Românul care atacă „zona morţii“: Alex Găvan a pornit spre Himalaya, acolo unde corpul uman începe uşor să moară

Alex Găvan

A avut două încercări eşuate, în 2012, însă alpinistul de 33 de ani nu se dă bătut. El a explicat ce urmează pentru el într-o aventură care va dura două luni.

Alpinistul Alex Găvan, unul din performerii de top ai României la altitudine extremă, pleacă miercuri, 1 aprilie, într-o nouă expediţie în munţii Himalaya, pentru a escalada vârful Lhotse (8516m) fără oxigen suplimentar şi fără porteri de altitudine.

Expediţia va dura aproximativ două luni de zile, iar ascensiunea se va face pe partea nepaleză a muntelui. Lhotse e al patrulea munte ca înălţime din lume, după Everest, K2 şi Kangchenjunga, şi e situat la graniţa dintre Tibet şi Nepal. Vârful său e legat de Everest prin Şaua Sudică, la peste 8000m altitudine.

„E cea de-a treia întâlnire a mea cu Lhotse. E un munte de la care am învăţat foarte multe, tocmai pentru că n-am reuşit să-l urc încă. Lhotse mi-a arătat cum e să ajungi la 8000m şi să decizi să te retragi, fără ca retragerea să însemne renunţare la vis. E o lecţie despre cât de onest poţi fi cu tine însuţi şi cu ceilalţi, ca alpinist şi ca om, precum şi despre determinare. De aceea, mă întorc cu bucurie pe Lhotse“, a declarat Alex Găvan, înainte de plecare.

În 2012, alpinistul a mai avut două tentative de a urca pe Lhotse. Prima dată, în sezonul de primăvară, Alex s-a retras de la altitudinea de 7600m, ca urmare a unei infecţii pulmonare dobândite în tabăra de bază. A doua oară, în sezonul de toamnă, Alex Găvan şi partenerul său, Alexey Bolotov (Rusia), s-au retras din cauza condiţiilor de pe munte, în noaptea ascensiunii finale, după  ce au atins altitudinea de 8000 de metri. 

Proiectul e posibil cu sprijinul: Certinvest (Partener Principal), Totalsoft, (Partener),  Zitec (Partener IT), OMA Vision (Partener Comunicare), precum şi al Intercapital Invest, Accountess, World Class, Suplimente.ro, Sanador (Suporteri).

Despre Alex Găvan

Alpinistul Alex Găvan e unul din performerii de top ai României la altitudine extremă şi un promotor al urcării celor mai înalte vârfuri din lume „prin mijloace corecte“. 

Alex a urcat până acum şase vârfuri de peste 8000 de metri din Himalaya, fără să utilizeze oxigen suplimentar şi porteri de altitudine.

Alex Găvan a escaladat trei dintre cele şase vârfuri, în premieră, pentru România: 

Shisha Pagma (8027 m) – în 2013

Makalu ‐ (8463m) – în 2008

Gasherbrum 1 (8068m) – în 2007 

Pe vârfurile Broad Peak (8047m) – în 2014, Manaslu (8156m) – în 2011, Cho Oyu (8201m) – în 2006, Alex a realizat cea de-a doua ascensiune românească. A fost şi a rămas până în acest moment cel mai tânăr român care a ajuns pe un optmiar, Cho Oyu, în 2006, la 24 de ani. 

Imaginile video de pe vârfurile atinse în anii trecuţi pot fi vizualizate la adresa http://alexgavan.ro.

Performanţele lui Alex Găvan au fost recunoscute prin merite şi distincţii: 

*A primit „Gold Medal for Merit in Sport“ (Spania – 2008)

*A primit de două ori titlul de „Sportivul român al anului pentru alpinim la mare înălţime“ din partea Federaţiei de Alpinism şi Escaladă.

*A avut alte două nominalizări la aceeaşi distincţie.

*A primit premiul „Best Of ExplorersWeb“ în 2008 

Alex e ambasador al World Wildlife Fund în România din 2011. Filosofia sa e: „Munţii nu se urcă doar cu pioleţi şi cu colţari, ceea ce putem avea cu toţii, ci mai ales cu smerenie. Climbing mountains Outside is climbing mountains Inside“.

Despre ascensiunile la peste 8000m

În lume sunt 14 vârfuri de peste 8000 de metri, variind între 8027 m (Sisha Pangma) şi 8850 m (Everest). Toate aceste vârfuri se află în Asia Centrală, în regiunile de graniţă dintre Nepal, India, Pakistan şi China, în munţii Himalaya şi Karakorum. Peste 95% din ascensiunile pe vârfuri de peste opt mii de metri sunt făcute cu ajutorul buteliilor de oxigen. 

La peste 7000 m, aclimatizarea devine imposibilă, iar corpul uman începe uşor să moară cu fiecare clipă petrecută acolo, alpiniştii numind drept „zona morţii“ tot ceea ce depăşeşte respectiva altitudine. La 8000m, concentraţia de oxigen e de doar o treime din cea de la nivelul mării, iar supravieţuirea e posibilă doar pentru o perioadă de timp extrem de scurtă.