Brazilia-Germania, catastrofa din reţelele sociale

Fotomontaj cu statuia Mântuitorului din Rio care îşi acoperă ochii să nu vadă Brazilia încasând atâtea goluri.

Campionatul Mondial din Brazilia, ţară cu capacitate organizatorică la fel de pertinentă precum prestaţia echipei lui „Scolari” în semifinala de aseară, a transformat în realitate visul demagogic al şefilor de la FIFA: practic, meciul Brazilia-Germania (1-7) a fost o uriaşă dispută planetară, la care a participat orice pământean conectat la internet care a vrut să o facă.

Pe Facebook, conform unor prime date obţinute de CNET, a fost cel mai dezbătut meci din toate timpurile. 66 milioane de oameni au fost activi în timpul jocului, trecându-şi în cont mai mult de 200 de milioane de reacţii (postări, aprecieri, comentarii), Brazilia fiind cea mai harnică – 16 milioane de oameni au produs 52 de milioane de reacţii. Conform Twitter Data, alte recorduri şi-n această reţea: cu 35,6 milioane de „ciripituri“, Brazilia-Germania a devenit cel mai discutat eveniment sportiv din toate timpurile, înregistrându-se, în timpul jocului, 6.341 de mesaje pe secundă.

Fireşte, o semifinală de cupă mondială opunând două şcoli de fotbal celebre, mai ales cu o asemenea desfăşurare, avea toate şansele să facă din acest fleac covârşitor de important, aşa cum pare să fie cel mai popular sport din lume, un eveniment planetar. La care s-au referit Cătălin Tolontan şi Andrei Crăciun, găsesc extrem de puţine lucruri pertinente de adăugat pe această temă (şi da, mă căiesc pentru faptul că am aneantizat ani de cronică sportivă pentru simplul motiv că astă-noapte crăpam de somn; nu că ar fi contat prea tare să scriu şi eu câteva cuvinţele, chestia e că n-am făcut-o şi mi-e ruşine ca lui David Luiz).

Partea pozitivă a avalanşei de postări de pe Internet e că cea mai mare parte a participanţilor virtuali la acest meci s-au distrat. Umorul e cea mai de preţ victorie după această dispută, de la fotomontajele cu statuia Mântuitorului din Rio care îşi acoperă ochii să nu vadă Brazilia încasând atâtea goluri, până la textuleţe extrem de reuşite. Presupun că, având Internet, fiecare dintre voi a văzut în reţelele de socializare ori în paginile publicaţiilor umoristice de la noi absolut toate glumele şi jocurile de cuvinte posibile inspirate de lecţia umilitoare de fotbal administrată de Germania Braziliei.

Personal, mie mi-a plăcut postarea amicului Adrian Georgescu (cunoscut jurnalist sportiv şi foarte harnic Facebook-ist), „Angela merge prea departe“, o mostră de haz nebun, subtil şi, mă rog, ăsta-i genul de umor pe care-l apreciez, cult.

Din lumea largă, mi-au mai mers la inimă zicerile următoare: „Câte goluri poate înscrie Germania într-un meci? Un brazilion!“, „La câte goluri devine Germania proprietara în acte a Braziliei?“, precum şi „Brazilia îl are pe Neymar, Portugalia pe Ronaldo, Argentina pe Messi, iar Germania are o echipă“.

Partea negativă a dezbaterii mondiale la care au participat atâţia oamenii derivă dintr-o proastă înţelegere, la nivel planetar, a conduitei din spaţiul public. Las la o parte comentariile cu iz funest şi mă voi referi la una dintre cele mai frecvente greşeli. O voi numi imagologie deficitară, întrucât are de-a face cu o reprezentare total greşită a unor popoare faţă de alte popoare. Pe scurt, brava naţională germană de fotbal e doar o selecţionată de fotbal. N-are nimic de-a face nici cu armata nazistă pornită să cucerească lumea, nici cu „panzerele“ pe care nişte rătăciţi în comentariul sportiv, cu istorie buchisită vag şi pe sărite, le tot menţionează. Să cucereşti titlul mondial, prin joc, respectând regulile şi convenţiile e una, să porneşti un război mondial e cu totul altceva. Pe Facebook am găsit tone de ură, de şovinism, de intoleranţă, de confundare a merelor cu perelor, de, până la urmă, ignoranţă.

Sigur, e o greşeală să iei lucrurile foarte în serios, dar fie-mi permis să nu zâmbesc la aluzii străvezii la Holocaust („nemţii vor nega că acest meci a avut loc“ ori „unii nemţi vor pretinde că n-au înscris atâtea goluri – 7 e o cifră exagerată!“) ori la speculaţii abracadabrante de istorie contrafactuală („Germanii au spulberat o ţară străină şi au preluat controlul. Hm, cât de neaşteptat!“).

Dacă l-aţi văzut pe portarul Neuer nemulţumit după ce a încasat golul de onoare, vorba vine, al brazilienilor, aţi înţeles foarte bine despre ce e vorba: despre un sport în care vrei să fii mai bun decât partenerul (nu inamicul!) de întrecere. Când îi dai gol, eşti tu mai bun, când iei unul, e el. Dar cel mai important e că e un joc. Personal, îl găsesc suficient de interesant ca să nu-l încarc de conotaţii. Pe bune, fotbaliştii germani nu vor să invadeze Polonia - în fond, îl au deja pe Klose - şi nici spectatorii brazilieni care aplaudau când scorul devenea astronomic nu trebuie consideraţi colaboraţionişti.