Informaţia noastră cea de toate zilele

Lumea „trăieşte“ în societatea contemporană evenimentele în timp real, prin mass-media, însă adevărul stă de cele mai multe ori în spatele a ceea ce ni se prezintă pe micile ecrane.

Informaţia este cea mai răspândită materie din universul viu. Indispensabilă şi deopotrivă periculoasă. Doar energia atomică mai are însuşiri opuse asemănătoare, de care însă lumea a devenit conştientă şi pe care a încercat să le reglementeze.

Informaţia ar avea şi ea nevoie de o convenţie internaţională. Din păcate, foloasele ei sunt atât de strălucitoare, încât pun în umbră riscurile, în egală măsură, întunecate.

Propagandă periculoasă

N-a fost învăţată lecţia tragică pe care ne-au oferit-o regimurile totalitare din secolul XX, în care manipularea informaţiei a dus la moartea a milioane şi milioane de oameni. Au existat în astfel de regimuri ministere ale informaţiei, nu altceva, în fond, decât oficine de propagandă, care este forma cea mai toxică a informaţiei.

Occidentul democratic a câştigat toate războaiele cu Estul comunist – economic, social, moral, religios, cultural – mai puţin pe acela propagandistic. Comunismul (sau noile lui înfăţişări) este şi astăzi o imensă gaură neagră care absoarbe informaţia şi o întoarce prin mii de guri, falsificată şi biruitoare.

Gândiţi-vă la recenta campanie rusească din Ucraina! Nu atât de un război propriu-zis e vorba, cât de unul politico-propagandistic. Şi care a început prin a-i prezenta, în ochii opiniei publice, pe revoltaţii de pe Maidan drept fascişti. Clişeu utilizat şi la noi, când cu Piaţa Universităţii, şi care face parte din bagajul propagandistic cel mai preţios al comuniştilor, chiar şi al acelora care pretind a avea faţă umană.

Manipulările, prin televiziune

Informaţia este de două feluri: brută şi netă.  Pericolul major vine de la cea dintâi, atât pentru societate, cât şi pentru individul uman. Informaţia brută este aceea de care se folosesc instituţiile care îşi fac din manipularea maselor scopul principal. Fie că e vorba de declaraţii publice, fie că e vorba de sondaje de opinie.

Televiziunea îşi are contribuţia ei. S-a vorbit de capacitatea televiziunii de a crea o realitate mediatică, pe care oameni de bună credinţă o iau drept adevărata realitate. Internetul, la rândul lui, devenit, din mijloc indispensabil, scop în sine, creează o dependenţă similară cu a drogurilor. Din a treia sau a patra putere în stat, mass-media şi reţelele s-au dat peste cap ca şoricelul din poveste şi s-au transformat într-un balaur capabil să se opună puterii politice. Dar nu neapărat inducând în opinia publică idei critice, ci, mai curând, netezind terenul pentru manipularea  ei.

Reforma şcolii

Informaţia, aşa-zicând, netă este aceea prelucrată cu spirit critic şi transformată în cunoştinţele care stau la baza educaţiei. Individul astfel educat devine capabil, la rândul lui, să primească în mod critic informaţia şi s-o predea mai departe. Doar populiştii susţin că poporul în întregul lui e capabil să-şi cunoască interesele. Democraţia votului universal implică esenţial o selecţie şi e cu atât mai eficientă cu cât cetăţenii sunt mai corect informaţi.

Manipularea votului nu ţine de democraţie, pentru că presupune cetăţeni minţiţi cu bună ştiinţă. Singurul mod de a ajunge la un vot responsabil este de a-i educa pe oameni în spiritul unei informaţii oneste. A-i purta cu vorba înseamnă a le greva viitorul, lor şi copiilor lor. Dacă e adevărat (şi nu are cum să nu fie) că totul pleacă de la educaţie, de la cunoştinţe, nu de la furnizarea amestecată şi confuză a unor informaţii brute, o schimbare a mentalităţii civice atârnă de o reformă a şcolii. Bazată nu pe programe haotic încărcate, ci pe cele câteva discipline formatoare ale unei gândiri personale, în stare, mai târziu, să facă faţă provocării valului de informaţii brute dintr-o societate înecată în propriile toxine.

Astăzi, toată lumea e, mai mult sau mai puţin, informată, „trăind“ evenimentele în timp real; nu toată lumea posedă însă cu adevărat cunoştinţe; şi foarte puţini oameni au avut şansa unei educaţii care să-i facă să gândească cu capul lor. Loc de manipulare e, vai, încă destul.