Răspuns dlui Dan Tăpălagă. În 2014, 130 de români au fost arestaţi preventiv degeaba

„Am văzut în motivarea unor judecători pentru arestarea preventivă ca este invocată opinia publică, care, vezi Doamne, şi-ar pierde încrederea în justiţie, dacă inculpatul X n-ar fi arestat preventiv.”

Într-un articol recent, Noii justiţiari ai României, inamicii puşcăriei, ziaristul Dan Tăpălagă, de la Hotnews, analizează poziţii recente al politicienilor români privind justiţia. Sunt corecte aprecierile asupra discursului dlui Kelemen Hunor, care contestă decizii definitive şi irevocabile ale judecătorilor, în dosarul Nagy Zsolt.

În evaluarea intervenţiilor lui Traian Băsescu, Dan Tăpălagă greşeşte.

Traian Băsescu n-a contestat niciodată decizii definitive şi irevocabile ale instanţei, ci doar cazuri discutabile de arest preventiv.

Dar iată citatul din articolul menţionat:

”Traian Băsescu a devenit un excelent teoretician al abuzurilor din justiţie, aproape la fel de bun ca Voiculescu. Din păcate, amândoi stau cam prost la găsirea unor exemple convingătoare.”

Exemple convingătoare sunt destule, este suficient să vrei să le găseşti.

De curând, Gazeta de Cluj a publicat un articol din care rezultă că doar la Cluj au stat degeaba în arest preventiv 12 persoane, iar la nivel naţional 130.

Este mult, este puţin? Pot răspunde doar cei care au trecut prin astfel de experienţe.

Dincolo de starea deplorabilă a spaţiilor de arest preventiv, din clădirile poliţiei, echivalentă cu o tortură fizică şi psihică a arestaţilor (nu există toalete normale, duşuri etc.), este evident că o astfel de situaţie marchează decisiv viaţa unui om.

Beneficiari ai prezumţiei de nevinovăţie, arestaţii preventiv îşi fac praf imaginea publică, cariera, jobul, eventual li se destramă familiile. Când, în final, sunt achitaţi, nimeni nu le  mai dă înapoi ce au pierdut. Şi nimeni nu răspunde pentru astfel de pierderi.

La CEDO, România s-a făcut de basm, cu numărul dosarelor, din care multe au fost acceptate şi petenţii au primit despăgubiri modice: 3-4.000 de euro. La atâta a fost evaluată distrugerea unor destine. O listă a cazurilor de la CEDO.

Dar câţi arestaţi preventiv degeaba au bani, avocaţi şi puterea să mai conteste la CEDO nedreptatea care li s-a făcut? Şi culmea, în legislaţia românească nu este prevăzută o responsabilitate a magistraţilor pentru astfel de situaţii. Despăgubirile dictate de CEDO le plăteşte bugetul de stat, adică noi, toţi românii.

Există un principiu de aur în justiţie: „Mai bine scapă 10 vinovaţi, decât să intre un singur nevinovat în închisoare”. La noi se aplică astfel: „mai bine îi băgăm pe toţi în arest preventiv, să spună mai repede ce ştiu despre ei şi despre alţii”.

Ştiu, judecătorii decid arestarea preventivă a unor inculpaţi. Asta nu-i face mai puţin vinovaţi pe toţi magistraţii.

Să ridice primul piatra cel care crede că TOŢI procurorii şi judecătorii sunt nişte sfinţi, trebuie să le ridicăm statui, n-au schelete în dulapuri de care se tem, ascultă doar de lege şi de conştiinţă proprie, nu de alte interese. Chiar şi numai condamnările definitive din rândul judecătorilor ar contrazice o astfel de  credinţă.

Codul de procedură penală spune că arestul preventiv se impune în cazurile de cercetaţi violenţi, care au tendinţa să se sustragă urmăririi penale, să distrugă probe. Arestaţii preventiv din ultima perioadă se încadrează toţi în aceste criterii? Nu cred că se aplică la toţi legea.

O eroare a fost şi înlocuirea sintagmei „indicii temeinice”, cu sintagma „suspiciuni rezonabile”, un argument grevat de subiectivism şi păreri personale. Am văzut în motivarea unor judecători pentru arestarea preventivă că este invocată „opinia publică”, care, vezi Doamne, şi-ar pierde încrederea în justiţie, dacă inculpatul X n-ar fi arestat preventiv.

Nu sunt jurist, dar acesta nu poate fi un argument izvorât din lege, pentru că opinia publică este o zonă extrem de volatilă şi greu de evaluat.

Traian Băsescu se referea doar la aceste situaţii de arest preventiv, apărute în ultimele câteva luni, şi se întreba de ce nu pot fi cercetaţi aceşti suspecţi şi în stare de libertate, cel mult arest la domiciliu sau control judiciar.

Problema esenţială rămâne dacă este normal să existe arestaţi preventiv, care să fie apoi achitaţi, pentru că o cere interesul public.  Iar teoriile juridice sofisticate nu ţin de cald arestaţilor preventiv: unii cu teoria, alţii cu puşcăria!

Voi urmări cu atenţie comentariile, şi le voi adăuga la articol pe cele pertinente.

Stanila Ion

3 fani

• 1

acum 1 minut

Perfect adevarat, dar multi "ziaristi" cred ca trebuie sa urmeze "trendul" si atunci ii baga pe toti intr-o oala. Ce-are comun Basescu cu Voiculescu, de ex.? Partea proasta e ca si unii procurori si judecatori procedeaza la fel. Culmea e sa-si justifice hotararile cu "opinia publica" ! Nici la Spiru Haret, care n-are un nume prea bun in materie de drept, nu se invata asemenea lucruri!