Bellu, despre cartea Mariei Olaru: Îmi sunt atribuite fapte despre care nu ştiu nimic
0Antrenorul de gimnastică Octavian Bellu a declarat, miercuri, pentru News.ro, făcând referire la cartea care urmează să fie lansată de Maria Olaru, că nu poate să nu creadă că ”totul nu este decât un scenariu pentru a lovi în gimnastică în cel mai nefericit moment”.
”Pot să fac un comentariu după ce citesc cartea. Deocamdată, după frânturile date în presă, unde se iau pasaje despre alţi antrenori şi mie îmi sunt atribuite nişte fapte de care nu ştiu nimic, nu pot să nu cred că totul nu este decât un scenariu pentru a lovi în gimnastică în cel mai nefericit moment. Oare de ce acum, după 16-18 ani?”, a spus Octavian Bellu, făcând referire şi la faptul că echipa feminină a României a ratat calificarea la JO de la Rio.
Maria Olaru îşi va lansa, sâmbătă, volumul biografic “Preţul aurului. Sinceritate incomodă”, ora 13.30, la Târgul de carte Bookfest de la Romexpo, aminteşte news.ro.
Fosta gimnastă povesteşte, în carte, despre bătăile primite de la antrenori, inclusiv de la antrenorul Octavian Bellu, şi despre umilinţele la care erau supuse gimnastele. “Uneori, teroarea e mai greu de suportat când te temi că vei fi pedepsită, decât pedeapsa în sine", mărturiseşte Maria Olaru în volumul său.
GSP a publicat fragmente din volumul fostei gimnaste.
Maria Olaru rememorează şi momentul în care tatăl unei colege a intrat în sala de sport de la Deva, chemat de Octavian Bellu şi Mariana Bitang, care erau furioşi că o prinseseră pe sportivă transportând dulciuri pentru celelalte fete.
“Partea şi mai groaznică a urmat după aceea: părinţii Andreei Ulmeanu au fost convocaţi la şcoală, căci antrenorii principali voiau s-o exmatriculeze, ca să dea un exemplu pentru toate celelalte. Aşa se face că eu (altfel, prea obişnuită cu violenţele fizice care îmi maltrataseră copilăria) a trebuit să asist şi la o scenă cumplită, pe care nu o pot uita. Acolo, în sală, pe aparatul numit sol, în faţa tuturor, tatăl colegei noastre şi-a scos cureaua de la pantaloni, a pus-o jos şi a bătut-o, lovind-o cu sălbăticie, parcă incitat de plânsetele şi contorsionările ei. A fost un spectacol degradant şi, pentru mine, traumatizant. Despre omenie sau utilitate, ce să mai vorbim? Nimeni n-a intervenit, în vreun fel, să i-o scoată din mâini. De furie şi de ruşine, am plâns, apoi, tot antrenamentul. Nu puteam, dar nici nu voiam să mă opresc, în ciuda atenţionărilor (unele, deloc delicate) din partea antrenorilor. Boceam cu ciudă, cu o umilinţă neputincioasă. Mă gândeam dacă, într-o asemenea situaţie, tatăl meu ar fi procedat la fel. Nu, exclus! La sfârşitul şedinţei de pregătire, îl aud pe dl. Bellu: «Olaru, ia vino-ncoace!… Ce-i asta la tine? Tu crezi că pentru tine ar plânge vreuna?». Şi iar… jart… trosc, mi-a îndesat câteva palme de învăţătură. Şi are dl. Bellu o mână grea!… Dar dreptate a avut: niciuna dintre fete, deşi se petrecuse sub ochii lor, nu a reacţionat în vreun fel. Nu le privea pe ele”, povesteşte fosta gimnastă.
Jurnalistul Cătălin Tolontan spune că a primit manuscrisul în septembrie 2015 şi a sunat-o pe Maria Olaru să o întrebe dacă este sigură că vrea să publice volumul: “Atât de tulburătoare era cartea”.
“Dacă această carte va fi publicată, ea reprezintă cea mai sinceră mărturie a performanţei sportive apărută vreodată la noi. Şi mai mult decât atât. Paginile Mariei Olaru sunt o depoziţie despre preţul succesului care traversează zările luminoase ale sportului. Un inginer, un medic, un profesor sau un şofer crescuţi în România ar putea spune aceeaşi poveste”, arată Tolontan, în prefaţa cărţii.