Proştii trebuie să trăiască în demnitate, să nu fie persecutaţi. Sunt şi ei oameni. Cei deştepţi să se coboare la nivelul proştilor şi să-i ajute. Este un efort demn de apreciat şi este „politically correct“. Adică, să-i facă pe proşti mai deştepţi, să pună mâna pe carte, să le ridice nivelul de educaţie şi instrucţie, să le pună minţile la treabă.

Şi dacă prostul insistă să judece cu mintea sa proastă? Dacă vrea să rămână aşa, prost? Asta înseamnă că tu, care te pretinzi deştept şi chiar eşti deştept, nu ai ştiut să-ţi îndrepţi energia şi bunele intenţii în acestă acţiune şi să-l salvezi pe prost din „ghearele“ prostiei. Ajungi la replica finală din filmul „Pentru cine bat clopotele, Mitică?“, de Lucian Pintilie: „Lasă-i să moară proşti!“. Care poate fi interpretată  în mai multe registre: resemnare, aroganţă, dispreţ, retragere. (Tocmai de aceea e frumoasă arta, pentru că nu oferă soluţii.)

Ce faci, însă, când prostia altora dă buzna în viaţa ta? E prostia agresivă, obraznică, duşmănoasă. Ea sparge zidul tău de apărare. Nu te lasă să trăieşti. Îţi mutilează viaţa. Te îmbolnăveşte. Te macină în fiecare zi, pe stradă, la serviciu, la televizior, în societate. Începi să fredonezi „Prostia la putere“, hit-ul genial al trupei Sarmalele Reci? O iei la fugă? Apelezi la medicamente? Ce faci? Pentru că nici „corectitudinea politică“ nu te salvează de agresiunea proştilor. (Te-ai convins, „corectitudinea“ îi protejează pe proşti.)

Prostia nu construieşte, prostia demolează. De aceea, prostia trebuie identificată, izolată şi nimicită.

Să ne uităm la liderii partidului de guvernământ, care ţin ratingul televiziunilor de ştiri, în fiecare seară. Sunt proşti făcuţi grămadă. Dar şi în Opoziţie sunt destui, ca să fim politically correct! Sigur, cetăţenii vor sări în apărarea lor, dacă erau proşti, n-ar fi ajuns să conducă România! Prostul are marea calitate de a fi şmecher. Pentru că prostia se poate ascunde foarte bine în aroganţă, şmecherie, ipocrizie şi minciună. Imaginea contează! Dacă ne gândim câţi oameni îi slujesc pe aceşti proşti. Şi câţi oameni au încredere în aceşti proşti. Ajungem cu răspunsul la acelaşi hit al trupei Sarmalele Reci. Şi n-am făcut nimic, doar am constatat.

Nu-i putem lăsa „să moară proşti“ pentru că proştii au marea putere de a ucide. Cu zilele. Prostia nu construieşte, prostia demolează. De aceea, prostia trebuie identificată, izolată şi nimicită. Nu mă gândesc la nişte „lagăre ale prostiei“. Dar nişte filtre puternice ar trebui puse în funcţiune în societatea noastră. Cea mai mare prostie a oamenilor deştepţi este să lase ţara asta pe mâinile proştilor. Dacă deştepţii (competenţii) nu se implică (pentru că „politica pute, sistemul e bolnav, nu mai e nimic de făcut“) atunci dau dovadă de prostie. O prostie la fel de criminală ca şi prostia proştilor. Şi aşa vom rămâne: proştii proştilor care ne conduc.