De ce Coaliţia pentru Familie nu este un proiect despre familie

Context: Membrii şi fondatorii Coaliţiei pentru familie au decis într-o zi că familia tradiţională este sub asediul şi presiunea unor pericole intolerabile, care se manifestă în principal în comunitatea LGBT, în sensul că membrii acesteia şi-au pus în minte să se căsătorească neapărat între ei, iar acest fapt ar distruge familia tradiţională.

Logica: Concret, cum ar distruge căsătoriile între acelaşi sex, familia tradiţională? În sens tradiţional şi juridic, familia înseamnă căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, copiii lor şi rudele de diferite grade (familia extinsă). În cel fel, concret, ar distruge căsătoriile dintre heterosexuali recunoaşterea căsătoriilor dintre homosexuali? În niciun fel. Consecinţa ar fi doar extinderea noţiunii de familie şi la cei care nu se integrează în definiţia clasică a familiei: persoanele de orientare homosexuală, părinţii singuri (mamă sau tată), tutorii, bunicii care cresc copiii celor plecaţi în străinătate, familiile heterosexuale cu copii din afara căsătoriei. Aceşti oameni există şi sunt foarte mulţi, deşi nu s-au apucat să strângă milioane de semnături, neavând sprijinul preoţilor şi bisericilor în acest sens.

Discuţia CpF porneşte de la o premisă ilogică, şi anume că legiferarea dreptului persoanelor de orientare homosexuală de a se căsători distruge familia tradiţională. De facto nu distruge absolut nimic, iar familia tradiţională va continua să existe până când se va termina viaţa pe pământ. Membrii familiei tradiţionale trebuie să accepte că există şi alte forme de familie, non-tradiţionale, să le spunem. Există de veacuri homosexualitatea, este prezentă în Biblie şi pedepsită de Dumnezeu în Vechiul Testament. În Noul Testament ni se vorbeşte însă despre iubirea de aproape, compasiune şi iertare. Noul Testament conţine principii juridice de drepturile omului, pe scurt. Pe lung, cu altă ocazie. Între timp, îl puteţi asculta pe scriitorul gay Andrew Solomon, ale cărui cărţi au fost traduse şi în România, vorbind despre ce înseamnă cu adevărat recunoaşterea acestor drepturi pentru homosexuali:

Ce nu înţeleg habotnicii creştini din CpF este exact acest aspect ce ţine structural de demnitatea fiinţei umane şi de respectul fiinţei umane. Implicit, acest respect înseamnă recunoaşterea drepturilor celor care trăiesc în afara căsătoriei, indiferent dacă sunt heterosexuali sau homosexuali, şi anume:

Legea: Ce spun legile relevante actuale? În contextul relaţiilor de drept privat relevant este Codul Civil (care reglementează şi aspecte de familie, unificându-se reglementările din fostul Cod al familiei în actualul Cod Civil), care spune în art. 271:

„Căsătoria se încheie între bărbat şi femeie prin consimţământul personal şi liber al acestora.“

Aşadar, este irelevantă, din punct de vedere juridic, modificarea Constituţiei pentru a se identifica reglementării civile, pentru că textul constituţional trebuie să aibă precizie, claritate, să fie suficient de general încât aibă aplicabilitate erga omnes, adică asupra tuturor categoriilor de persoane, nu doar asupra celor care doresc să se căsătorească. Este adevărat, Constituţia se referă în art. 48 la familie şi căsătorie ca fiind „întemeiată pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor“. Aşadar, textul constituţional nu face precizarea că prin „soţi“ se înţelege un bărbat şi o femeie, însă nu are nevoie să o facă pentru că relaţiile de familie sunt reglementate prin legea specifică, adică Codul Civil, care detaliază toate aspectele legate de încheierea şi desfacerea căsătoriei. Părerea mea este că accentul textului constituţional – şi acesta ar trebui să fie interesul principal al unei Coaliţii care se intitulează pentru Familie – ar trebui să fie pe a doua parte a normei juridice constituţionale care se referă la scopul familiei, şi anume „de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor“. Este bizar că o Coaliţie pentru Familie ignoră sensul de familie dat de Constituţie şi insistă pe un nonsens juridic, mai ales că avem încă o normă juridică care îi salvează de angoasa care îi bântuie necontenit, căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Cât timp Codul civil este în vigoare în forma actuală, nu există absolut niciun pericol în acest sens, mai ales că şi dreptul european recunoaşte, în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 9 că „dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestor drepturi“.

În orice caz, trebuie să corelăm textul constituţional al art. 48 cu cel al art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată, iar aici interesul nostru, al tuturor, dar mai ales al Coaliţiei pentru Familie ar trebui să fie pe alin. 2, care spune:

„Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri“.

Pe scurt, Coaliţiei pentru Familie nu ar trebui să îi pese ce fac alţi oameni în viaţa lor privată, cât timp nu încalcă drepturile şi libertăţile altora. În ceea ce priveşte comunitatea LGBT, nu am auzit ca ei să fi strâns semnături şi mobilizat forţe împotriva familiei tradiţionale. Ah, că există marşul diversităţii o dată pe an?! E nevoie exact pentru bigoţii din Coaliţia pentru Familie pentru a învăţa şi ei ce înseamnă toleranţa şi a pricepe, literal, textul constituţional. Viaţa privată, intimă şi familială este garantată prin Constituţie. Acţiunile Coaliţiei pentu Familiei încalcă acest text constituţional şi pot exista consecinţe juridice, din acest punct de vedere.

În ceea ce priveşte distincţiile juridice şi nuanţele necesare privind înţelesul noţiunii de familie, judecătorul Cristi Danileţ a clarificat acestea pe blogul său şi nu doresc să reiau, practic, aceleaşi argumente, altele nu sunt: „există mai multe tipuri de familie: familia nucleară (alcătuită din bărbat, femeie şi copil) care poate fi legitimă (având la bază căsătoria dintre bărbat şi femeie) sau nelegitimă (concubinajul dintre bărbat şi femeie), familia monoparentală (un părinte cu un copil), familia adoptatoare (un părinte/doi părinţi care adoptă un copil ce nu este al lor), familia extinsă (care cuprinde rudele până la verişori), familia substitutivă (persoane care nu sunt rude apropiate şi cresc un copil fără a deţine acte pentru aceasta), familia separată (persoane căsătorite sau nu care nu locuiesc împreună, dar îi leagă un copil), familia homosexuală (persoane de acelaşi sex care locuiesc şi gospodăresc împreună fără a fi căsătorite, întrucât legislaţia interzice aceasta).“

Biserica: Nicăieri în lume Biserica, oricare ar fi ea, nu este obligată să oficieze căsătorii între persoane de acelaşi sex. Biserica nu are ce să caute în discuţia aceasta, decât dacă vine cu un mesaj al iubirii de aproape, compasiune şi toleranţă. Este inacceptabil ca Biserica să se implice în exercitarea politicilor publice ale statului. Suntem un stat secular, european, de secol XXI. Cui nu îi place poate emigra în Afghanistan. Este inadmisibil ca Biserica să se implice în strângerea forţată de semnături, prin preoţi şi comunităţi, la fel cum a făcut pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Este o formă de control şi exercitarea a unei puteri în stat, care nu este legitim recunoscută, statul fiind separat de biserică de câteva secole. Este inadmisibil ca, în secolul XXI, Biserica ortodoxă română să scoată elevii pe străzi în manifestaţii laudative la adresa Bisericii, cu ameninţări implicite sau explicite exercitate prin preoţii şi dascălii orelor de religie.

Este inadmisibil ca BOR să propage constant un mesaj al urii şi al fricii, prin manualele de religie şi prin instructorii de religie complet nepregătiţi pentru această vocaţie, de a educa minţi capabile să înţeleagă lumea contemporană. Iar în lumea contemporană se întâmplă atrocităţi inimaginabile justificate de religie, oameni arşi, decapitaţi, traşi în ţeapă, torturaţi (de exemplu pentru că sunt homosexuali sau doar se presupune că ar fi). În lumea contemporană copiii şi tinerii au nevoie să înţeleagă ce înseamnă religia, ortodoxă, islamică, budistă ş.a., pentru a înţelege de ce, deodată budiştii devin asasini în Myanmar, iar femeile sunt ucise pe stradă fără judecată pentru că le lipsea un centimetru la lungimea rochiei, în Arabia Saudită, Afghanistan sau zonele controlate de fanaticii ISIS. BOR trebuie să înţeleagă că suntem în Europa şi rămânem în Europa. Ori BOR se adaptează acestei realităţi ori va trebui să se obişnuiască cu un front de luptă comun anti-BOR care, implicit, va îndepărta oamenii şi de religie, nu doar de Biserică. E un exerciţiu minimal de logică să pricepi aşa ceva.

Coaliţia pentru Familie – un proiect politic

În consecinţă, logic-juridic, putem deduce că CpF nu este şi nu a fost niciodată un proiect despre familie, ci un proiect politic ultra-conservator extrem de agresiv, care îşi propune să testeze potenţialul său electorat, în timp ce canibalizează partidele cu valori liberale clasice. Ceea ce s-a întâmplat recent cu referendumul intern al USR reflectă forţa pe care Coaliţia pentru Familia o are în a face agenda publică şi a deturna atenţia publică de la teme reale şi cu adevărat importante, menţinând focusul pe o temă minoră şi fără nicio urgenţă publică: posibila căsătorie dintre persoane de acelaşi sex. Familia românească are probleme infinit mai complexe, de la abandon, la incest, la violenţă domestică, la creşterea şi educarea copiilor. Cum spuneam, textul constituţional pune accentul pe copii atunci când se referă la familie.

PNL riscă o ruptură internă subită şi abruptă dacă mai tolerează şi flirtează cu aşa-zişii conservatori ai familiei tradiţionale.

Preluarea agendei CpF, un proiect politic profund anti-liberal, de către Partidul Naţional Liberal este o dezamăgire profundă pentru electoratul liberal al partidului, ceea ce de altfel a determinat migrarea acestui electorat profund ancorat valorilor europene fundamentate pe demnitatea fiinţei umane şi drepturi individuale, către USR. Succesul USR Liberal în referendumul intern arată, o dată în plus dacă mai era nevoie, că există un electorat care ţine puternic de aceste valori revendicate din drepturile şi libertăţile fundamentale. PNL riscă o ruptură internă subită şi abruptă dacă mai tolerează şi flirtează cu aşa-zişii conservatori ai familiei tradiţionale (adică cei care dispreţuiesc libertatea individului) şi pe cei care pretind că apără valorile creştine şi creştinismul. Sunt aceeaşi care îi justifică pe extremiştii de dreapta de oriunde, care, în numele apărării unor valori tradiţionale, exercită violenţa, presiunea şi negarea drepturilor celorlalţi, îndreptându-se, din nou, împotriva minorităţilor. La noi sunt acum ţintiţi homosexualii, dar în curând vor fi ţintiţi imigranţii, apoi femeile, apoi evreii, totul în numele unor apărării şi protecţiei noastre de decadenţa vremurilor „progresiste“. Simplist, manipulativ şi ilogic. Valorile creştine revelate de Isus sunt iubirea şi iertarea, compasiunea şi înţelegerea, bunătatea şi deschiderea. Intoleranţa lui Isus era la farisei şi ipocriţi. Şi a noastră la fel.