Dragă Victoria Stoiciu, spune-mi te rog ce înseamnă aceast transfer al contribuţiilor de la angajator la angajat?

În primul rând, vreau să spun ce NU înseamnă acest transfer – nu înseamnă că angajaţii vor trebui să meargă ei lunar la fisc să îşi plătească contribuţiile, am văzut că există o confuzie în acest sens şi pentru mulţi asta e semnificaţia transferului. Nu, contribuţiile sociale şi de sănătate vor fi în continuare reţinute de angajator şi virate statului de către angajator, banii aceştia nu vor ajunge la angajat decât scriptic, pe statul de plată. Acum, ce înseamnă acest transfer de fapt? La un salariu minim net de 925 de lei – net înseamnă cât ia omul în mână, angajatul plăteşte la stat încă 325 de lei sub formă de impozit (16%) şi contribuţii sociale (CASS) şi de sănătate (CAS).

Aceşti 325 de taxe plus netul de 925 reprezintă salariul brut, cel de pe statul de plată. Acum, în plus faţă de taxele plătite de angajat pentru un salariu minim, angajatorul mai plăteşte partea lui de contribuţii sociale şi de sănătate, asigurare de şomaj, fond de risc şi accidente etc în valoare de 288 de lei. Salariul brut plus contribuţiile angajatorului constituie salariul complet- adică costul total pe care un angajator îl are pentru un salariat. Ce vrea să facă PSD acum e să scutească angajatorul de plata acestor contribuţii (CAS şi CASS) şi să le paseze angajatului.

Dacă modificările Codului Fiscal intră în vigoare, asta înseamnă că de la 1 ianuarie anul viitor fiecare salariat va avea de plătit cu 21% mai mulţi bani sub formă de dări la stat. Prin urmare, va rămâne cu 21% mai puţini bani în buzunar. Sigur, angajaţii vor avea posibilitatea să meargă la angajator şi să ceară ca cele 21 de procente care vor rămâne în buzunarul angajatorului să fie incluse în salariul brut al angajatului, dar deja aici va fi o chestiune de negociere, probabil unii angajatori vor accepta, pentru că nu vor vrea să piardă angajaţii, alţii nu, dorind să rămână ei cu mai mulţi bani. Vom vedea. Senzaţia mea e că mulţi încă nu au înţeles ce li se pregăteşte, avem, iată, oameni care ies în stradă pentru legile justiţiei, dar nu protestează pentru o modificare mult, dar mult mai gravă şi care îi va afecta direct.

Costi Rogozanu observa o chestiune şi anume că tot ce înecepe dreapta duce la bun sfîrşit „stînga“, adică PSD. Aş spune chiar că PSD devine mai de dreapta decît iniţiatorul acestei idei. A propos, care e genealogia acestui proiect de lege?

Mai ţii minte când, cu aproximativ un an în urmă, secretarul de stat Gabriel Biriş şi-a dat demisia după ce a fost dat publicităţii un controversat proiect de modificare a codului fiscal? Ei bine, acel proiect prevedea exact transferul contribuţiilor de la angajator la angajat, adică exact ce face azi PSD. Dar ideea respectivă nu e inventată de domnul Biriş – ea a fost prima dată aplicată în Chile, pe timpul dictaturii lui Pinochet, în perioada în care ţara era laboratorul experimentelor neoliberale gândite de economiştii cunoscuţi sub numele de Chicago Boys. Mai târziu, s-a încercat impunerea măsurii şi în alte state, inclusiv state OECD, dar rezistenţa sindicatelor şi a societăţii a fost atât de mare încât s-a renunţat la idee. Cred că, în cazul de faţă, motivaţia PSD nu e una ideologică, cum presupun că era în cazul lui Biriş, ci una strict contabilă. Anul acesta, PSD a adoptat legea salarizării unice în sectorul public, lege care prevede creşteri de aproximativ 25% în majoritatea sectoarelor bugetare. PSD nu are multe opţiuni la îndemână pentru a-şi îndeplini promisiunile – una e să crească colectarea şi să adune mai mulţi bani la buget, ceea ce e de dorit, dar nu prea poate fi făcut peste noapte; a doua e să facă deficit bugetar, dar aici vine Comisia Europeană, vine opoziţia şi urlă toţi că se duce ţara de râpă; a treia soluţie e aceasta – dacă transferă contribuţiile de la angajator la angajat, PSD împacă capra şi varza, pentru că pe hârtie salariile bugetarilor se vor mări cu 25%, iar în realitate acestea vor creşte cel mult cu 2-3%.

Pe cine crezi că va avantaja şi pe cine nu? Angajatul, partea cea mai precară din acest tandem, va fi avantajat de această lege pe termen mediu şi lung?

Momentan e avantajat doar guvernul care, aşa cum spuneam, va împăca capra şi varza, reuşind să crească pe hîrtie salariile bugetarilor fără a le creşte, de fapt, şi în realitate. Patronatele nu vor ieşi imediat pe plus – unii din patroni nu vor câştiga nimic în plus dacă vor trebui să transfere contribuţia pe care azi o plătesc la stat în salariul brut al angajatului, pentru că deja se confruntă cu penurie de forţă de muncă. Pentru mulţi patroni, noua schemă presupune doar bătaie de cap şi costuri în plus – schimbarea soft-urilor de calcul al salariilor, a contribuţiilor, negocieri cu angajaţii. Plus, faptul că un guvern decide nitam nisam, fără dezbatere publică, fără nimic, să modifice prin ordonanţă de urgenţă o prevedere care are implicaţii uriaşe e neliniştitor pentru patronate, le pune în gardă şi mai mult, pentru că se pot aştepta la orice. Sigur, unii patroni vor avea de câştigat – cei din zonele sau sectoarele de activitate unde forţa de muncă e excedentară şi unde patronul îi va răspunde salariatului nemulţumit că i-a scăzut salariul cu 20% - Nu îţi convine, mai am 10 ca tine care aşteaptă la poartă. Principalul perdant va fi însă salariatul. Mai întâi, pentru că riscă să îi scadă salariul semnificativ de la 1 ianuarie. Dar dincolo de asta, chiar dacă reuşeşte să negocieze cu patronul o creştere a brutului, pe viitor orice modificare de CASS şi CAS îl va lovi doar pe el. Dacă vine Guvernul peste 5 ani şi zice – nu mai avem bani la pensii, hai să mărim contribuţia de pensie, aceasta mărire va fi suportată exclusiv de salariat. Se distruge un principiu fundamental pe care e construit modelul social european – solidaritatea dintre angajat şi angajator. Iar asta e un regres uriaş, dincolo de pierderile financiare, concrete – modificăm filosofia pe care e construită relaţia de muncă, relaţia dintre forţa de muncă şi capital şi, deci, în ultimă instanţă, societatea.

Spune-mi te rog cum se poziţionează faţă de această lege Patronatul şi cum Sindicatul, reprezentanţii celor două părţi?

Atât patronatele, cât şi sindicatele, se opun, fiecare din alte motive. Sindicatele sunt preocupate de impactul asupra bunăstării salariatului şi de renunţarea la principiul solidarităţii, iar patronatele sunt nemulţumite de impredictibilitatea măsurii şi costurile pe termen scurt. Pe termen mediu, dacă măsura va intra în vigoare, mă aştept ca patronatele să devină mari susţinători ai noii formule, care îi va avantaja.

Şi care crezi că ar fi soluţia?

Nu există soluţie magică, nu poţi avea untul şi banii pentru unt, cum zic francezii. Spuneam mai sus că sunt trei scenarii posibile pentru a putea plăti salarii mai mari bugetarilor de la anul – cel al creşterii gradului de colectare, care e de dorit, dar e nerealist, cel al deficitului bugetar, care e un fel de tabu şi cel actual, al transferului contribuţiilor. Personal, cred că varianta deficitului e cea mai puţin dăunătoare, având în vedere contextul actual.

Victoria Stoiciu este coordonator de programe la Fundaţia Friedrich Ebert România. A publicat articole în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac şi în România Libera. Între 2001-2006 a lucrat la Societatea Academică din România. Este bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration (GMF) şi absolventă a Şcolii Europene pentru Democraţie din Cadrul Consiliului Europei.

Apărtut pe baricada.org