"Sunt vândut monarhiei!"

Radion Chiaburu, în vârstă de 87 de ani, este unul dintre cei patru colegi în viaţă ai regelui Mihai, ales la sfârşitul lui 1932 să reprezinte Basarabia în "clasa palatină" Nici

Radion Chiaburu, în vârstă de 87 de ani, este unul dintre cei patru colegi în viaţă ai regelui Mihai, ales la sfârşitul lui 1932 să reprezinte Basarabia în "clasa palatină"

Nici prin gând nu-i trecea că va ajunge coleg de clasă cu viitorul monarh al României când, de-o şchioapă fiind, a recitat, la o şezătoare din satul de baştină, o poezie de patru strofe cu nume predestinat: "Regele Mihai". Nu-l văzuse niciodată pe "Marele Voievod Mihai de Alba-Iulia" înainte de prima zi de curs în "clasa palatină", dar ţine minte cu sfinţenie primele cuvinte adresate lui: "În prima pauză, voievodul vine, pune mâna pe mine, că eram aşa, mai dezvoltat, şi zice: <> . Eram ultimul venit în clasă, în ianuarie 1933, şi se formaseră deja două tabere: una condusă de voievod, şi alta condusă de Dan Cernovodeanu".

Îi vezi mai întâi ochii, prin lentilele mari ale ochelarilor. Albaştri-albaştri, că doar vine din Peceştea, sat de răzeşi de pe timpul lui Ştefan cel Mare, "ba chiar mai vechi încă decât Ştefan". E tare mândru de apartenenţa la satul basarabean şi leagă multe dintre acţiunile lui de trăsătura-cheie a moldovenilor care se trag din Ştefan, "dragostea de-al tău". De pildă, păstrează şi azi, deşi nu-i mai foloseşte la nimic, rucsacul dăruit de ministrul Tătărăscu, în 1933, rucsac cu care mergea în "călătoriile de sinteză", de la sfârşitul fiecărui an de studiu, rucsac cu care a plecat din Basarabia în iunie 1940, când s-a cedat teritoriul ruşilor. "Îl am şi-acuma, dacă vrei să-l vezi, îl scot din lada de campanie. Duduie, ascultă-mă, sunt chiabur prea înnebunit! Originea mă face să fiu aşa, păstrător. Asta ne spunea şi Nicolae Iorga la o lecţie despre Ştefan cel Mare, despre dragostea de ce-i al tău: <> ".

Legătură aparte cu voievodul Mihai

Ales să reprezinte Basarabia în clasa de liceu special înfiinţată ca viitorul rege Mihai să-şi cunoască ţara, Radion Chiaburu era cel mai mare dintre şcolari: "Voievodul, născut în 1921, cea mai mare parte a colegilor, în 1922, numai eu, născut în 1920, pe 10 aprilie". Timp de cinci ani, cât i-a fost coleg voievodului, până când "s-a redus clasa palatină, din motive de economie bugetară", Chiabi - cum îi zicea regele în devenire - a dezvoltat o legătură aparte cu Maiestatea Sa: "Stăteam în gazdă la un ofiţer din garda palatului, într-o casă vecină cu Palatul Regal, şi treceam repede dintr-o curte-n alta. Colonelul Pălăngeanu făcea, dimineaţa, o jumătate de oră de înviorare cu voievodul şi, ca să nu fie singur, mă chema şi pe mine, să facem împreună exerciţiile. După-amiaza, după ore, la fel: un profesor pregătea lecţiile pentru a doua zi cu Maiestatea Sa şi veneam şi eu la meditaţii. Că, de exemplu, într-o după-amiază din asta ne-am dus amândoi să facem nişte curse cu bicicleta, eu am luat o căzătură zdravănă şi de-atunci a rămas bărbia mea în două". Un surâs îi luminează faţa. Au fost vremuri frumoase pentru bătrânul din faţa mea, pe-atunci un copil înalt, blond şi impresionabil.

Amintiri nepreţuite

Orele desfăşurate într-un pavilion din incinta palatului, cu profesori de seamă din Bucureşti, "cursurile de sinteză", de la sfârşitul anului şcolar, când se pleca prin ţară cu trenul regal, mersul cu "Irozii", cu " Pluguşorul" ori cu "Steaua", în timpul sărbătorilor, jocurile copilăriei şi întrecerile de ping-pong, lupte, călărie, şezătorile, bătăile cu perne, noaptea, la Peleş, reuniunile cercetăşeşti... Toate i-au rămas în minte lui Radion Chiaburu, sosit la 12 ani dintr-un sătuc uitat de lume, în buricul târgului, la Bucureşti. La 87 de ani, e tolbă de poveşti frumoase, pe care le rememorează cu mândrie şi cu ajutorul unui album de fotografii pe care l-a dosit timp de mai bine de cinci decenii: "Îţi dai seama, duduie, câte mâini l-au ascuns, cum era să scot eu acest album... Acum, am făcut copii după fotografii şi i-am dat şi regelui Mihai".

Carol al II-lea şi "Cuore"

"În fiecare marţi, era prânzul cu Carol, masă la care veneau şi profesorii, şi elevii. Şi stătea de vorbă cu fiecare... ne ştia bine. Iar în celelalte zile, în afară de marţi, câte 2-3 elevi, după catalog, veaneam şi luam masa de prânz şi cea de seară cu voievodul şi cu regele. În felul ăsta, am cunoscut toată clasa politică care s-a perindat în perioada aceea. La o discuţie cu <> , mă întreabă Carol al II-lea ce citesc. Şi dacă am citit <> , <> . Şi într-o zi, într-o pauză, m-aud strigat dinspre Casa Nouă de Carol al II-lea: <> Şi-mi face semn să vin". Bătrânul din faţa mea îşi şterge lacrimile. Şi continuă să povestească întâmplarea care l-a marcat: "Carol al II-lea a ţinut minte că n-am citit <> , a dat prin cineva să cumpere această carte, să mă vadă într-o zi când sunt în pauză, să coboare şi să-mi dea cartea... Duduie, spune-mi, nu-ţi curg lacrimile când auzi una ca asta? Dom'le, indiferent... e regele ţării, dom'le!" De altfel, după ce s-a redus numărul de elevi din <> , în 1937, Carol al II-lea a dat o recomandare ca Radion şi cu încă doi colegi de-ai săi să fie primiţi la Liceul Militar de la Tg-Mureş. Alt motiv să fie recunoscător familiei regale. Şi încă unul, şi cel mai important: cu sprijinul lui Mihai de astă-dată, care devenise deja rege, Radion Chiaburu şi-a adus familia din Basarabia, în 1944, într-unul din Domeniile Coroanei. Că se apropia frontul şi-ai lui erau în pericol: "Faptul că am fost coleg cu regele pentru mine a fost salvarea vieţii. Fiindcă, în felul ăsta, eu mi-am refugiat familia. Să-ţi spun un lucru, duduie: eu sunt vândut monarhiei! Familia mea a stat pe Domeniile Coroanei, la Segarcea. Asta e ceva care nu se poate uita!"

Fotografii din colecţia lui Radion Chiaburu

Faptul că am fost coleg cu regele pentru mine a fost salvarea vieţii. Pentru că, în felul ăsta, eu mi-am refugiat familia, din Basarabia.
Radion Chiaburu