Ion Iliescu i-a fost ghid si translator lui Elie Wiesel

Ieri, la jumatatea programului vizitei la Sighet a lui Elie Wiesel si a delegatiei prezidentiale, pe treptele Primariei, acolo unde de obicei se rostesc discursuri protocolare si lipsite de

Ieri, la jumatatea programului vizitei la Sighet a lui Elie Wiesel si a delegatiei prezidentiale, pe treptele Primariei, acolo unde de obicei se rostesc discursuri protocolare si lipsite de importanta, Elie Wiesel si Ion Iliescu au dat sens unei vizite ce parea pana atunci de vacanta. In jur, tocmai se oprisera din agitatie, discret atentionati de Victor Opaschi, copiii, in port popular maramuresean, care strigasera din rarunchi pana atunci: "Ion Iliescu! Elie Wiesel!". Oamenii din Sighet priveau de la balcoanele cladirilor sau ascultau, insirati pe trotuare, ce spuneau cei doi, de pe treptele Primariei. Cele cateva cuvinte spuse de Elie Wiesel - o silueta delicata, care nu se vedea din multime - se auzeau de oriunde si inghetau: "Am venit aici fara nici un fel de ura si fara nici un fel de amaraciune. Cu totii v-ati nascut dupa razboi si tot ce s-a intamplat atunci nu este responsabilitatea dvs. Nici nu sunt sigur ca stiti de fapt ce s-a intamplat in 1944. Poate ca parintii dvs. mai traiesc, poate ca bunicii dvs. mai traiesc. Duceti-va acasa si intrebati-i ce s-a intamplat atunci cand, in Sighet, exista o comunitate evreiasca infloritoare. Cum de s-a intamplat ca foarte curand n-a mai ramas nici un evreu? Intrebati-i pe ei daca atunci au varsat vreo lacrima, daca au dormit bine dupa tot ce s-a intamplat, iar dvs., copiii pe care-i veti creste... poate veti spune copiilor vostri ca ati vazut un evreu care s-a intors la Sighet". Elie Wiesel este unul din putinii supravietuitori ai comunitatii evreiesti maramuresene, care numara, in 1944, 38.000 de evrei. Intr-o noapte de martie 1944, cand avea 15 ani, el a fost imbarcat, impreuna cu familia sa, "in trenuri de animale", cum povestea Ion Iliescu, de catre horthysti, pentru Auschwitz. Nu a supravietuit decat el. "Sa pastram in memorie si sa nu uitam aceste tragedii! (...) Am venit pentru a aduce un mesaj comun, (...) pentru nevoia de a fi uniti impotriva barbariei, care reapare de fiecare data, iscata de forte obscure ale societatii. (...) Eu cred si sper in forta noastra de renastere, de regenerare, pentru a depasi aceste momente grele, pentru a pune viata tuturor romanilor pe o temelie solida de viata civilizata si sa intram cu fruntea sus in marea comunitate a tarilor europene", a spus, de la acelasi microfon, presedintele Ion Iliescu. Pentru a se intalni cu prietenul sau Elie Wiesel, la Sighet, presedintele Ion Iliescu si-a intrerupt concediul. In cursul anului, pana acum, presedintele s-a intalnit cu sefii comunitatilor evreiesti pentru discutii in vederea retrocedarii proprietatilor si in privinta legii care interzice manifestarile extremiste. Excursie cu autocarul Presedintele Ion Iliescu a facut tot ce i-a stat in putinta ca vizita lui Elie Wiesel la Sighet sa fie modesta, amicala, dar sobra. Ca niciodata, s-a renuntat la limuzine. Delegatia de la Bucuresti, sosita cu avionul prezidential pe Aeroportul de la Satu Mare, ieri dimineata, - ambasadorii SUA si Israelului, Michael Guest si Sandu Mazor, consilieri de la Cotroceni - Simona Miculescu, Victor Opaschi, Ioan Talpes, Dan Vuerich - ministrul Apararii, directorul SPP - au parcurs traseul Sapanta-Sighet intr-un autocar. Inauntru, singurul lux: un televizor. Presedintele Iliescu statea pe locul ghidului, imediat langa Elie Wiesel, asezat langa sotia sa, Marion. Presedintele, dimineata in camasa, a coborat primul din autocar la Certeze, primul punct din program. I-a rupt cu mana sa o bucata de paine prietenului Elie Wiesel si l-a servit cu palinca. In engleza, Ion Iliescu ii facea prezentarile invitatului sau, trecand in revista primarii si prefectul. La Sapanta, la Cimitirul Vesel, presedintele, mereu atent, i-a tradus invitatului sau explicatiile localnicilor si i l-a prezentat pe ucenicul maestrului Stan Ioan Patras, cel care a fondat cimitirul in 1931. Dupa Sapanta, la Sighet, rolurile s-au inversat. Elie Wiesel a devenit amfitrion. Delegatia, care a inaugurat Muzeul Elie Wiesel, s-a plimbat prin casa unde s-a nascut si a copilarit acesta, situata in fostul cartier evreiesc, si mai tarziu, prima din marginea ghetto-ului. Mobile vechi, camere largi si luminoase. In vitrine, Tora, tiparituri evreiesti vechi, cu rugaciuni in idis. Pe pereti, documente si citate din scrierile lui Elie Wiesel. "As vrea sa mai stau la fereastra, la mine acasa, si sa-i petrec tacut cu privirea pe taranii morocanosi, pe scolarii zeflemisti. Mi-ar placea sa urmaresc cortegiul mut al fantomelor".