FOTO VIDEO Muntele se urcă cu stil. Alex Găvan, românul pentru care escaladarea celor mai înalte vârfuri ale lumii e o joacă de copii

Alex Gavan pe varful Broad Peak (8047 metri) Foto Karim Hayat

Alpinistul Alex Găvan a prezentat în premieră, la Bucureşti, impresii despre expediţia pe vârful Broad Peak (8.047 m), performanţă pe care a reuşit-o pe 23 iulie 2014, fără oxigen suplimentar şi fără porteri de altitudine.

Pentru Alex Găvan, ascensiunea Broad Peak a fost mult mai provocatoare decât estimările iniţiale. Totuşi, experienţa trăită cu această ocazie a fost opusul celei din timpul atingerii vârfului Shisha Pangma, în aprilie 2013. 

„Când am ajuns pe vârf eram fericit, în timp ce pe Shisha Pangma m-am simţit golit, pentru că depăşisem o limită. Pe Broad Peak am fost plin de o bucurie autentică, care a şters efectiv dificultatea ascensiunii. Nu am simţit această bucurie şi această fericire decât în momentul în care am fost acolo, pe vârf, la 8047 m. Până atunci am fost doar concentrat pe fiecare mişcare pe care o făceam în momentul prezent. Fără emoţii şi fără gânduri. Deşi coborârea a fost chiar mai dificilă decât urcuşul, iar ziua vârfului a însemnat pentru mine un efort continuu şi istovitor timp de aproape 24 de ore, acest sentiment de bucurie şi de plinătate a rămas. Face parte din ceea ce mi-a dat mie acest munte şi îi sunt recunoscător”, a spus Alex Găvan.

Broad Peak este al şaselea vârf de peste opt mii de metri pe care Alex Găvan l-a urcat fără oxigen suplimentar şi fără porteri de altitudine: "Uitându-mă înapoi la ce am reuşit să fac şi la toate tentativele mele nefinalizate de a urca optmiari, cred că sunt cel puţin trei lucruri care definesc sportivitatea şi fair play-ul pe munte:

1. Performanţa nu este un scop în sine, ci o consecinţă a ceea ce faci. Pe Broad Peak, de exemplu, nu am urcat obsedat de dorinţa de a atinge vârful. Forţa de gravitaţie a prezentului mă atrăgea cu atâta putere, încât nu a lăsat niciun alt gând să scape în mintea mea, decât ce era legat de momentul prezent. Am ştiut că voi atinge vârful doar cu 30 de minute înainte de a ajunge acolo, din aproape 13 ore de efort continuu, început odată cu plecarea din Tabăra 3 (7040m).

2.  Fiecare ascensiune este unică şi ca experienţă de munte, şi ca trăire. Nu poţi considera că dacă ai urcat 1, 2, 5 optmiari ai o reţetă de succes pe aceşti munţi. Îţi poţi dezvolta o strategie generală, ai o experienţă şi un antrenament, dar de fapt fiecare ascensiune e unică şi trebuie să te adaptezi la fiecare munte în parte. Fiecare munte are personalitatea sa şi trebuie să-l înţelegi.

3. Stilul contează şi pe munte, şi în viaţă. Adică e mai important cum faci ascensiunea, decât să o faci cu orice preţ. Un munte are un singur punct cel mai înalt şi numai unul. Orice alt loc nu reprezintă vârful adevărat. Contează să urci până pe vârf şi nu să te lauzi că ai făcut vârful dacă nu ai ajuns în cel mai înalt punct; contează să admiţi când te întorci dintr-o ascensiune înainte de vârf; contează să urci cu forţele tale, nu cu oxigen suplimentar - pe care îl consider o formă de dopping, o formă de a trişa – şi cu porteri de altitudine; contează să nu te amăgeşti că ai cucerit un munte, ci să admiţi, cu smerenie, că doar ai reuşit o ascensiune; contează să te gândeşti la ceilalţi cu care eşti pe munte şi să îi ajuţi, iar când te întorci să dai celorlalţi, celor care te aşteaptă acasă şi de sprijină, ceva din experienţa şi prea-plinul trăit acolo.”

Astfel, Alex Găvan a dedicat ascensiunea acestui vârf  memoriei luptătorilor anticomunişti din munţi, care, în opinia sa, ”prin lupta şi prin sacrificiul lor, au fost şi sunt încă o sursă de inspiraţie şi o dovadă a faptului că nu toţi românii acceptă compromisul, fie cu un regim politic totalitar, fie cu provocările vieţii. Să-ţi pese cu adevărat înseamnă să acţiunezi şi să pui în practică ceea ce afirmi, iar acest exemplu l-au dat luptătorii din rezistenţa anti-comunistă”. De asemenea, Alex Găvan dedică această ascensiune ”tuturor celor care cred în puterea gândurilor, a faptelor şi a lucrurilor bune, precum şi a transformării pozitive care începe cu fiecare dintre noi; celor pentru care calea cea mai simplă nu reprezintă neapărat şi opţiunea aleasă; celor care vor să lase o lume mai bună decât cea pe care au găsit-o”.

Expediţia pe Broad Peak a început pe data de 11 iunie, odată cu plecarea lui Alex Găvan din Bucureşti, spre Islamabad. Din capital Pakistanului, Alex s-a deplasat în Skardu, cu un zbor intern, apoi cu jeepul până la Askole, una din cele mai izolate localităţi din Pakistan. După aproape 100 de km de mers pe jos pe Ghetarul Baltoro, Alex a ajuns în Tabăra de Bază, pe data de 24 iunie. Între 25 iunie şi 9 iulie a făcut ascensiunile de aclimatizare, fixând trei tabere intermediare (la 5.500 m, 6.240 m şi 7.040 m). Ulterior, Alex Găvan a aşteptat în Tabăra de Bază pentru ca vremea să se îmbunătăţească pentru a face ascensiunea vârfului.

Alex Găvan a făcut echipă cu alpiniştii bulgari Boyan Petrov, Mladen Dankov şi Ivan Tomov. Ascensiunea spre vârf a început pe 21 iulie, când cei patru au plecat din Tabăra de Bază direct în Tabăra 2 (6.240 m). Pe 22 iulie echipa a ajuns în Tabăra 3 (7.040 m), cu excepţia lui Mladen Dankov, care s-a întors. Pe 23 iulie, Alex  Găvan a atins vârful la ora 15.30, ora Pakistanului, odată cu Karim Hayat (Pakistan), la aproximativ o oră după Boyan Petrov şi Ivan Tomov,

Aceasta a fost a doua ascensiune românească a vârfului Broad Peak, prima fiind realizată de alpinistul Constantin Lăcătuşu, în 1992, care a reuşit atunci să aducă primul optmiar României.

În 2014, Alex Găvan a mai avut o expediţie, în Nepal. În aprilie a avut o nouă tentativă (după cea din 2009) de a face prima ascensiune românească fără oxigen suplimentar şi fără şerpaşi a muntelui Everest (8.850 m), iar în mai a încercat să urce pe vârful Dhaulagiri (8.167 m). Ascensiunea de pe Everest a fost amânată ca urmare a avalanşei produse pe 18 aprilie, care a dus la închiderea părţii sudice a muntelui. În cursul lunii mai, Alex Găvan a încercat ascensiunea muntelui Dhaulagiri, de unde s-a retras din cauzacondiţiilor meteo şi stării de sănătate, care l-au împiedicat continuarea ascensiunii în condiţii pe care alpinistul să le considere rezonabile.

Cine este Alex Găvan?

Alpinistul Alex Găvan este unul din performerii de top ai României la altitudine extremă şi un promotor al urcării celor mai înalte vârfuri din lume “prin mijloace corecte”, Alex a urcat până acum şase vârfuri de peste 8.000 de metri din Himalaya, fără să utilizeze oxigen suplimentar şi porteri de altitudine. Alex Găvan a escaladat trei dintre cele şase vârfuri în premieră pentru România: Shisha Pagma (8.027 m) – în 2013; Makalu ‐ (8.463 m) – în 2008; Gasherbrum 1 (8.068 m) – în 2007.

Pe vârfurile Broad Peak (8047m) – în 2014, Manaslu (8156m) – în 2011, Cho Oyu (8201m) – în 2006, Alex a realizat cea de-a doua ascensiune românească. A fost şi a rămas până în acest moment cel mai tânăr român care a ajuns pe un optmiar, Cho Oyu, în 2006, la 24 de ani.

Performanţele lui Alex Găvan au fost recunoscute prin merite şi distincţii: A primit “Gold Medal for Merit in Sport” (Spania – 2008); a primit de două ori titlul ”Sportivul român al anului pentru alpinim la mare înălţime”, din partea Federaţiei de Alpinism şi Escaladă şi alte două nominalizări la aceeaşi distincţie; este ambasador al World Wildlife Fund în România.

Alex Găvan: Munţii nu se urcă doar cu pioleţi şi cu colţari, ceea ce putem avea cu toţii, ci mai ales cu smerenie.

În lume sunt 14 vârfuri de peste 8.000 de metri, variind între 8.027 m (Sisha Pangma) şi 8.850 m (Everest). Toate aceste vârfuri se află în Asia Centrală, în regiunile de graniţă dintre Nepal, India, Pakistan şi China, în munţii Himalaya şi Karakorum. Peste 95% din ascensiunile pe vârfuri de peste opt mii de metri sunt făcute cu ajutorul buteliilor de oxigen. La peste 7.000 m, aclimatizarea devine imposibilă, iar corpul uman începe uşor să moară cu fiecare clipă petrecută acolo, alpiniştii numind drept „zona morţii“ tot ceea ce depăşeşte respectiva altitudine. La 8.000m, concentraţia de oxigen este de doar o treime din cea de la nivelul mării, iar supravieţuirea este posibilă doar pentru o perioadă de timp extrem de scurtă.