Ce fac ţăranii cu o ambulanţă fără personal medical? De câteva zile, de când guvernul a adoptat o ordonanţă prin care se prevede dotarea fiecărei comune din România cu câte o ambulanţă, mă tot întreb dacă această putere votată anul trecut, cunoaşte realitatea din zona rurală? În mod normal, ţinând cont că PSD-ul are majoritatea primarilor din mediul rural, unii dintre aceşti edili roşii aflându-se la al nu ştiu câtelea mandat la rând, ar trebui ca guvernanţii să cunoască în amănunt situaţia de la sate. Situaţie grea de care se fac responsabili şi primarii PSD, mulţi dintre ei incompetenţi şi corupţi.

Dacă mă iau însă, după declaraţiile guvernanţilor, că vor asigura 3000 de ambulanţe la sate, nu ştiu ce să mai cred? Mă crucesc! Cu un ochi plâng şi cu celălalt râd. Plâng când ştiu că oamenii de la sate sunt vai mama lor, mor cu zile din lipsă de cabinete medicale, din lipsă de doctori şi asistenţă medicală în zona rurală. Nu există o statistică exactă, dar numai iarna aceasta cred că au fost sute de morţi din cauza lipsei de asistenţă medicală locală. Mulţi bătrâni, săraci, neputincioşi, singuri, care şi-au pierdut viaţa deoarece atunci când s-au aflat în dificultate nu a avut cine să-i ajute. Oare, are guvernul o statistică exactă, ştie câte comune din ţară au cabinete medicale, câte au doctori, câte au posibilităţi de acordare a asistenţei medicale? Nu cred! Altfel, cum să adopţi reglementări pentru dotarea comunelor cu ambulanţe? Fără ca multe din aceste comune să aibă un cabinet medical, un doctor, un minim de dotări, personal şi medicamente? Ce fac guvernanţii? Fac contracte, cumpără şi livrează fiecărei comune câte o ambulanţă? Ce să facă sătenii cu o ambulanţă fără personalul medical care să o deservească, fără personalul tehnic când ei nici măcar nu au un medic în sat?

Există, la ora actuală, iar primarii din zonele rurale ştiu mai bine decât politicienii de la centru, dar nu-i interesează, comune unde lipseşte cu desăvârşire asistenţa medicală. Avem şi sate unde sunt nişte cabinete medicale doar cu numele, iar medicii vin din an în Paşte să-i consulte pe bolnavi. Există unele clădiri deteriorate, insalubre, locaţii cu nume pompos de cabinet medical rural, unde ţăranii aşteaptă ore în şir, zile chiar să vină un medic de pe la oraş să-i consulte. Sate în România, unde oamenii mor cu zile, fără asistenţă medicală.

Cei mai norocoşi dintre bolnavii de la ţară, dacă se poate spune aşa, sunt luaţi de ambulanţe şi mai au o şansă de supravieţuire, în timp ce ghinioniştii mor prin case, îngheţaţi de frig, uitaţi de autorităţi, de lume şi uitaţi chiar de Dumnezeu.

Cu ochii mei, am văzut realitatea sumbră dintr-o comună din Bărăgan, unde pe ruinele unui fost spital comunal există un aşa numit cabinet medical, care ar trebui să deservească sute de oameni, adulţi şi copii deopotrivă. Într-o curte străjuită de ruine şi buruieni de peste 1 metru înălţime, ţăranii bolnavi stau şi aşteaptă în fiecare zi, ore în şir, să vină medicul de la oraş. Doctor care nu are nici o treabă cu orarul afişat la vedere. Nici n-ar putea să-l respecte chiar dacă ar vrea. Medicul este trecut de 80 de ani, vine de la circa 40 kilometri distanţă şi are în grijă mai mlte comune şi sate situate  la zeci de kilometri unele de altele.

Pe vremuri, cu zeci de ani în urmă, în satele româneşti mai existau câte o doftoroaie, un spiţer, un ţăran care îndrepta oase sau scotea dinţi, o moaşă, o vindecătoare, o descântătoare, o femeie care punea ventuze, mai veneau ţiganii cu ursul şi le îndrepta spatele deşelat al ţăranilor istoviţi de truda câmpului. Acum, nici aceşti tămăduitori nu mai există.

În aceste condiţii, doctorul face tururi de forţă la vârsta lui venerabilă, consultând la foc automat bolnavii. Greu să mai vorbeşti de vizite la domiciliu pentru bolnavii gravi, nedeplasabili. Mai mult, iarna sau atunci când condiţiile meteo sunt nefavorabile, dar se întâmplă şi pe timp frumos, medicul nu mai ajunge în comună şi asistenţa medicală este practic inexistentă. Pe autorităţi, pe majoritatea edililor de la sate nu-i interesează sănătatea consătenilor care i-au ales. Doar în ani electorali se fac că-i interesează viaţa oamenilor, dar vor doar să-i aducă la vot ca să-i voteze.

Greu să mai vorbeşti de un act medical de calitate şi implicit, de o speranţă de viaţă în plus pentru suferinzii de la sate. Realitatea este sumbră şi nebăgată în seamă, netratată decât din prisma politicului şi a altor interese oneroase. Nicidecum, guvernanţii nu fac o radiografie precisă, nu pun un diagnostic corect şi nu tratează cum trebuie această realitate rurală. Altfel, cum să pui în programul de guvernare, să dai reglementări şi să cheltui bani pentru alocarea de ambulanţe unor localităţi care n-au nici măcar un doctor, un cabinet medical şi unde singura asistenţă medicală este asigurată, atunci când este posibil, de ambulanţele de urgenţă?

Ar însemna să pui carul înaintea căruţei, să-i pui chelului tichie de mărgăritar, să nu ţii cont de realitate şi să dai impresia că drenezi cu dedicaţie banii din bugetul statului. Ceea ce percepem că şi face guvernul actual sub masca aplicării Programului de guvernare.

” Ca obiectiv prioritar vedem dotarea localităţilor cu ambulanţe, în vederea asigurării transportului pacienţilor în condiţii optime la unităţile medicale (program ce va asigura prezenţa unei ambulanţe în fiecare comună).”-se precizează în Programul de guvernare 2017-2020.

Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă prin care este creat cadrul legal pentru înfiinţarea, la nivel local, a unor centre comunitare integrate care oferă atât servicii medicale, cât şi servicii sociale, a anunţat, luni, ministrul Sănătăţii, Florian Bodog.

"Prin această ordonanţă ne propunem să îndreptăm o nedreptate care se întâmplă în ziua de azi, eliminând diferenţa dintre urban şi rural în ceea ce priveşte accesul populaţiei la servicii de sănătate. Practic, ne dorim să asigurăm cât mai multor oameni accesul la servicii sănătate performante, la servicii medicale. Îi avem în vedere îndeosebi pe cei aflaţi în sărăcie, cărora le este mai greu să meargă la medic. De exemplu, şomerii, persoanele din comunităţile de romi, familiile monoparentale, persoane cu afecţiuni cronice", a declarat Bodog la finalul şedinţei de guvern.

El a precizat că măsura prefigurează şi "cadrul pentru implementarea celor 3.000 de ambulanţe, o ambulanţă la fiecare comună".

Ministrul a mai precizat că documentul reprezintă o aducere la zi a proiectului similar al Guvernului Cioloş.