Greutatea ideală în funcţie de înălţime

Greutatea ideală în funcţie de înălţime

Calcularea greutăţii ideale trebuie să ţină cont de constituţie, vârstă şi compoziţie corporală FOTO Arhiva Adevărul

Greutatea ideală în funcţie de înălţime presupune un calcul care nu corespunde, de fapt, realităţii, căci nu ţine cont de vârsta, de sexul sau de constituţia persoanei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dacă o persoană are o înălţime de 1,65 metri, greutatea ei ideală ar fi 55 de kilograme, potrivit ideii larg răspândite că ar trebui să cântărim cu zece kilograme mai puţin decât numărul de centrimetri peste un metru al înălţimii. Acest calcul nu corespunde realităţii însă, deoarece nu ţine cont de vârstă, sex sau constituţie. 

Aşadar, cum se calculează greutatea ideală în funcţie de înălţime? Este o întrebare pe care ne-o punem de fiecare dată când cântarul arată valori care nu ne prea convin.

Greutatea ideală în funcţie de înălţime: controverse

Determinarea greutăţii ideale a stârnit dintotdeauna controverse şi încă mai continuă s-o facă, pe măsură ce apar formule de clacul ale acesteia.

De exemplu, multă vreme a circulat ideea că un adult trebuie să cântărească cu 10 kilograme mai puţin numărul de centimetri peste un metru al înălţimii pe care o au. Adică, la un 1,65 m, greutatea ideală ar fi de 55 de kilograme.

Greutatea ideală care prezice cea mai mare speranţă de viaţă

 

Observând limitările acestei metode de calcul, o mare societate de asigurări din New York, numită Societatea Metropolitană, a elaborat o formulă mai complexă pentru a calcula greutatea ideală, care, potrivit autorilor ei, poate prezice cea mai mare speranţă de viaţă.

Conform acestei formule, în cazul bărbaţilor, greutate ideală (kg) este egală cu 50 + 0.75 x numărul de centimetri peste înălţimea de 1.50 metri + 0.25 x numărul de ani peste 20.

Astfel, greutatatea ideală a unui bărbat cu o înălţime de 1,70 metri de 30 de ani se va calcula în felul următor:
50 + 0,75 x 20 + 0,25 x 10 = 67,5

Aşadar, greutatea ideală a acestui bărbat ar fi de 67,5 kg.

În cazul femeilor, valoarea din formulă trebuie înmulţită cu 0.9. Prin urmare, având aceeaşi înălţime, o femeie de 30 de ani, ar trebui să aibă 60,75 kg pentru a avea o greutate ideală.

Potrivit specialiştilor însă, nici această formulă n-ar trebui să fie luate drept literă de lege.

"Formulele acestea de calcul al greutăţii ideale pot fi utile, dar nu sunt suficiente. O evaluare, atunci când o face un medic sau un nutriţionist, nu se opreşte doar la cântărire şi măsurarea înălţimii. Se măsoară şi alţi parametri. Se măsoară circumferinţele corporale, pliurile de grăsime, se fac analize mai complexe ale compoziţiei corporale. Numai aşa poţi să-ţi dai seama exact dacă poţi încadra în normalitate un om sau nu“, a explicat dr. Şerban Damian, nutriţionist sportiv.

 

Greutatea ideală în funcţie de înălţime versus indicele de masă corporală

În opinia sa, mai valoros este calculul indicelui de masă corporală (IMC, în engleză BMI), pentru că oferă o arie mai largă în care ne putem încadr greutatea normală.

„Nu e o singură valoare punctuală. Greutatea poate să aibă nişte variaţii. Poţi să fii şi ceva mai slab şi ceva mai corpolent şi greutatea să fie, totuşi, normală“, precizează medicul Şerban Damian.

IMC-ul reprezintă raportul dintre greutate şi pătratul înălţimii exprimată în metri.  Această formulă se aplică la ambele sexe şi la toate vârstele, exceptând vârstele foarte mici, când există alte repere.

Potrivit standardelor medicale, greutatea normală, în cazul adulţilor, este greutatea ce corespunde unui de indice de masă corporală între 18.5 şi 24.9.

Greutatea ideală în funcţie de înălţime, un concept depăşit

Totuşi, definirea „normalului“ pe baza unui indice care cuprinde doar greutatea şi înălţimea are nişte limite. Există greutate nesănătoasă chiar la IMC normal. Un exemplu este obezitatea abdominală, ce poate fi prezentă chiar la IMC normal, şi care se defineşte printr-o circumferinţă abdominală peste 94 cm la bărbaţi sau peste 80 cm la femei.

Un alt exemplu este depunerea excesivă de grăsime în jurul organelor, ce poate apărea chiar la greutăţi normale, situaţie definită drept „obezitatea metabolică a normoponderalului“.

Tot aşa, în unele situaţii, pe baza IMC-ului, poate fi încadrată ca fiind anormală, greutatea unor persoane cu masă musculară bine dezvoltată.

Un lucru mai important în valoarea antropometrică este compoziţia corporală, care ne permite o clasificare mai exactă a oamenilor. O persoană musculoasă, un sportiv de exemplu, poate să atârne greu pe cântar şi dacă ne luăm după calcule – reiese că acesta e gras. În realitate însă, el are doar un procent de grăsime de doar 8%, ceea ce înseamnă foarte puţin“, a spus dr. Damian.

De aceea, subliniază el, este important ca aceste calcule să fie completate de analiza compoziţiei corporale, pentru a vedea exact din ce este compus corpul, şi să nu ne mai încredem în preconcepţia „greutatea ideală în funcţie de înălţime”.


Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

citeste totul despre: