oricine. La vremea respectivă, Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor, declara că actul normativ poate fi un pericol pentru pacienţii din România.

Larisa Ionescu-Călineşti este medic primar de medicină internă, cu atestat în apifitoterapie, la Institutul Naţional de Medicină Alternativă şi Complementară. E instituţia care mizează pe puterea vindecătoare a elementelor din natură. Larisa Ionescu-Călineşti accentuează, şi ea, că legea e foarte permisivă cu vindecătorii apăruţi de nicăieri: „Eu, ca medic, sunt limitat. Mă controlează Colegiul Medicilor. Dacă încep să vând apă distilată o să ajung la Comisia de Disciplină. Pe vindecători nu-i controlează nimeni“.
Larisa Ionescu-Călineşti spune că noile norme de aplicare ale Legii Medicinei Complementare vor viza chiar „stârpirea“ vindecătorilor-minune.

Fabrica de iluzii a lui Florin Condurăţeanu: „Da, unii sunt escroci“

Vreme de un deceniu, Florin Condurăţeanu a fost o figură emblematică a postului de televiziune OTV. La miile de emisiuni medicale pe care le-a realizat s-au uitat milioane de oameni. Uneori a invitat în studio medici de renume. De multe ori, însă, a fost gazda unor escroci medicali.

Florin Condurăţeanu i-a invitat pe cei care susţin că vindecă boli cu apă distilată sau aur monoatomic. De emisiunile lui Condurăţeanu s-au agăţat oameni bolnavi şi disperaţi, crezând că medicina alternativă e soluţia salvatoare la suferinţele lor. Industria bolnavilor ajunşi la ultimul prag al disperării este o afacere uriaşă. Am vorbit despre toate acestea cu Florin Condurăţeanu.

Are un talent teribil de a evita subiectul fără să se enerveze. Dar, cu jumătate de gură, admite că la el în platou au fost aduşi şi impostori, care, de cele mai multe ori, se autoinvitau. I-a primit pe toţi în emisiunile lui şi le-a făcut reclamă, dar se jură că nu a avut nimic de câştigat de pe urma acestui lucru.

La bază, Florin Condurăţeanu e inginer chimist. Primii săi ani în câmpul muncii l-au găsit la Iprochim. Dar i-a plăcut să scrie, a scris la „Scânteia Tineretului“ şi la „Flacăra“. Pentru că voia să fie ziarist şi nu chimist, Condurăţeanu l-a acostat la un colţ de stradă pe Petru Enache, un ştab din CC, şi l-a convins să-l ajute să intre la „Flacăra“. „I-am spus că are un suflet primăvăratec, l-am capacitat şi i-am părut simpatic. Iar el a rămas foarte uimit.“ Aşa a ajuns Condurăţeanu la „Flacăra“, unde s-a remarcat scriind reportaje, dar şi articole în pagina de medicină naturistă, contribuind la promovarea unei suite de vindecători-minune.

După ce ani în şir a promovat în emisiuni televizate tot felul de indivizi care se autoproclamau vindecători, Florin Condurăţeanu admite acum că a cam minţit poporul cu televizorul

„Weekend Adevărul“: Dumneavoastră le-aţi cam făcut reclamă acestor vindecători în emisiunile de la OTV.
Florin Condurăţeanu: Domnule, eu i-am mai pus să mai zică şi despre cazurile în care au întârziat rezultatele.

Se poate vorbi de autosugestie în medicina naturistă?
Inclusiv medicamentul clasic se bazează mult pe autosugestie. E vorba de placebo... ăla.

Mulţi dintre cei care au apărut în emisiunile dumneavoastră sunt ridicoli. De ce i-aţi promovat? Unul dintre ei este Stelian Fulga.
Da. Eu l-am avut pe Fulga, dar nu l-am mai luat.

Am fost şi noi la el. E incredibil cum tratează el pacienţii.
Da, aveţi dreptate. Eu am avut nişte conflicte cu el pentru că el nu ştie să se poarte. El susţine că a scos din necaz mulţi oameni... Prostii. Dar nici n-aş vrea să spuneţi despre mine când o să scrieţi de Fulga.

Dumneavoastră în emisiune nu-i întrebaţi cum vindecă? Păreau aşa, nişte emisiuni publicitare.
Ei veneau cu nişte oameni care depuneau mărturie că au fost vindecaţi. E o combinaţie: facerea de bine care vine de la natură şi credinţa că ţi-ai găsit leacul în aia. Atunci, mobilizarea ta se conjugă cu efectul...

Dacă bei ulei de floarea-soarelui şi crezi că te vindeci de cancer... poţi să crezi mult şi bine.
Da, există fazele avansate ale bolii care nu pot fi rezolvate.

Unii sunt escroci. După mine alergau vindecătorii pe stradă să mă convingă să-i bag în emisiune.
Florin Condurăţeanu
realizator de emisiuni pe teme medicale

Escrocii ăştia s-au îmbogăţit din suferinţa altora. Popularizându-i la televizor, nu vi se pare că aţi fost părtaş la lucrul ăsta?
Nu. Eu am avut curajul să-mi las numărul de telefon în direct. Mă sună mii de oameni disperaţi şi eu i-am dirijat spre medicii care taie.

Dar am văzut nişte emisiuni în care puneaţi pe masă nişte borcane cu uleiuri-minune ale vindecătorilor, puneaţi numerele de telefon pe ecran şi încurajaţi lumea să cumpere.
Alea sunt momente publicitare prin contract cu televiziunea, nu cu mine.

Dumneavoastră nu luaţi bani din asta?
Cum să iau bani? Eu eram nebun, să iau bani? Erau nişte contracte.

Ce i-aţi sfătui pe oameni cu privire la vindecătorii ăştia, care sunt foarte mulţi?
Foarte mulţi, da. Unii sunt escroci. După mine alergau vindecătorii pe stradă să mă convingă să-i bag în emisiune.

Şi cum putem delimita escrocii de cei care fac bine prin medicină alternativă?
E greu. Eu cred că e bine să bem nişte ceaiuri, nişte tincturi. Să ne facem câte o biorezonanţă din când în când. Asta pentru tratarea unor lucruri blânde. Să nu ne repezim la antibiotice, când există uleiuri aromate.

Ce i-aţi spune unui om care spune că a vindecat cancerul cu apă distilată?
Eu în emisiune n-am lăsat niciodată să se rostească vindecarea cancerului.

Fulga aşa spune.
E, când a fost la mine, a avut interzis să spună că vindecă cancerul. Să pierzi timpul cu altceva decât cu operaţie sau tratament clasic e foarte periculos. Eu pe Fulga l-am primit să spună mai mult de dureri de ceafă, de astea...

E o combinaţie: facerea de bine care vine de la natură şi credinţa că ţi-ai găsit leacul în aia. Atunci, mobilizarea ta se conjugă cu efectul...
Florin Condurăţeanu
realizator de emisiuni pe teme medicale

Adrian Păunescu şi vindecătorii din revista „Flacăra“

Interesul românilor pentru vindecătorii miraculoşi s-a transformat într-un fenomen de masă încă din perioada comunistă. În anii ’70, „Flacăra“ condusă de Adrian Păunescu a început să publice articole ample despre tot felul de vraci care susţineau că-i pot vindeca pe cei cărora medicina clasică nu le găseşte leacul. Succesul a fost uriaş. Ovidiu Ioaniţoaia, fost ziarist la „Flacăra“, îşi aminteşte: „Eu, fiind fiu de medic, mai scriam şi despre medici din ăştia, vindecători. În zilele alea trebuia să chemăm Miliţia să stea la uşă, pentru că veneau 2-300 de oameni care voiau să intre în redacţie, să ia legătura cu vindecătorii respectivi“.

„Flacăra“ a promovat vindecători controversaţi precum Pavel Kozak, Ion Mânzatu, Ion Puşcaş, Valeriu Popa, Mihai Leontopol, iar multe dintre articole erau scrise chiar de Adrian Păunescu.

„Păunescu credea teribil în medicina asta alternativă. Şi cred că stingerea lui la numai 67 de ani a provenit şi de la faptul că a crezut orbeşte în asta. El nu credea în medicina clasică. Eu şi profesorul Beuran ne-am rugat de el vreme de o zi să-l ducem la spital. Ştiam că nu se mai poate face nimic, dar am vrut să-l ducem la spital, să moară blând. Eu cred că el, dacă se trata clasic, avea şanse să mai trăiască. A avut un diabet neglijat care i-a pus pe butuci inima. El n-a fost băutor. El a fost doar gagicar şi mâncător. Mâncător! Mânca!“, spune Florin Condurăţeanu, şi el fost ziarist la „Flacăra“.

O dovadă că Adrian Păunescu credea în aceşti vindecători este prietenia dintre el şi Mihai Leontopol, pe care l-a dus la Bârca (satul natal al poetului) să-i trateze bunica de cancer. „Leontopol mi-a salvat de la moarte bunica în momentul în care nu mai era nicio speranţă. Avea cancer pulmonar, i se puseseră lumânări, copiii veniseră să-şi ia rămas bun. Mihai Leontopol a adus cu el câteva doze din medicamentul său anticancer făcut pe bază de hidrochinonă. Am stat trei săptămâni la Bârca şi, sub ochii noştri, maica-mare a renăscut“, scria Păunescu, în martie 2010, în „Jurnalul Naţional“.  

Tudor Octavian, pe care Păunescu l-a trimis de la „Flacăra“ la „Rebus“ pentru că a refuzat să mai scrie despre vindecători, spune că majoritatea celor care apăreau în revistă erau escroci: „Ce făcea OTV-ul cu vindecătorii în zilele noastre, acelaşi lucru îl făceam şi noi la «Flacăra». Jumătate erau escroci pe faţă, jumătate erau nişte apucaţi, dar de bună credinţă“.

„CASĂ DE DOUĂ MILIOANE, FĂCUTĂ DIN CANCER“

De la promovarea vindecătorilor, lui Adrian Păunescu i s-a tras şi o aventură amoroasă cu o tânără din Lugoj, Elena Grecescu, care l-a abordat la o lansare de carte. Femeia i-a mărturisit că este grav bolnavă şi, făcând apel la articolele din „Flacăra“, i-a cerut ajutorul. Păunescu a luat-o la Bucureşti şi a pus-o în legătură cu acelaşi Mihai Leontopol.

Păunescu scria, tot în primăvara lui 2010, că Elena Grecescu ar fi fost vindecată
de Leontopol: „Aproape trei ani, până când Elena a redevenit o femeie absolut normală, ba chiar uneori strălucitoare şi impozantă, dragostea noastră se adăuga terapeutic tratamentului cu medicamentul «L». Nu era uşor de luat, dar Elena s-a încăpăţânat să trăiască. Mihai Leontopol i-a dat aproape 20 de ani de viaţă“.  
Marele poet şi-a atras şi multe critici. În 1984, Eugen Barbu popularizează un aspru pamflet la adresa lui Adrian Păunescu. Scriitorul aşterne negru pe alb că Păunescu s-a îmbogăţit din cancer, mai precis din „taxele“ percepute vindecătorilor care apăreau frecvent în revista „Flacăra“.

„Băiatul iubeşte Patria, dar banul nu-i de colea. E adunător, nu dă bacşiş, ia! Te recomandă că ai vindecat boala secolului cu peliculă fotografică şi fără 20.000 de lei nu scapi! Ai dres un rinichi şi pe urmă te-ai cărat în Occident, nu contează, dacă ai făcut juma-juma cu el, eşti protejat, să n-avem vorbe, adresaţi-vă cu încredere ipochimenului, discreţie garantată. […] Este reputat, zbiară, cere, are! Casă de două milioane, mobilă japoneză, făcută din cancer cu un prieten-complice, trei maşini, bar la subsol cu vinotecă, amante pe dric şi dame în patru labe pe sub birou, de toate...“, se arată în pamfletul „Folkul şi porcul“, scris de Eugen
Barbu.

Leontopol mi-a salvat de la moarte bunica în momentul în care nu mai era nicio speranţă.
Adrian Păunescu
fost director al revistei „Flacăra”