STUDIU Copiii instituţionalizaţi de mici sunt mai agresivi în adolescenţă şi dezvoltă probleme psihiatrice

Copiii instituţionalizaţi dezvoltă probleme psihiatrice în adolescenţă FOTO Adevărul

Copiii instituţionalizaţi de la vârste foarte mici au în perioada adolescenţei probleme de ataşament, un IQ mai mic, agresivitate mai mare şi dezvoltă probleme psihiatrice, rezultă dintr-un studiu făcut de cercetători americani pe copii din România. Studiul va mai dura cinci ani cel puţin şi va fi preluat şi de japonezi.

Studiul Bucharest Early Intervention Project (BEIP), început în anul 2000 de trei cercetători americani, analizează efectele instituţionalizării asupra dezvoltării creierului şi comportamentului copiilor prin comparaţie cu copii care nu au fost instituţionalizaţi sau care au fost plasaţi în asistenţă maternală. 

Cercetarea a ajuns acum la analizarea efectelor asupra copiilor ce au ajuns la vârsta de 14 ani.

„Când au parte de îngrijire de calitate, am observat că le creşte IQ-ul şi pot relaţiona mai bine, dar asta este valabil pentru copiii care sunt scoşi din instituţii până la doi ani. Dacă îi ducem în familii, trebuie să facem asta până în doi ani. Ideal este să fie într-o familie permanentă, nu de plasament, lor le lipseşte sentimentul de siguranţa. Mulţi au mers dintr-o formă de protecţie în alta, unii au revenit în familia naturală şi de acolo înapoi în instituţii, iar aceştia au şi cele mai multe probleme”, a spus Charles Nelson, de la Harvard University, unul dintre autorii studiului.

Potrivit acestuia, în urma studiului s-a observat în primul rând că aceşti copii au un coeficient de inteligenţă (IQ) redus.

Efecte grave ale instituţionalizării

„Cei mai mulţi oameni au 100, ei au 60-70, au creiere mai mici şi au dificultăţi în a forma relaţii cu alte persoane, dar am descoperit şi copii cu ADHD”, a completat profesorul. Acesta a spus că deocamdată nu se cunosc efectele asupra stării de sănătate a micuţilor, dar vor monitoriza şi aceste aspecte.

„Când au parte de îngrijire de calitate, am observat că le creşte IQ-ul şi pot relaţiona mai bine, dar asta este valabil pentru copiii care sunt scoşi din instituţii până la doi ani. Dacă îi ducem în familii trebuie să facem asta până în doi ani. Ideal e să fie într-o familie permanentă, nu de plasament, lor le lipseşte sentimentul de siguranţa. Mulţi au mers dintr-o formă de protecţie în alta, unii au revenit în familia naturală şi de acolo înapoi în instituţii, iar aceştia au şi cele mai multe probleme”, a explicat profesorul Nelson.

„Studiul demonstrează efectele instituţionalizării asupra copilului şi acum am ajuns cu studiul la 14 ani şi constatăm că efectele sunt dezastruoase din toate punctele de vedere. Cea mai gravă observaţie este cea care demonstrează că un copil instituţionalizat are o reducere a masei de substanţă cenuşie din creier, ea fiind cea care formează cortexul şi care dă umanitatea, dar şi a substanţei albe. Asta înseamnă că orice fel de stagiu mai lung al copilului într-o instituţie va duce la dificultăţi enorme de integrare mai târziu în societate, că IQ-ul copiilor este mai mic din cauză de instituţionalizare, că emoţiile sunt mai reduse, la fel şi ataşamentul, că agresivitatea este mai mare, că memoria de scurtă şi medie durată are afectări. Deci se constată afectări în toate domeniile cerebrale majore”, a explicat şi Bogdan Simion, directorul Institutului pentru Dezvoltarea Copilului (IDC), coordonatorul studiului din România, de asemenea director executiv la SERA ROMÂNIA. 

Soluţiile propuse de specialişti

În ceea ce priveşte soluţiile, cercetătorul de la Harvard spune că principala măsură este dezinstituţionalizarea, cât mai devreme, preferabil până la vârsta de doi ani. 

„Soluţia este să îi scoatem din instituţii şi să meargă în familie, apoi să dezvolţi programe de prevenire a abandonului de copii, trebuie să se lucreze cu femeile însărcinate pentru prevenirea abandonului de copii. De asemenea, în rândul copiilor din instituţii sunt necesare măsuri de îmbunătăţire a condiţiilor din aceste instituţii. Acum situaţia este mai bună decât acum 15 ani, dar încă mai e loc de îmbunătăţiri”, a mai spus Nelson.

„Aceşti copii vor avea parte de o integrare mult mai dificilă în social. Acum copiii în jurul vârstei de 14 sunt la adolescenţă şi adolescenţa face şi mai dificilă integrarea lor şi nu doar că o face mai dificilă, dar îmi relevă dezvoltări de psiho-patoligie, respectiv încep să aibă probleme psihiatrice, lucru destul de grav din acest punct de vedere şi care trage un semnal de alarmă statului care protejează copii în instituţii că acestea sunt nocive. Ei duc lipsă în primul rând de o familie în viaţa lor şi studiul arată de exemplu că anumite lucruri se normalizează în momentul în care copiii trec dintr-o instituţie într-o familie de asistenţi maternali, într-o familie de plasament, naturală sau adoptivă, respectiv substanţa albă creşte în volum deci există o parte reversibilă, dar substanţa cenuşie rămâne la acelaşi nivel ceea ce înseamnă că legăturile în creier se fac mai bine şi atunci adaptabilitatea este mai mare. Dar sunt probleme care nu vor putea fi rezolvate niciodată pentru că reversibilitatea este imposibilă”, este de părere Bogdan Simion. 

Mai mult, a explicat acesta, „în cazul problemelor psihiatrice care apar tulburările de comportament sunt cele mai frecvente, tulburările de atenţie, ADHD-ul este prezent şi e foarte grav şi în unele cazuri apar şi începuturi de psihoză, dar sunt câteva cazuri”, afecţiuni ce necesită tratament. 

Studiu replicat şi în alte ţări

Nelson a explicat că studiul propriu-zis va mai dura cinci ani, însă cel mai probabil va fi dublată perioada. „Va trebuie să vedem şi cum fac aceşti copii tranziţia către viaţa adultă, deci vorbim practic de 10 ani în total”, a spus cercetătorul american, care a adăugat că asta nu atrage o pată negativă pe imaginea României, având în vedere că ”astfel de copii neglijaţi sau aflaţi în instituţii se găsesc în toată lumea, inclusiv în SUA”.

De altfel, directorul Institutului pentru Dezvoltarea Copilului, Bogdan Simion, a explicat că rezultatele acestui prim studiu din lume randomizat pe această categorie vulnerabilă au atras interesul altor state, care vor să-l aplice pentru a cuantifica efectele instituţionalizării la ei, un exemplu fiind Japonia.