Dacă te iei după evenimentele cotidiene din viaţa politică-socială-economică-culturală a societăţii româneşti de astăzi, aproape că nu mai ştii în ce dimensiune trăieşti. Pare că trăim perpetuu o alba/neagra cu viaţa noastră, un fel de „Care are, care n-are, care-i aia marcatoare?“ Dacă n-ar fi vorba de viaţa noastră, ar putea fi amuzant. Dar nu este.

Ceea ce se întâmplă acum în România, pe toate planurile, este de-a dreptul dramatic, pe alocuri tragic. Toată lumea se ceartă cu toată lumea! Fiecare ţipă cât îl ţin bojogii, că are dreptate absolută. Ăi de guvernează strigă că fac totul pentru popor, în timp ce unii din popor urlă, arătând cu degetul spre putregaiul puterii. Regulile, legile, normele sunt făcute cu dedicaţie, sunt valabile doar pentru unii şi trebuie respectate, discreţionar, doar de o parte din români. În funcţie de interese. Cei care au pâinea şi cuţitul împart caşcavalul şi dreptatea, iar restul lumii trebuie să se supună.

Statul de drept ba e consolidat, ba este slăbit. Justiţia nu mai este de mult fată mare, cu toate acestea toţi vor să o aibă, să fie a lor, să o tăvălească după pofte. Şi tinde să devină o justiţie atipică, cu scăpări de infractori, cu despăgubiri materiale către condamnaţi. Pare că s-a întors balanţa cu fundul în sus! Sănătatea ba e premiată la Cotroceni, ba trage să moară, ba are salarii mărite, ba iese în stradă că li s-au tăiat salariile angajaţilor din domeniu. Pacienţii sunt bulversaţi mai tare, ba sunt minţiţi că vor fi trataţi corect, vor avea medicamente şi li se va salva vieţile, ba mor cu zile, în spitale, acasă sau pe drumuri.

Ba duduie economia pe creşteri record, ba se face revoluţie fiscală, ba se dă faliment şi nu sunt bani de pensii şi salarii bugetate. În educaţie ba se face şcoală, ba nu se face şcoală, ba creşte analfabetismul, ba cresc afacerile şmecherilor. Ba scad, ba cresc preţurile cum numai pe meleagurile mândre geto-dace pot să crească, ca în poveşti, de nenumărate ori peste noapte şi peste zi.

În administraţie ba se investeşte, administrează, dezvoltă, construieşte, ba dăm în gropi, cad casele pe noi, ba se fură fără număr. În Poliţie, Jandarmerie, oamenii legii ba apără ordinea şi linişte publică, ba sunt în slujba cetăţenilor, ba devin infractori, corupţi, pedofili. Ba se pensionează cu pensii babane, ba se angajează imediat pe funcţii şi bani grei.

În sport ba avem performanţe cu care ne mândrim în lume că suntem români, ba suntem la pământ-fără infrastructură, fără investiţii, fără performanţe, fără strategii.

În politică suntem ăl dintâi circ al lumii, fără prea mari eforturi şi fără antrenamente la înălţime. La acest capitol avem şi noi tichia noastră de politichie pe Kilimanjaro-ul dâmboviţean. Aici, ba avem politicieni de top, şăfi de stat şi de boboare, ayatollahi autohtoni, lideri puternici absoluţi, ba fantomatici. Ba amazoane, ba analfabete la guvernare. Ba majoritate, ba opoziţie. Ba aleşi, legislatori de frunte, ba penali. Ba preşedinte mut, nejucător, ba şef de stat hotărât, ferm, luptător cu mafia.

Ba facem pensii speciale şi acordăm recompense naţionale „eroilor“ din politică, administraţie, servicii, apărare, administraţie, poliţie şi alte domenii, ba îi lăsăm să moară de foame pe românii care votează ca proştii. Ba scoatem poporul în stradă pentru apărarea familiei ortodoxe, tradiţionale, ba ne facem amante şi ne luăm ţiitoare, pe care le avansăm apoi în demnităţi înalte, parlamentare, guvernamentale.

Ba o caracatiţă a corupţiei stârpită de anticorupţie, ba o corupţie atotputernică, triumfalistă, indestructibilă, ameninţătoare, copleşitoare.

Ba guvernăm cu elite, cu tehnocraţi, ba guvernăm cu „motostivuitoare“ roşii.

Ţara noastră-i campioana harababurii absolute. Pe zi ce trece, tot mai mulţi cetăţeni înţeleg tot mai puţin din ce se petrece. Legile, regulile, normele se schimbă permanent, mai ceva ca ciorapii. Înţelegerea şi aplicarea lor devin tot mai greu de descifrat şi respectat de toată lumea: politicieni, legiuitori, justiţiari, funcţionari, cetăţeni.

Strada strigă în zadar - „Vrem o ţară ca afară!“ - democratică, civilizată, cu respect faţă de cetăţenii ei, puternică economic, cu un stat de drept consolidat, cu multe, multe legi şi chestii de bun simţ, dar ne facem cu toţii o ţară de nimic-o ţară unde se vorbeşte mult şi prost, nu se respectă nimic, mulţi dintre cetăţeni sunt puşi pe hoţie, furt, acapararea puterii cu orice preţ.

De la ţara lui Papură Vodă am devenit ţara lui Harababură Vodă, într-o democraţie originală, cu o harababură oarecum indusă, controlată, cu scopuri precise. O ţară care ne vrea proşti, în care nu mai înţelegem nimic. Cineva ne forţează să nu mai ştim ce facem, cine suntem şi ce vrem, ci doar să acceptăm ce ni se induce şi să facem ce spun unii că trebuie să facem, conform legilor harababurii.

Doar că harababuriştii şefi nu-şi dau seama cât de vremelnici şi vulnerabili sunt şi cu cât vor cădea mai de sus, cu atât îşi vor rupe mai tare gâturile!

”Bă, eşti prost! Bă, eşti nebun!”