Povestea lui Moş Nicolae, de la protectorul copiilor sărmani la paznicul Soarelui. Care sunt cele mai frumoase tradiţii de Moş Nicolae
0Povestea Moşului care umple ghetuţele copiilor în noaptea de 5 spre 6 decembrie i-a bucurat pe români din timpuri străvechi şi mulţi nepoţi deveniţi bucnici au spus-o mai departe iar şi iar. Adevarul.ro vă propune o incursiune în originile sărbătorii lui Moş Nicolae în modul în care imaginea Sfântului a fost îmbogăţită de gândirea populară.
Cu toate că, astăzi, cizmuliţele celor mici devin, uneori, neîncăpătoare pentru darurile tot mai voluminoase pe care le aduce Moş Nicoale, în general, copiii românilor primesc, de Sfântul Nicolae, dulciuri, iar în cazul în care nu au fost cuminţi, o nuieluşă. Cadourile mari, cele care au fost înşiruite într-o scrisoare expediată la Polul Nord, intră în sarcinile lui Moş Crăciun.
Etnologii spun că, în Ardeal, Sfântului Nicolae i se mai spune şi Sânnicoară, că până la Marea Unire exista obiceiul colindatului, de 6 decembrie, a acelor gospodari care purtau numele sfântului. În judeţul Cluj există un sat numit Sânnicoară, situat la mai puţin de 10 kilometri de Cluj. Însă, în„satul Moşului“, tradiţiile sunt o amintire.
Sfântul Niculai păzeşte Soarele să nu fugă
Potrivit calendarului vechi, sărbătoarea Sfântului Nicolae era foarte aproape de solstiţiul de iarnă, când ziua începea din nou să crească. Se spunea că „la Sân-Nicoară, se întoarce noaptea la ziuă cu cât se suceşte puiu-n găoace“. Începând din aceată dată, observau înţelepţii satului, soarele începea să răsară tot mai aproape de est. Acest lucru era atribuit faptului că Sfântul Nicoale, care păzea cerul la miazănoapte, pentru a nu-i permite Soarelui să fugă îngrozit de răutăţile pe care le vede ziua pe pământ, alunga Soarele tot mai înspre miazăzi.
De aici, Soarele va fi fugărit înapoi de Sfântul Toader, care păzeşte poarta cerului de la miazăzi, povesteşte Ana Pascu. Se spune că atunci când Soarele va scăpa de păzitorii lui, mai exact de Sân-Nicoară pentru că e bătrân şi nu are cai, atunci va fi sfârşitul lumii.
Dincolo de cadouri şi nuieluşe în ghetuţe, Moş Nicolae este cel care aduce ninsoarea şi marchează, simbolic, degradarea timpului calendaristic. Călare pe un cal alb, cu o mantie albă, nu este zărit niciodată şi, pe cât este de darnic, pe atât de aspru se arată cu pedepsele. În unele zone din Prahova, de Moş Nicolae, copiii încep să umble cu „Steaua“, o tradiţie respectată până la Crăciun
Ghetele pe geam, cadourile şi crenguţele oferite în dar cu ocazia Sfântului Nicolae sunt toate simboluri ale zecilor de legende desprinse din viaţa binecunoscutului personaj. Cu poveşti vechi care au căpătat un sens nou, timpul şi-a pus amprenta şi asupra modalităţii de celebrare a zilei de 6 decembrie.
Crenguţa pentru sănătate şi povestea nuieluşelor
Crenguţele odată oferite în dar pentru a anticipa starea de sănătate a celui cadorisit în anul ce va urma s-au transformat acum în nuieluşe pentru cei ce nu au fost cuminţi. „Beţele din ziua de astăzi sunt doar o tradiţie inventată, ca multe altele. Defapt, pentru această zi fiecare mămică trebuie să aducă în casă crenguţe de măr sau de cireş şi să le pună în apă pentru fiecare membru al familiei. Până la anul nou ele ar trebui să înflorească şi în funcţie de cum vor evolua florile aşa va fi sănătatea celui cui îi este destinată. Din aceste nuiele copiii vor face sorcova cu care umblă de Anul Nou“, a explicat Janeta Ciocan, etnolog.
Există şi familii unde tradiţiile se păstrează cu desăvârşire. Este şi cazul familiei Brătie, unde obiceiurile de iarnă sunt păstrate, cu mare sfinţenie. Ce a văzut părintele paroh în casa părinţilor săi, din satul Româneşti, a adus şi în gospodăria sa din mijlocul munţilor Vrancei, acolo unde Moş Nicolae este aşteptat de cei mici, de cei mari, cu nerăbdare.
Copiii lustruiesc de zor ghetele şi cizmuliţele care lucesc de-ţi iau ochii. Spun poveşti, amintesc, ca din întâmplare, părinţilor ce-şi mai doresc să primească de la moşul cel bun, până când, răpuşi de oboseală, adorm. Moşul vine, fără să fie văzut, lasă daruri după merite, dispărând în noapte, pentru că mai sunt copiii care abia aşteaptă ca moşul să le treacă pragul cu sacul plin.
Cu toate că este văzută într-un mod consumist de unii oameni, Sfântul Nicolae este până la urmă în primul rând o sărbătoare ortodoxă. Pe cât este de iubit de cei mici, pe atât este de dur. Se spune că, în timpul vieţii, a împărţit mai multe pedepse decât daruri.
Un episod popular referitor la Sfântul Nicolae este acela potrivit căruia a strecurat noaptea, în casa unui om sărman, o pungă de galbeni, cu care cele trei fete ale omului au putut să-şi construiască o zestre considerabilă şi să se căsătorească cu cine au vrut.
La acest articol au contribuit Florina Pop, Annamaria Kozma, Dana Mihai, Carp Cosmin, Borcea Ştefan, Cezar Pădurariu.
Pe aceeaşi temă:
De ce aduce Moş Nicolae dulciuri?
Cu toate că, astăzi, cizmuliţele celor mici devin, uneori, neîncăpătoare pentru darurile tot mai voluminoase pe care le aduce Moş Nicoale, în general, copiii românilor primesc, de Sfântul Nicolae, dulciuri, iar în cazul în care nu au fost cuminţi, o nuieluşă. Cadourile mari, cele care au fost înşiruite într-o scrisoare expediată la Polul Nord, intră în sarcinile lui Moş Crăciun.
Dincolo de cadouri şi nuieluşe în ghetuţe, Moş Nicolae este cel care aduce ninsoarea şi marchează, simbolic, degradarea timpului calendaristic. Călare pe un cal alb, cu o mantie albă, nu este zărit niciodată şi, pe cât este de darnic, pe atât de aspru se arată cu pedepsele. În unele zone din Prahova, de Moş Nicolae, copiii încep să umble cu „Steaua“, o tradiţie respectată până la Crăciun
Se încarcă comentariile...
