Cine doreşte „să ia pulsul naţiunii“, să-şi facă o părere despre starea de sănătate fizică şi mentală a poporului, mai ales mentală, ar trebui să-şi petreacă mai mult timp în farmacii. În cele independente, câte au mai rămas, şi în cele din reţelele cu cifre de afaceri de sute de milioane de euro. Galeria de „personaje“ este foarte mare, dar cu răbdare s-ar putea stabili cât de labilă este starea psihică a clienţilor. Sunt clienţi pentru că, de ani buni, patronii farmaciilor, în goana după profituri, nu-i mai numesc pacienţi, ci clienţi!

Spre deosebire de medici, în faţa cărora pacienţii nu prea ridică glasul, adică n-au tupeu!, farmaciştii, cei care eliberează medicamente la „tejghea“, au devenit un sac de box. Pacienţii sunt revoltaţi şi isterizaţi pentru că: reţeta nu e bine completată de medic, pentru că medicamentul lipseşte, pentru că medicamentele sunt scumpe, pentru că sunt purtaţi pe drumuri, pentru că stau mult la coadă, pentru că farmaciştii nu le explică bine şi îşi bat joc de ei... Funcţionarii Casei de Asigurări de Sănătate îi suspectează pe farmacişti că le trimit reţete false, sistemul informatic al cardului de sănătate nu funcţionează din cauza lor, reţetele nu sunt corecte şi nu pot fi decontate, farmaciştii să plătească! Managerii şi armatele de conţopişti ai reţelelor de farmacii sunt nemulţumiţi pentru că: farmaciştii n-au vândut corespunzător, pentru că nu vând produsele de slăbit preferenţiale, pentru că nu informează clienţii despre promoţii, pentru că n-au trimis la timp bilanţul reţetelor, pentru că nu s-au ocupat de planograme, pentru că sunt leneşi!

Trăiască farmacistul român care n-a plecat încă în Anglia!

În farmacie se ciocnesc interesele mercantile ale negustorilor cu birocraţia statului care, chipurile!, apără interesele pacienţilor. Năvala pacienţilor este justificată şi de campaniile agresive de publicitate la care statul român, fireşte!, închide ochii. Şi pentru că toţi fug de responsabilităţi, farmaciştii sunt cei rămaşi să înghită toate mizeriile vieţii.

Ei trebuie să vorbească cu bătrânii care deja sunt cu minţile razna, cu cei care vin montaţi să li se dea cu orice preţ, cu infatuaţii şi bădăranii, cu fandosiţii şi idioţii, cu analfabeţii şi drogaţii care cer seringi, cu cei bogaţi, care cred că pot cumpăra orice din „magazin“, fără reţetă, cu cei care n-au ce face acasă, cu cei disperaţi, cărora le mor rudele în spitale, cu cei care nu dau doi bani pe un om, cu agenţii de vânzări ai companiilor farmaceutice care ţin să le bage pe gât produsele lor...

Farmacia a devenit, până la urmă, un balamuc. În care farmaciştii, după puterile lor, îl gestionează în tăcere, acumulând frustrări şi încercând să împace toate „părţile implicate“. Trăiască farmacistul român care n-a plecat încă în Anglia!