Pianista Monica Hurdubei, adoptată de canadieni

"În România nu puteam şi nici nu cred că se va putea vreodată să-mi realizez visele, pentru că este o junglă plină de hiene", spune studenta


Are 19 ani. Este româncă. Pianistă de senzaţie. Alungată din Bucureşti de "nedreptate şi pile, care n-ar trebui să fie şi care nu există într-o ţară civilizată". Adoptată imediat de a doua patrie, Canada. Va rămâne aici, pentru că şi-a compatibilizat instantaneu scara de valori cu lucruri... banale într-o societate avansată: "dreptatea, civilizaţia şi puţină liniştire sufletească".
Monica Hurdubei este unul dintre acei copii geniali despre care mai-marii culturii spun că se nasc rar. O tânără modestă, care face afirmaţii răsunătoare: "În România nu puteam şi nici nu cred că se va putea vreodată să-mi realizez visele, pentru că este o junglă plină de hiene". CV-ul Monicăi este impresionant, fiind "sufocat" de greutatea a numeroase premii întâi şi mari premii la concursuri din România, Canada, Franţa şi Italia, primul câştigat la doar opt ani. Rodul unui exerciţiu complet. Zi de zi, cinci-şase ore de muncă. "Succesul meu a culminat în Canada, unde, la un concurs de concerte, am luat cea mai mare notă dată la pian, 99%, notă care m-a ajutat să cânt cu orchestra simfonică, la 18 ani. Rezultatele deosebite obţinute în toate concursurile de pian, audiţiile şi examenele date aici, în Canada, m-au ajutat să sar peste colegiu şi să intru direct la universitate, fiind considerată un caz de excepţie". A lăsat deoparte gândul de a se mai întoarce vreodată în România, pentru că şi-a dat seama că n-ar avea mari satisfacţii. "În Canada, financiar te ajută foarte mult guvernul, sunt foarte multe burse la facultăţi şi schimburi de şcoli. De exemplu, poţi schimba cu un student din Franţa ca tu să te duci să studiezi în Franţa un an şi el să vină în Canada în locul tău. Există şi foarte multe burse şi concerte. Ajuns în facultate, pot să zic că ai un viitor". Ambiţioasa Monica, acum studentă la Facultatea de Muzică a Universităţii din Montreal, s-a adaptat treptat la noul sistem de învăţământ: "A fost foarte greu, pentru că nu ştiam franceză, acum patru ani. Se pune baza pe cunoştinţele tale, iei nota pe dreptate, nu ca în România, unde iei nota pe copiat din stânga şi din dreapta. Sunt multe premii care se dau pe merit şi ca să încurajeze elevul. Este dur, dar dacă îţi vezi de treabă, ţi se pare uşor şi reuşeşti cu brio". Cu toate că dezamăgirile din ţară au împins-o să aleagă un nou drum, Monica spune mereu că este din România atunci când câştigă premii internaţionale. Îşi doreşte să scoată un CD şi să facă publicul să iubească muzica clasică.