Efectul Facebook: ne-am pierdut abilitatea de a descifra mesajele non-verbale şi limbajul trupului
0
Epoca Facebook ne-a făcut nepăsători faţă de emoţiile celorlalţi, pentru că nu mai ştim cum să interpretăm mesajele din spatele cuvintelor şi limbajul trupului. Totodată, s-a acutizat discrepanţa dintre ce spune gura şi ce transmite corpul
Oamenii şi-au pierdut abilităţile de comunicare şi nu mai ştiu să transmită sau să perceapă emoţiile. Toate din cauza reţelelor de socializare, atenţionează psihologii. Odată cu pierderea capacităţii de a transmite şi de a recepta emoţiile, s-a acutizat şi discrepanţa dintre mesajele emise verbal şi mesajele transmise de corp sau de tonul vocii noastre.
Altfel spus, una zicem pe gură şi alta transmite trupul nostru. Totodată, pentru că nu mai ştim să citim mesajele paraverbale (variaţii ale vocii, intonaţie, viteza cu care vorbim) şi nonverbale (limbajul trupului), numărul conflictelor creşte, pentru că nu mai suntem în stare să interpretăm gesturile care ar inhiba pornirile agresive. Românii, spun specialiştii, au o problemă în plus faţă de celelalte naţii pentru că nu sunt educaţi pentru comunicare paraverbală şi nonverbală în general.
Tonul produce conflicte
În opinia psihologului Andra Tănăsescu, oamenii au tendinţa de a se focusa pe cuvinte, pe informaţiile articulate pe care vor să le transmită, şi nu iau în considerare că faptul că anumite părţi ale corpului lor îi contrazic. „Această discrepanţă majoră între ceea ce spune gura şi ce transmite corpul s-a acutizat în epoca Facebook, deoarece oamenii şi-au pierdut din antrenamentul comunicării faţă în faţă. Oamenii au uitat să transmită emoţii reale, au uitat că în întreg procesul de comunicare, corpul nostru ne confirmă sau ne infirmă cele transmise. Îngrijorător este faptul că oamenii au uitat chiar şi de importanţa comunicării paraverbale. Mulţi nu reuşesc să-şi adapteze tonul vocii la contextul social, vorbesc mult prea lent sau, dimpotrivă, mult prea repede, prea tare sau prea încet. Din cauza acestor inadvertenţe, oamenii nu se mai înţeleg unii cu alţii faţă în faţă, iar acest lucru poate duce la irascibilitate din partea ambelor părţi sau chiar la certuri”, explică psihologul Andra Tănăsescu.
La rândul lui, psihologul Mihai Copăceanu este de părere că în acest secol oamenii nu mai au răbdarea şi sensibilitatea necesare pentru a sesiza mesajele transmise nonverbal şi paraverbal.
„Nu suntem atenţi să vedem dacă şeful este nervos prin gesturi, voce, dacă soţia mea îmi transmite nonverbal că este stresată, obosită, iar în lipsa unei educaţii de citire a semnelor corpului, se pot dezvolta conflicte care pot denatura. Copiii care folosesc des tableta îşi dezvoltă abilităţile de comunicare online şi de utilizare a aplicaţiilor, dar pe de altă parte, când merg la grădiniţă sau la şcoală, nu mai au abilităţi sociale, de interacţiune om-om. Pierdem abilităţile de a accepta, de a asculta, de a ne ruşina”, a spus psihologul.
Românii au o problemă de comunicare, din principiu
Românii sunt zgomoşi, vorbesc tare, înjură mult, scuipă, fapte care ne caracterizează ca o naţie care nu acordă o mare atenţie mesajelor pe care le transmitem şi nici nu suntem educaţi pentru a nu deranja pe celălalt, mai subliniază Copăceanu.
„Ţine foarte mult şi de cultura noastră ca naţie, cred că în general românii nu acordă atenţie comunicării nonverbale. Adulţii cu educaţie emoţională scăzută nu sunt interesaţi de gesturi, mimică. Aşa e cultura noastră. În alte culturi, oamenii sunt foarte atenţi la culoarea hainelor, postură, gestică, frazare, există o decenţă a raportării în relaţii. Asta se învaţă, să nu vorbeşti tare, să nu îţi exprimi părerea într-un fel anume. Noi vorbim tare, urât, înjurăm, scuipăm”, spune Copăceanu care consideră că ar trebui să existe în şcoală programe de comunicare. „Avem nevoie de astfel de cursuri în şcoală, despre cum să comunicăm unii cu alţii, cum să ascultăm, cum să ne exprimăm emoţiile, cum să le dezvoltăm pe cele pozitive, cum să le gestionăm pe cele negative. Noi spunem că şcoala educă, dar de fapt şcoala doar predă informaţii. Nu avem sesiuni de exprimare. Dacă tu la clasa a II-a îţi exprimi furia, te sancţionează învăţătoarea, dar îl învaţă cineva cum să îşi exprime furia?”, a adăugat Mihai Copăceanu.
Din ce în ce mai multe companii aleg să organizeze pentru angajaţi cursuri de comunicare nonverbală. A crescut oferta de cursuri în organizaţii, dar a crescut şi cererea, pentru că oamenii au conflicte în organizaţii, iar conflictele se nasc tocmai din cauza neînţelegerii semnalelor paraverbale şi nonverbale. Mihai Copăceanu psiholog
Cele 6 poziţii ale corpului care „vorbesc”
Există cel puţin 6 poziţii ale corpului la care să fim foarte atenţi atunci când vorbim cu o persoană. Dacă vom fi mai atenţi la posturile pe care le adoptăm atunci când
purtăm o conversaţie cu o altă persoană, vom observa imediat că acea persoană devine mai receptivă, mai interesată şi mai deschisă în raport cu noi, susţine psihologul Andra Tănăsescu.
1. Braţele încrucişate la piept înseamnă, de cele mai multe ori, că persoana caută la un nivel inconştient să se protejeze şi foloseşte braţele pe post de scurt. „Motivele pentru care oamenii îşi încrucişează braţele la piept sunt: nesiguranţa sau neîncrederea în sine, reticenţă sau reţinere în exprimarea emoţiilor, invadarea spaţiului personal şi nevoia de protejare a acestuia, plictiseală sau ostilitate (atunci când braţul dominant este cel drept)”, arată psihologul Andra Tănăsescu.
2. Mâinile în buzunar. Acest lucru poate fi un semn de nesiguranţă ori un semn de ruşine. În funcţie de context şi de modul în care este făcut acest gest, poate fi privit şi ca un gest de disponibilitate sexuală, mâinile acţionând ca nişte indicatoare către organele sexuale.
3. Braţele deschise, relaxate, pe lângă corp, este un semn că persoana se simte confortabil, fiind în majoritatea cazurilor un indicator al unei persoane calme şi deschise.Îmbinată cu o postură dreaptă (spatele drept, pieptul în faţă, privirea ridicată), aceasta poate indica faptul că persoana este încrezătoare şi sigură pe
sine.
4. Picioarele strânse, lipite sau încrucişate sunt semne ale nevoii de a se proteja. Pot fi indicatori ai nesiguranţei ori al senzaţiei de pierdere a controlului, din teamă.
5. Picioarele întinse, încrucişate sau drepte. Picioarele întinse şi încrucişate pot însemna nesiguranţă mascată, dând senzaţia de relaxare. Dacă îşi ţine picioarele întinse în faţă, dar fără să le încrucişeze, atunci persoana caută să îşi mărească spaţiul pe care îl ocupă şi astfel domină prin poziţie şi printr-o atitudine relaxată.
6. Picioarele relaxate, cu tălpile pe podea. Aceasta este o poziţie adoptată de cele mai multe ori de persoanele sigure, încrezătoare, optimiste şi deschise.
Un studiu din anii ’70, realizat de Dr. A. Mehrabian, valabil până în zilele noastre, arată că, în procesul nostru de comunicare cu cei din jur, doar 7% reprezintă limbajul verbal, la care se adaugă 38% comunicarea paraverbală (variaţii ale vocii, intonaţia, viteza cu care vorbim, pauzele etc.). Cel mai mare procent, 55%, îl reprezintă limbajul non-verbal, în principiu fiind vorba de limbajul trupului.
Se încarcă comentariile...
