România: un viol la 10 ore

Ieri, marţi, în jurul amiezii, o tânără jurnalistă este violată în centrul Bucureştiului la doi paşi de Guvernul României. Radio Europa Fm şi Radio 21 - unde este angajată tânăra - vin în ajutor post-factum pentru prinderea autorului. Dar trecătorii, cetăţenii români, cum de au fost nepăsători la strigătele tinerei ?!?

Am scris în urmă cu două zile despre abuzul sexual, efectele traumatice asupra psihicului tinerelor victime pe termen lung, despre rănile nevindecate ani şi ani, cu referire exactă la cazul Danielei. Zecile de comentarii nu au dezbătut cazul în sine, încă neanchetat, acuzaţia gravă, ci faptul că „ştirea este una negativă” şi că „iar se loveşte în BOR”. Individul acuzat era un preot. Vinovat sau nu, el ştie şi victima. Daniela a citit articolul şi mi-a scris un mesaj de mulţumire. Acum, ea, considerându-se victimă şi-a exprimat îngrijorarea că de fapt un alt preot implicat o va da în judecată pentru calomnie.  

Ieri, marţi, în jurul amiezii, o tânără jurnalistă este violată în centrul Bucureştiului la doi paşi de Guvernul României. Radio Europa Fm şi Radio 21 vin în ajutor post-factum pentru prinderea autorului. DAR trecătorii, cetăţenii români, cum de au fost nepăsători la strigătele tinerei? România se confruntă cu un număr extrem de ridicat de violuri şi agresiuni sexuale. Poliţia anunţă un viol la 10 ore. Se ştie însă că acestea sunt doar datele raportate şi înregistrate şi că estimările sunt mici în comparaţie cu realitatea. A arunca vina asupra victimelor că nu s-a asigurat, că a mers singură pe stradă, este greşit. Era în plină zi. A arunca vina doar pe violator parţial greşit.     

Ineficienţa Poliţei în prevenire!

În urmă cu câţiva ani am însoţit personal o prietenă la sediul Poliţiei pentru a depune o plângere faţă de un individ necunoscut ce o agresa verbal telefonic, o urmărea pe stradă zi de zi şi în câteva rânduri a agresat-o fizic, agresiune cu tentă sexuală. Poliţistul din faţa noastră, era tipul poliţistului Garcea: plictisit şi leneş, sictirit şi ineficient, ce ne-a zis că nu are ce să facă în identificarea, urmărirea sau prinderea agresorului deoarece nu există raportată nicio faptă. Cu alte cuvinte, tânăra trebuia să fie violată pentru a fi credibilă în faţa poliţistului. Cu alte cuvinte, prevenirea infracţiunilor este zero în România. Campaniile media, mesajele sporadice pe care le zărim nu au niciun efect asupra violatorilor. O altă jurnalistă declara azi la radio că, supusă fiind unei agresiuni, a chemat poliţia, iar poliţistul i-a răspuns „luaţi-vă un bărbat”. Asemenea replică inclusiv în glumă este sancţionabilă drastic. Poliţistul îşi dezonorează insigna.

Alt exemplu

Ca psiholog am intrat în discuţii despre cazuri de femei supuse violenţei domestice. Acelaşi scenariu: poliţistul iresponsabil şi mai mult acuzator declara: „poate că merita, nu e prima oară” şi adaug aici chiar poziţia preotului din sat care o sfătuia pe soţia-victimă „ aceasta este crucea ta, trebuie să o duci, să rabzi pentru copiii tăi”. Amicul meu, psiholog ce s-a ocupat direct de aceste cazuri, deseori intră în polemici cu popa din sat. Şi poliţia, desigur, nu făcea decât să scrie încă o amendă, pe care tot familia o suporta.  

Castrarea?

Nici ideea castrării acestor violatori nu este de vreun folos real. Pentru că nu toţi violatorii au o disfuncţie de ordin hormonal, pentru că violul este o infracţiune şi pentru că nu toţi violatorii sunt diagnosticaţi cu o tulburare psihică. Nu hormonul este problema, domnule senator.

Ce putem schimba ?

1. POLIŢIA

Da, putem avea nu doar o lege mai dură , ci o lege aplicabilă şi cu rezultate practice. Putem avea poliţişti care să-şi facă treaba până la capăt. Aş fi curios de statisticile Poliţiei Române în astfel de cazuri: Câte cazuri au fost „rezolvate”? Câti violatori au fost prinşi? Cât de eficient şi-au făcut treaba agenţii de poliţie? Cum au fost traşi la răspundere şi evaluaţi la final de semestru sau de an. Înţeleg avansările cu pompă de Ziua Poliţiei dar nu am aflat de sancţiunile disciplinare pentru lipsa eficienţei la serviciu. Sau care este efectul real al unei campanii de prevenire ? Cum măsuraţi?

2. COMUNITATEA

Răspunderea este una comunitară. Şi, în cazul de faţă, trecătorii sunt nepăsători. Intervenţia lor directă este o obligaţie civică, iar pasivitatea este condamnabilă. Să opreşti un act criminal nu e dificil, să suni la 112 nici atât. A ajuns România o ţară unde tinerele poartă paralizante în posetă. Ne lăudăm în Occident că suntem ospitalieri şi buni cu turiştii străini, dar nu ne este grijă faţă de românul în primejdie. Junglă, cum spunea Moise Guran.

3. EDUCAŢIA

Avem o carenţă la nivelul educaţiei în familiei, în şcoală şi în societate. De fapt statutul femeii în societatea românească este încă deficitar şi nedrept. Vezi puştani în cartier, muncitori pe stradă, cumpărători în magazine care nu doar aruncă privirea , ar fac remarci murdare, josnice şi unii chiar adoptă gesturi de agresivitate sexuală. Acestea ar trebui să fie sancţionate rapid. Zero Limită!!

Poate că ar trebui să ieşim în stradă şi pentru miile de femei, prietene, mame, surori, abuzate sexual.