La  Calais, refugiaţii sunt nemulţumiţi de ceea ce le-a oferit Franţa şi dau calificări turistice negative zonei pe Tripadvisor, rup gardurile din port sub privirile fără reacţie ale trupelor speciale, ale poliţiei. Sau pur şi simplu se izbesc de armele localnicilor disperaţi, care încearcă să-şi facă singuri dreptate. În timp ce Calais, sudul Italiei, Grecia, Turcia se prăbuşesc sub presiunea imigraţiei islamice din lipsă de ripostă fermă, din lipsă de decizie şi implicare politică, Centrul Europei încearcă să mai scoată ceva lovele: pare-se migranţii vin cu mai mulţi bani decât ar fi permis unor refugiaţi să aibă şi să mai capitalizeze nişte puncte de PR, cu un film „documentar“ pe tema fumată de 1001 ori a rromilor de la Pata Rât.

În toată Europa, sistemele administrative şi juridice nu sunt în stare să ţină sub control aplicarea propriilor legi şi în numele multiculturalismului permit tribunalelor islamice să instituie Sharia ca sistem de justiţie paralelă pentru musulmanii neintegraţi şi fără chef de integrare în vreo cultură europeană de fapt. În acest context, mass-media europeană, care n-a fost în stare să vorbească despre Koln, Munchen, Suedia ori cenzura din Olanda are grijă în schimb de rromii de la Pata Rât, Cluj-Napoca, România. Şi au puterea mediatică să demonizeze România şi românii. Aşadar, SkyNews găseşte de cuviinţă să ne arate că suntem în lumea a treia pentru că avem ţigani neintegraţi, flămânzi, pe gunoaie toxice. Aşa e.

Spre deosebire însă de comunităţile musulmane neintegrate din no go zones ale Europei, comunităţi din care s-au ridicat şi în care s-au ascuns atentatorii din Paris, de exemplu, şi pe care mass-media UE se face că nu le vede, rromii noştri nu ies cu bombe la centură să omoare occidentali ulrând Allah-u-akhbar, pentru că occidentalii sunt bogaţi, pentru că nu se închină lui Allah, pentru că sunt kuffr (n.a. apelativ deloc măgulitor adresat oricărei persoane care nu este musulmană). Romii noştri te fură dacă au ocazia, dacă le e foame, pentru că unii, destui, atât ştiu şi pot şi n-au avut şansa vreodată să iasă din marginile societăţii. Cunosc comunitatea de la Pata Rât ca una care s-a străduit să ofere o şansă copiilor din acea comunitate: şansa ca prin educaţie să iasă din periferia societăţii noastre. Între ei eşti mai în siguranţă decât vei fi vreodată în Molenbeek în fix capitala UE, Bruxelles, oricât ar deranja această afirmaţie pe unii ori pe alţii.

Dar Occidentul îşi foloseşte puterea pentru a-şi ascunde mediatic problemele reale prin devierea atenţiei publicului.

Într-un interviu cu Brigitte Gabriel, supravieţuitoare a prăbuşirii Libanului sub presiunea islamului şi a refugiaţilor musulmani în anii '70, aceasta spunea categoric că „în Anglia, de exemplu acum când vorbim, sunt 85 de tribunale Sharia care operează în paralel cu tribunalele englezeşti (n.a. fără a ţine seama de legile statului britanic). Cea mai sigură cale să îţi pierzi identitatea ca naţiune e să permiţi unei societăţi incompatibile cu a ta să opereze legi incompatibile cu ale tale pe teritoriul tău, să crească ca o ciupercă care va deveni atât de mare încât va depăşi legile tale la final. Şi vedem transformarea Europei chiar sub ochii noştri, acum!“ Ea încurajează oamenii să ia atitudine şi să se informeze, chiar dacă i se pare că Europa nu mai are nicio şansă de salvare din situaţia actuală. 

În timp ce scriu, Franţa fierbe sub impactul a două evenimente: demisia ministrului Justiţiei, Christiane Taubira, după clenciuri cu preşedintele Hollande, în care dumneaei susţinea că nu ar fi bine ca persoanele condamnate pentru terorism în Franţa să fie expulzate dacă au o dublă cetăţenie; lansarea filmului documentar Salafistes, care a pus pe jar societatea franceză şi a îndurat cenzura tipic comunistă, adică n-a putut ieşi pe piaţă înainte ca un om, ministrul Fleur Pellerin să pună parafa. Filmul prezintă agenda islamului radical, a salafiştilor pentru care libertatea, democraţia, muzica şi păcatul sunt totuna şi, deci, trebuie să dispară din lume. Global. Iar salafişti se află din belşug, şi bine-mersi radicalizaţi în inima capitalei UE, Bruxelles. Şi au aceeaşi agendă pe care o declară senin pe televiziuni americane. Media europeană e prea ocupată cu politica corectă şi se face că nu aude, nu vede. Ce nu vezi, cică nu există, nu?

Italia şi-a ascuns ruşinată arta pentru că şeful statului iranian are sensibilităţi de pudorare religioasă la nuduri! Italienii devin cinici pe internet şi în interpelări adresate liderilor lor. Mass-media europeană trece cu graţie peste dezbaterea serioasă: „În numele banilor renunţăm sau nu la valorile, cultura, arta noastră, adică la noi?!“.

În Germania, ţara mea de adopţie, oamenii fierb pe la mitinguri de weekend şi se revoltă când înregistrarea video a unei adolescente îngrozite de ceea ce se întâmplă în Germania, în jurul ei este ştearsă de pe reţelele sociale, la fel cum îi este anulată şi pagina de pe reţelele sociale. Mass-media se face că nu vede.

La fel cum în Olanda, ţară care cândva a fost bastionul liberei exprimări, astăzi poţi fi vizitat acasă pentru că „postezi prea mult“ şi prea liber despre cum nu ai vrea să te pomeneşti cu azile de refugiaţi peste drum de casa ta. 

Nu, n-ai dreptul în Europa de azi să spui ce crezi liber. Politica corectă şi poliţaii hate speech-ului au grijă ca tu să nu fii liber, iar dacă eşti, au grijă să devii ţapul ispăşitor al prostiilor făcute de ei. Mass-media occidentală tace când e vorba despre toate astea, dar face documentare despre Pata Rât şi românii invadatori!

În Danemarca, o femeie se apără cu un spray lacrimogen ca să nu fie violată. E amendată. Spray-urile lacrimogene sunt interzise. Sar să o apere oamenii şi să-i plătească amenda. După capetele deştepţilor europeni care ne conduc, femeia trebuia să se lase violată cu spray-ul cuminte lăsat în poşetă! Media in UE nu se omoară cu ştirile. 

O tânără e ucisă la muncă. De un refugiat. Şeful poliţiei locale se smiorcăie la TV plin de compasiune la adresa criminalului în timp ce mama tinerei acuză public: „Politicienii sunt vinovaţi de moartea fiicei mele“. Politica corectă în floare.

Ziariştii ţin isonul politicienilor. Oamenii se înfurie! Vocea lor nu se mai aude nicăieri. Media e prea ocupată cu osanalele aduse multiculturalismului pe care ni-l vâră pe gât cu bocancii politicii corecte şi ai cenzurii.

Din păcate, furia europenilor de rând ne ajunge şi pe noi. La Belfast. Disperarea oamenilor de rând ai Europei, se transformă în atacuri îndreptate împotriva oricărui străin.

De plătit, plătim tot noi facturile voastre de rataţi ajunşi la putere, domnilor politicieni. Vestea bună e istoria nu se dezminte. Vă ajunge din urmă minciuna folosită ca PR, domnilor! Şi da, suferinţa ar putea fi evitată, dacă tu, cititorule ai comenta mai puţin şi ţi-ai trage la răspundere aleşii mai des, direct, la birourile pe care aceştia le au şi tot tu le plăteşti. Să-i tragi la răspundere inclusiv pentru că nu iau poziţie atunci când tu, contribuabilul român şi ţara ta sunteţi făcuţi sperietorile Europei, ori sunteţi prădaţi pe faţă. Europenii au dormit pe laurii bunăstării. Tu, cititor român ar trebui să-ţi redescoperi mai des coloana vertebrală. Colectiv!

P.S. Nu de alta, dar mâine ai putea fi şi tu în situaţia celor din Ardud cărora o asociaţie şi Bucureştiul le-au promis că fac azil de bătrâni, iar peste vreo lună vor avea azil, dar de vreo câteva sute de refugiaţi musulmani. Ce zici de asemenea experienţă europeană la tine acasă?