Românii găsesc ilar un salariu de 1.000 de euro pe lună

În urmă cu câteva zile am început o recrutare mai puţin obişnuită, pentru care am pus un anunţ în care spuneam că „sunt în căutarea unui manager care să conducă o cunoscută organizaţie, cu un buget anual de şase milioane de euro.

Candidaţii trebuie să aibă expunere şi experienţă relevante în domeniul culturii, să aibă experienţă managerială şi de corporate & public affairs, să cunoască bine mecanismele de finanţare, să vorbească cel puţin două limbi străine, dintre care engleza foarte bine. Salariul este de 1.000 Euro/ lună.“

Ştiind bine ce urma să se întâmple, m-am aşezat amuzat la calculator, aşteptând să vină înjurăturile. Şi nu s-au scurs mai mult de 10 (zece!) secunde, că au început să apară. În flux constant, în toate formele posibile: de la sudalmi eliberatoare de năduf până la explicaţii didactico – moralizatoare.

«Nenorocitule! Tu incurajezi firmele sa ne trateze ca niste sclavi! »; « As dori sa clarific daca nu cumva ati omis o cifra din salariul net prezentat mai jos. Asta pentru a putea recomanda pe cineva in cunostiinta de cauza. O persoana cu pregatirea si cunostintele solicitate, de obicei castiga de minim 2-3 ori salariul prezentat sau cel putin atat castiga persoanele pe care ii cunosc. »; « super salariu la cerintele astea. In pachetul salarial nu intra si juma de imparatie si fata imparatului de sotie? bonuri de masa? »; « 1,000 Euro net/ luna? Are you kidding us? »; « $aracie, numele tau se numeste…Manager Cultural »; « Experient Corporate si public affairs plus doua limbi straine nu exista sub 2500e »; « Cu tot respectul, îmi permit să vă împărtăşesc reacţia pe care am avut-o când v-am citit mailul şi să vă transmit regretul meu că nu pot să dau mai departe un astfel de anunţ. Cum să gestionezi un buget de 6 milioane de euro şi să primeşti o mie de euro pe lună? Cum? Şi să ai şi o paletă atât de vastră de competenţe, care este evident că vine dintr-o experienţă îndelungată, deci nu poţi să candidezi dacă eşti junior? Mi se pare hilar. România e un izvor nesecat de năzdrăvănie nomenclaturistă. Probabil că supervisorul acestui viitor manager se lăfăie în beneficii, confort, conexiuni politice sau de altă natură. Sinistru. Ce păcat că nu suntem în stare să ne preţuim oamenii! În felul ăsta n-o să ne căpătăm îndărăt niciodată demintatea umană.»

Şi multe altele…

Pe de altă parte, însă, au ajuns la mine şi cele mai frumoase CV-uri pe care le-am primit eu în cei mai mult de 20 de ani de când fac recrutare. Şi ştiam că vor veni. Oameni civilizaţi şi educaţi, cu doctorate serioase, unii cu cariere strălucite, atât în mari corporaţii multinaţionale, cu salarii cu mult, mult mai mari decât amărâta aceea de mie de parai, cât şi antreprenori, angajaţi la stat, scriitori sau artişti boemi.

Multe CV-uri şi mesaje am primit, o bună parte dintre ele din străinătate, unele de la intelectuali pripăşiţi pe acolo înca din vremea lui Ceauşescu. Şi ştiam că aşa se va întâmpla. Ştiam că va înţelege cine trebuie să înţeleagă şi ca aceia pe care oricum nu i-aş fi ales pentru un astfel de job se vor indigna şi îmi vor trimite măscări pe e-mail şi pe Internet…

PS: Am văzut că sunt mulţi care cred că am pus anunţul doar ca să mă amuz, că e o farsă etc. Nu e aşa, e un anunţ cât se poate de real, pentru un job la fel de real.