De ce nu vrea Curtea Constituţională cartele prepay şi wi-fi doar cu buletinul

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Curtea Constituţională (CC) a decis, în 8 iulie, că Legea 82/2012, cunoscută ca legea "Big Brother", este neconstituţională.
Curtea Constituţională (CC) a decis, în 8 iulie, că Legea 82/2012, cunoscută ca legea "Big Brother", este neconstituţională.

În 2009, Mexicul a introdus obligativitatea înregistrării utilizatorilor de cartele preplătite. Statistica arată că în următorii 3 ani au crescut cu 40% telefoanele de ameninţare sau şantaj, iar răpirile au crescut cu 8%. Pentru reducerea fenomenului infracţional, Mexicul a renunţat în 2012 la obligativitatea înregistrării utilizatorilor de cartele preplătite

 

Am văzut pe la TV şi pe net cum diverşi volintiri antitero, mai aprigi decât volintirii lui Galibardi, ăla care-i botezase Papei un copil, tot acuză Curtea Constituţională că ţine cu teroriştii.

Unul din actele de sprijinire a terorismului comis de respectiva curte ar fi declararea ca neconstituţională a legii care prevede obligativitatea înregistrării (nume, CNP, serie şi număr act de identitate) fiecărui cumpărător de cartelă telefonică preplătită şi a fiecărui utilizator de wi-fi gratuit (oferit, de regulă, prin hoteluri, restaurante, cluburi, baruri, cafenele etc.).

Argumentul cel mai tare împotriva deciziei Curţii Constituţionale este că dacă abonamentele telefonice nu se fac fără nume, CNP, serie şi număr act de identitate, de ce să nu se vândă şi cartele telefonice preplătite doar pe bază de nume, CNP, serie şi număr act de identitate? Cumpărătorii de cartele sau wifiştii pe gratis sunt mai breji decât plătitorii de abonamente?  

Curtea Constituţională[1] a rezistat însă acestui argument, care părea dărâmător. Să vedem, pe scurt, de ce.

În primul rând, Curtea Constituţională a precizat că în legătură cu înregistrarea şi stocarea datelor utilizatorilor de cartele preplătite, Comisia Europeană a afirmat[2] că nu a fost dovedită eficienţa acestor măsuri la nivel naţional, motiv pentru care nu este convinsă de necesitatea de a acţiona în acest domeniu la nivelul Uniunii Europene. 

Cu privire la lipsa de eficienţă  a măsurii înregistrării utilizatorilor de cartele preplătite, interesant este cazul Mexicului. Şi acolo, bunele intenţii (combaterea infracţionalităţii) au folosit doar la pavarea unui previzibil infern.

Astfel, în anul 2009, în Mexic a fost introdusă obligativitatea înregistrării utilizatorilor de cartele preplătite. Datele statistice au arătat, însă, că în următorii 3 ani au crescut cu 40% telefoanele de ameninţare sau şantaj şi că răpirile au crescut şi ele cu 8%. Ca urmare, pentru reducerea fenomenului infracţional, Mexicul a renunţat în anul 2012 la măsura obligativităţii înregistrării utilizatorilor de cartele preplătite [3].

De ce a crescut numărul ameninţărilor, şantajelor şi răpirilor în Mexic după 2009? Pentru că infractorii nu au cumpărat cartele prepay în nume propriu  (aşa cum se aşteptau organele vigilente), ci pe numele altora, prin folosirea datelor de identificare ale altor persoane. Datele erau obţinute prin accesarea ilicită a bazelor de date cu caracter personal. Iar inducerea autorităţilor pe o pistă falsă privind identitatea utilizatorului cartelei a creat obstacole suplimentare pentru ancheta penală şi a dat mai multă încredere infractorilor.

În al doilea rând, Curtea Constituţională a adus argumente care, în cele din urmă, se referă tot la pericolul experienţei prin care a trecut şi Mexicul. Adică, la precaritatea condiţiilor în care ar fi păstrate noile baze de date ale utilizatorilor de cartele preplătite.

Cu alte cuvinte, cartelele preplătite sunt vândute de un număr foarte mare de comercianţi, mai mare decât al celor care se ocupă de abonamente[4].

Fiecare vânzător de cartele, inclusiv cel de la buticul din piaţa de lângă noi, va primi de la fiecare cumpărător un formular cu datele personale. Fiecare vânzător va deţine o bază de date cu numele, CNP-ul, seria şi numărul cărţii de identitate al celor care au cumpărat cartele.

Curtea Constituţională a apreciat ca legea nu prevede condiţii clare şi verificabile pentru asigurarea efectivă a securităţii şi confidenţialităţii datelor reţinute şi păstrate de către vânzători.

O soluţie ar fi restricţionarea vânzării cartelelor doar în unităţile abilitate să încheie şi abonamente. Dar aceasta va genera cozi, timp pierdut şi nervi suplimentari. Tocmai pentru fluidizarea comerţului cu cartele s-a ajuns la folosirea unor „alţi distribuitori”, pe lângă cei care pot încheia abonamente.

Aceeaşi este situaţia furnizorilor de wi-fi gratuit, oferit în special în cafenele, restaurante, baruri, cluburi, hoteluri, aeroporturi etc. sau în biblioteci publice, clinici medicale, teatre etc.

Furnizorii sunt mulţi şi greu de verificat, iar Curtea Constituţională a apreciat că legea nu oferă măsuri adecvate, ferme şi neechivoce, de natură să asigure încrederea cetăţenilor că datele cu vădit caracter personal pe care le pun la dispoziţie sunt înregistrate şi păstrate în condiţii de confidenţialitate.

Dincolo de aparentul moft de a-ţi proteja nişte date personale doar aşa ca să te dai mare cu drepturile lu’ omu’, exista şi nişte consecinţe practice destul de neplăcute care rezultă din lăsarea datelor personale la îndemâna oricui, fără nicio garanţie de securitate.

Una dintre aceste consecinţe o vei sesiza atunci când vei figura drept cumpărător al mai multor cartele preplătite pe care, în realitate, nu le-ai cumpărat. Tu nu le-ai cumpărat, dar datele tale personale, luate dintr-o bază în care figurezi, vor apărea în evidenţele din calculator şi vor atesta că tu eşti cel care a cumpărat cartelele pe care nu le-ai cumpărat şi care au fost folosite, pe numele tău, la cine ştie ce.

Pe cei care nu consideră mare lucru să apari în calculatorul „oficial” cu nişte date eronate, îi sfătuiesc să meargă la o administraţie financiară şi să încerce să dovedească, cu documente emise tot de autorităţi, că în datele din calculator există o greşeală. Veţi vedea cum funcţionarii publici care lucrează cu baze de date s-au transformat în zombi cibernetici. Adică, se uită în monitor cu încrederea şi sfiala primilor creştini care au văzut o icoană şi răspund invariabil la orice argumente logice ai aduce: „Aşa e în calculator, n-am ce să fac.”

Să vedem atunci cum vei reuşi sa convingi pe cineva că nu tu eşti ăla despre care calculatorul zice ca ai fost tu când ai cumpărat cartela. O să ai alibiuri pentru fiecare oră şi zi din an în care este posibil ca un altul să cumpere o cartelă folosind datele tale personale?

Bine că vine, în schimb, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) să-şi exprime un punct de vedere despre cartelele preplatite: cică e discriminare dacă nu sunt identificaţi cu nume, CNP şi buletin cumpărătorii de cartele preplătite. Nu am înţeles deloc raţionamentul CNCD, adică, dacă viaţa celor cu abonamente e mai complicată, de ce să fie mai uşoară pentru cei cu cartele?

Înţelegerea mea pentru punctul de vedere al CNCD este cu atât mai scăzută, cu cât toate entităţile pe care le-a consultat în scopul emiterii acestei păreri, respectiv: Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, companiile de telefonie mobilă din România, respectiv Vodafone România, Telekom România au explicat că nu poate exista discriminare între abonaţi şi cumpărătorii de cartele preplătite, deoarece lor li se aplică reguli diferite pentru că se află în situaţii diferite.

Iar discriminare există numai dacă li se aplică reguli diferite celor aflaţi în situaţii similare/identice.

Deci, toţi au văzut într-un fel şi numai CNCD a văzut altfel. Aşa o fi, că-i democraţie. Dar, parcă prea au văzut toţi într-un fel şi numai CNCD altfel.

Cu binecuvântarea multor instituţii vigilente, avem toate şansele să repetăm experienţa Mexicului. Mai puţin mariachi şi La Cucaracha. Dar, cu Chupacabra.

text de Dan Mihai

Dan Mihai este jurist şi membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki din anul 2001. Domeniile de expertiză: legislaţie penală, transparenţă decizională, acces la informaţiile de interes public, libertate de exprimare. 


1. Decizia nr. 461 din 16 septembrie 2014, intrată în vigoare la 24 octombrie 2014 (data publicării în Monitorul Oficial).

2. Raportul COM(2011) 225 final din 18 aprilie 2011.

3. A se vedea: studiul “Prepay cu buletinul – efecte nocive” publicat pe siteul Playtech.ro

4. Nici bazele de date referitoare la abonaţi nu prezintă o siguranţă ce-ar putea fi dată ca exemplu. O dovadă în acest sens este reprezentată de numărul mare de tentative ale înşelăciunii prin metoda “accidentul”, care constă  în apelarea unei persoane în vârstă, prezentarea ca fiind fiul/fiica acesteia şi solicitarea unei sume de bani sub pretextul implicării într-un accident. Cel care apelează nu formeaza un număr întâmplător, ci cunoaşte şi vârsta abonatului şi domiciliul acestuia, informaţii care nu pot fi obţinute decât dintr-o bază de date a abonaţilor pusă la dispoziţie de anumite persoane din firma care deţine baza de date cu abonaţii.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite