Cum să alegem din multitudinea de oferte acele iaurturi care sunt „adevărate"? Ce trebuie să conţină acestea, cât trebuie să consumăm zilnic şi ce efecte pot avea asupra sănătăţii? Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti, ne-a oferit lămuriri în toate aceste probleme.

Un beneficiu major al iaurtului este faptul că poate fi consumat şi de cei care suferă de intoleranţă la lactoză (un zahar prezent în mod natural în iaurt).

„Iaurtul fiind un produs fermentat nu mai conţine lactoză - zahărul din lapte care creează intoleranţă mai ales la adulţi. Pe măsură ce îmbătrânim pierdem lactaza (enzima care ajută la digerarea lactozei - n.r.). Există chiar populaţii mediteraneene întregi care nu pot consuma lapte din cauza lipsei sau diminuării secreţiei de lactază (au intoleranţă la lactoză care se manifestă prin crampe, diaree). Iaurturile în schimb sunt tolerate pentru că nu conţin lactoză, aceasta fiind transformată în glucoză şi galactoză (alte tipuri de zaharuri - n.r.) -  «hrana» celulelor sistemului nostru nervos", mai afirmă specialistul roman.

Preparatele naturale, cele mai sănătoase

Cantitatea de iaurt pe care o mâncăm zilnic depinde de toleranţa fiecăruia, cele mai bune  iaurturi recomandate de medici fiind cele fără adaosuri.

„Cel mai sănătos este iaurtul natural, fără adaosuri de zahăr, de fructe, de arome de fructe. Zilnic, se poate consuma minim un păhărel. Nu există o cantitate maximă, depinde de toleranţa fiecăruia, cât îi place şi cât poate, cât simte nevoia", este de părere Mencinicopschi.

Pentru că se digeră foarte uşor, este mai bine ca iaurtul să nu fie combinat cu nimic (cu pâine sau cu verdeţuri) şi să fie consumat înainte de masă sau dimineaţa pe stomacul gol.
Iaurtul este un aliment viu - probiotic - rezultat din fermentarea produsă de diferite tulpini de lactobacili, bacterii „prietenoase" organismului, în special intestinului.

Din acest motiv, iaurtul nu trebuie sterilizat termic pentru a fi consumat. Deoarece este un aliment viu, nutraceutic (aliment medicament - n.r.), iaurtul are un termen de valabilitate scurt, de maximum două-trei săptămâni. „Este o excelentă sursă de calciu, un imunomodulator excelent (reglează imunitatea) şi, nu în ultimul rând, o sursă de proteine cu valoare ridicată", susţine Mencinicopschi.

Bacteriile prezente în mod obişnuit în intestin produc substanţe necesare organismului, cum este vitamina K, menţin aciditatea normală, reglează tranzitul alimentelor prin intestin, previn infecţiile şi dezechilibrele intestinale.

Prin consumul de iaurt natural, care conţine bacterii vii (Lactobacillus bulgaricus, Streptococus termophylus şi Bifidus essensis), flora bacteriană intestinală are numai de câştigat. „Cel mai sănătos este iaurtul fără adaosuri de zahăr, de fructe, de arome de fructe, de lapte praf, fără alte adaosuri de îngroşare, cum ar fi amidonuri modificate, gelifianţi (gelatină, pectine), coloranţi, conservanţi, pe scurt E-uri.

Specialistul român e de părere că cele mai indicate pentru consum sunt iaurturile cu coagul nespart (închegate), întrucât cele cu coagulul spart (spre exemplu iaurturile de băut), deşi sunt mai gustoase, sunt absorbite prea repede din intestin.

Zerul, bogat în săruri minerale

Zerul de lapte este o sursă excepţională de lacoză naturală, acid lactic care rezultă din fermentaţie (acesta este conservantul ideal natural), sursă de macro şi microelemente, dar şi de proteine hepatoprotectoare (care protejază ficatul - n.r.) cu sulf. Zerul este extrem de sănătos şi pentru faptul că are în compoziţie săruri minerale şi lactoză (dacă nu este fermentat, dă acelaşi simptome ca şi laptele. Dacă e fermentat, este bine suportat de cei care au intoleranţă la lactoză).

O combinaţie alimentară ideală pentru iaurt este cea cu salate de legume sau cu fructe proaspete. "În Orient se foloseşte iaurt peste salata de legume sau fructe. Calciul se absoarbe mai bine, deoarece vitamina C stimulează absorbţia calciului din intestin. Pe de altă parte, nu este bine să-l combinăm cu mâncăruri grele, cu grăsimi sau prăjeli. Mai bine pe stomacul gol sau cu salate", recomandă profesorul Mencinicopschi.