Încă un campion mondial

Prea ocupaţi cu mitici şi săndei, creaturi ale unei tranziţii lungi ca o boală cronică, pierdem adesea din vedere adevărata performanţă.

În rândurile ce vor urma este vorba despre performanţă sportivă ȋnsă ne putem gândi, ȋn egală măsură, la performanţele obţinute de elevii români la olimpiadele internaţionale de matematică şi informatică.

Sătui de veşti proaste şi sufocaţi de breaking news-uri de doi lei, o călătorie pe continentul american, fie ea şi imaginară, este binevenită pentru oricine. Iată de ce am să vă ȋnsoţesc puţin prin metropola francofonă a Canadei, Montréal, acolo unde imaginea ţării noastre este cât se poate de curată, aşa cum ne-am dori să fie şi în Italia.

Montréalezii n-au uitat-o pe Nadia Comăneci nici la mai bine de 35 de ani de la obţinerea primei note de zece din istoria gimnasticii. Veţi ȋntâlni multe femei care au primit la botez prenumele Nadia şi care nu se sfiesc să recunoască pasiunea propriilor părinţi pentru micuţa sportivă de altădată, „hrănită doar cu un ou pe zi”, aşa cum au aflat ei, Dumnezeu ştie de unde.

Alături de Nadia Comăneci, numele României este onorat de performanţele lui Leonard Dorin, aşa cum ȋi zic canadienii „Moşului” Doroftei, dar şi de mai recentele succese ale lui Lucian Bute. Trei stele pe drapelul ţării noastre şi nu se pune problema vreunei exagerări. Ȋn paranteză fie spus, numai noi, la Bucureşti, avem talentul de a arunca ȋn steag cu margarină.

Mai nou, pe lista numelor care fac cinste României ȋn străinătate, a apărut şi cel al lui Florin Serdare, un ieşean stabilit la Montréal şi care concurează la campionate europene şi mondiale sub drapelul ţării noastre. Florin Serdare este practicant al disciplinei Vovinam, artă marţială vietnameză, creată ȋn 1938 din necesităţi de auto-apărare naţională şi răspândită ulterior ȋn toată lumea.

Românul din Iaşi a urcat pe cea mai ȋnaltă treaptă a podiumului, săptămâna trecută, la Campionatele Mondiale de la Paris, ȋntr-o probă individuală cu tehnici complexe, reprezentând o luptă imaginară cu mai mulţi adversari ȋn care se foloseşte ca armă un baston lung. De asemenea, Florin Serdare şi-a adjudecat şi un titlu de vicecampion mondial la o altă probă individuală, care nu a presupus folosirea armelor tradiţionale. El a ajutat astfel România să urce pe locul patru ȋn clasamentul pe medalii, ȋn cadrul unei competiţii dure, cu interese mari şi cu momente tensionate.

Aşadar, performanţe notabile care fac infinit mai mult bine ţării decât o diplomaţie scremută, dar despre care, ca un blestem, nu vorbeşte aproape nimeni acasă. Acasă, acolo unde a fost şi unde rămâne inima acestor sportivi, indiferent ȋn ce colţ al lumii s-ar afla ei. Bravo România, bravo Florin Serdare, respect Nadia, Dorin şi Lucian! Ei sunt adevăraţii ambasadori ai unei ţări cu un trecut superb şi cu un viitor incert.

Prin exemplul lor se poate ȋncepe reconstrucţia socială şi de mentalitate a „României noastre”, a acelei ţări unde bunul-simţ nu va mai fi de vânzare.