Fost economist, fără loc de muncă de un an de zile: „Dacă la 42 de ani nu sunt aptă să muncesc, atunci să mă pensioneze!”

Peste 1.800 de bucureşteni au luat parte la Bursa Generală a Locurilor de Muncă din Capitală. La eveniment au participat nu doar tineri absolvenţi de studii superioare, ci şi persoane trecute de 50 de ani, aflate în căutarea unui loc de muncă. Angajatorii au pus la bătaie peste 4.000 de joburi, majoritatea destinate muncitorilor calificaţi.

La primele ore ale dimineţii, zeci de oameni aşteptau cu sufletul la gură târgul de locuri de muncă organizat de Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM). În egală măsură, femei şi bărbaţi, au păşit plini de speranţă în incinta clădirii, făcând un tur al meselor. Pe măsură ce stăteau de vorbă cu reprezentanţii agenţilor economici, zâmbetul le dispărea de pe faţă. Oportunităţile profesionale ale agenţilor economici nu erau pe măsura aşteptărilor lor. 

Domenii precum pază şi protecţie au fost la mare căutare printre angajatori, însă interesul şomerilor vis-a-vis de aceste oportunităţi a fost unul destul de scăzut, arată organizatorii. 

„Cele mai multe oferte la această ediţie au fost  pentru servicii de pază şi protecţie, comerţ, industria confecţiilor, industria alimentară şi domeniul financiar-bancar. Nu aş putea să spun că oferta este cu mult diferită de cea de anul trecut”, a explicat Nicoleta Borţea, purtătorul de cuvânt al ANOFM Bucureşti.

„Dacă la 42 de ani nu sunt aptă să muncesc, să mă pensioneze!”

Chiar dacă are 23 de ani de experienţă în domeniul bancar, Luiza Rădulescu este în căutarea unui loc de muncă încă din anul 2013, când a fost concediată, împreună cu alţi colegi de-ai săi, de una din cele mai mari bănci din România. Are 42 de ani şi zilele trecute a rămas şi fără ajutorul de şomaj. Intenţionează să meargă în audienţă la ministrul Muncii pentru a-şi rezolva situaţia. 

„Vreau să înţeleg dacă la vârsta de 42 de ani sunt considerată ca nefiind productivă pe piaţa muncii. Am aplicat la mii de joburi, atât online cât şi pe la sediile unor firme. Sunt absolventă de studii superioare, am făcut un masterat pe leadership şi am ajuns în situaţia în care aş fi fost dispusă să lucrez chiar şi ca vânzătoare. Problema este că sunt supracalificată, deci nici acolo nu am şanse să mă angajez”, a povestit Luiza Rădulescu, însoţită la târg de fiul său de şapte ani. 

În prezent, economista trece printr-o perioadă dificilă, cu atât mai mult cu cât soţul său a intentat divorţ chiar din pricina faptului că femeia nu a reuşit să obţină un serviciu de când a fost concediată. „Mi-a spus că îmi va fi alături, dar acum, că nu am nici ajutor de şomaj, risc să îmi pierd copilul. Sunt hotărâtă să merg în audienţă la ministru. Dacă la 42 de ani nu mai pot lucra, să mă pensioneze. Este incredibil ce se întâmplă”, a completat, revoltată, Luiza Rădulescu. 

„Sunt de plătit facturi, din ce să trăieşti?”

Nemulţumită de oferta de la târg a fost şi o tânără în vârstă de 28 de ani din Bucureşti, care suferă de tetrapareză spastică. Îi este dificil să găsească un loc de muncă, iar faptul că este o persoană cu disabilităţi i-a pus şi mai multe bariere, în ciuda faptului că are studii superioare. Simona a venit la Bursa locurilor de muncă înarmată cu 10 CV-uri, dar a lăsat numai două la standurile agenţilor economici. 

Spune că ar fi trebuit să lucreze în domeniul învăţământului, dar că disabilitatea sa nu i-ar permite să se deplaseze foarte uşor printre copii. Astfel că a renunţat la visul de a urma o carieră în învăţământ şi s-a orientat spre organizaţiile neguvernamentale. Într-o astfel de structură şi-a desfăşurat activitatea, ca şi secretară, până anul trecut în august, când, din lipsă de fonduri, conducerea asociaţiei nu i-a mai prelungit contractul de muncă. 

„M-au rugat să îmi găsesc altceva, dar nu am reuşit. Aici, am aplicat la două joburi de operator call-center. Cred că m-aş descurca. Până luna aceasta am beneficiat de ajutor de şomaj, care era puţin peste 300 de lei. Mai am şi ajutorul de handicap, de vreo 200 de lei, dar este puţin. Sunt de plătit facturi, trebuie să trăieşti cumva. În momentul în care eşti şomer, apar şi frustrările. Dacă mai suferi şi de vreo disabilitate, terenul este şi mai sensibil”, povesteşte Simona, care este din Horezu, Vâlcea. 

„Şomerii nu se adaptează la dinamica pieţei muncii”

O problemă, spun angajatorii, e faptul că persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă nu se pliază după dinamica pieţei muncii. Astfel, dacă foarte mulţi agenţi au pus la bătaie locuri în domeniul tehnic, prea puţini din cei care au venit la bursă chiar s-au interesat de locurile de muncă respective şi au decis să îşi depună CV-ul pentru a fi chemaţi la interviuri. 

Spre exemplu, unele firme nu primiseră niciun CV la deschiderea bursei. „Suntem interesaţi să angajăm un inginer sudor, şapte operatori maşini unelte şi trei operatori maşini de alezat. Din păcate, până acum n-am primit niciun CV, probabil din cauză că nu există oameni calificaţi pentru aceste posturi. Noi putem califica oameni la locul de muncă, însă, cel mai bine ar fi ca Ministerul Educaţiei să asigure pregătirea de specialitate în cadrul şcolilor profesionale, aşa cum se întâmpla în anii anteriori”, a spus Maria Chiţu, inspector Resurse umane în cadrul firmei Titan Maşini Grele.

Vineri au avut loc burse generale ale locurilor de muncă şi în judeţele Argeş, Bihor, Botoşani, Cluj, Ialomiţa, Teleorman şi Caraş-Severin.

Depresia îi trimite pe şomeri direct la psihiatru

Creşterea ratei şomajului a dublat numărul persoanelor care suferă de depresie, astfel că la nivel european unul din 15 oameni este afectat de această boală. Ţara noastră se plasează pe un onorabil loc doi la nivel european în ceea ce priveşte tulburările depresive, după Estonia. Specialiştii români atrag atenţia că situaţia este de fapt mult mai gravă şi că din ce în ce mai mulţi români dezvoltă probleme de ordin psihic. 

La problemele curente se adaugă şi lipsa posibilităţii de a accesa serviciile unor psihologi, cei mai mulţi ajungând, de multe ori prea târziu, să apeleze la serviciile medicilor psihiatri. 

„Este clar că fenomenul este mult mai amplu. Suntem un popor trist, o naţie îngândurată, mai ales că trăim aşa cum trăim. Prea puţini şomeri îşi permit să vină la psiholog, pentru că nu au bani. În plus, depresia este mai accentuată în rândul bărbaţilor care rămân fără un loc de muncă decât în cazul femeilor. În condiţiile în care aceste persoane îşi pierd serviciul în jurul vârstei de 40 de ani, este mai greu de suportat acest gând – cel al inutilităţii”, a explicat profesorul Mihai Aniţei, preşedintele Colegiului Psihologilor din România (CPR). 

Numărul şomerilor cu depresie s-a dublat

Dacă puţini şomeri îşi permit să scoată din buzunar bani pentru o şedinţă la psiholog, aceştia apelează cu încredere la medicul psihiatru, ale cărui servicii sunt decontate de Casa Naţională de Asigurări. 

Medicul Simona Trifu, căreia i-au trecut pragul 10.000 de persoane, atrage atenţia că tot mai mulţi dintre cei care apelează la serviciile sale au stări depresive care au debutat după pierderea locului de muncă. 

„Există un sector populaţional cuprins între 40 – 50 de ani, adică 39% din totalul şomerilor, cu vechime în muncă în jurul a 20 de ani, cu nivel mediu de calificare, major afectat. Numărul persoanelor în această situaţie care manifestă tulburări psihice s-a dublat în ultimul an”, mai spune doctorul, adăugând că primul episod depresiv apare în intervalul a şase luni după pierderea locului de muncă. 

Şomerii trecuţi de 40  de ani care dezvoltă probleme psihice sunt şi principalii candidaţi la pensionarea pe caz de boală. „În cazuri mai grave se poate ajunge şi la tentative de suicid”, a explicat Mihai Aniţei. 

Rata şomajului, constantă 

Deşi medicii sunt îngrijoraţi de dimensiunea fenomenului, care s-a accentuat în perioada crizei financiare, reprezentanţii Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţelor de Muncă (ANOFM) susţin că rata şomajului înregistrat în rândul persoanelor trecute de 45 de ani, la nivel naţional, a rămas constantă în ultimii trei ani – 26%. 

„În cazul persoanelor cu studii superioare, şomajul nu este atât de accentuat, dar  este însă adevărat că aceştia nici nu apelează la ANOFM”, au explicat surse din Ministerul Muncii.

Şi tinerii sunt afectaţi de depresie 

O altă categorie în atenţia specialiştilor este cea a tinerilor care, după ce au obţinut rezultate remarcabile la învăţătură în şcoli de prestigiu, nu şi-au găsit loc de muncă. „Este dezarmant atunci când ai anumite aşteptări să nu găseşti de muncă. Pe de altă parte, statul prelungeşte în mod artificial pregătirea tinerilor, apoi companiile îi spun că este supracalificat şi nu îl angajează. Este o reacţie perversă”, a conchis Aniţei. 

Citeşte şi:

Depresia şi gândurile suicidale, principalele probleme ale copiilor. Mamele, în topul abuzatorilor

Aproape jumătate dintre cazurile semnalate anul trecut la Telefonul Copilului, care au necesitat intervenţia autorităţilor, au vizat abuzul asupra copilului, în fiecare zi fiind înregistrate până la şapte astfel de cazuri. Concret, la Telefonul Copilului, în anul 2013 au fost înregistrate 106.885 de apeluri, iar 5.039 dintre cazuri au necesitat consilierea şi monitorizarea continuă a specialiştilor, dar şi intervenţia instituţiilor abilitate.

Psiholog, psihiatru sau neurolog? La cine să mergi şi când?

Confuziile frecvente care se fac între cele trei specialităţi sunt şi parte dintre cauzele care stau la baza fricii sau ruşinii de a merge la psiholog, psihiatru sau neurolog.