Comunitatea LGBT din Cluj s-a mobilizat exemplar şi a reuşit să organizeze inclusiv un marş, intitulat #spunedrept, pe data de 1 iulie.

Înainte de Cluj Pride au existat o serie de controverse cu privire la aprobarea marşului de către primarul Emil Boc. Organizatorii Cluj Pride au depus 22 de cereri şi au negociat 15 zile cu primăria Cluj pentru ca amintitul marş să aibă loc, în condiţiile în care o manifestaţie de ură a Noii Drepte fusese deja aprobată în centrul oraşului, în Piaţa Avram Iancu. Mai mult, Noua Dreaptă şi acoliţii lor au împânzit Clujul cu flyere menite să demonizeze persoanele LGBT.

Cluj Pride a fost rezultatul muncii mai multor activişti din Cluj, care au comunicat constant cu comunitatea locală, s-au sprijinit reciproc şi au făcut schimb de experienţe. Au existat şi telefoane, şi emailuri, şi vizite la Bucureşti, în pregătirea acestui festival, dar principalul merit este al echipei clujene care a reuşit să se mobilizeze exemplar, alături de zeci de voluntari. Eu personal felicit pe toată lumea pentru răbdare, pentru că şi-au dedicat timp, resurse şi energie pentru ca lucrurile să iasă cum trebuie. Asociaţiile Prisma, Go Free - Asociaţia pentru Sprijinirea Societăţii Civile, Centrul de Acţiune pentru Egalitate şi Drepturile Omului - ACTEDO şi clubul Delirio au coordonat activităţile de la Cluj de-a lungul întregului festival, ca organizatori. Alături de ei au participat şi grupuri locale cum ar fi Les Sisterhood sau Serile Filmului Gay International Film Festival, alături de Casa Tranzit, Asociaţia ACCEPT, National Geographic, MozaiQ, No Hate Speech Movement, PATRIR - Peace Action Training and Research Institute of Romania.

Am participat alături de colegii mei de la MozaiQ, aproape 20 de oameni, la diferite evenimente, dezbateri, party-uri, proiecţii de filme. Marşul #spunedrept a fost o surpriză plăcută. Deşi destul de departe de centrul oraşului, în zona sălii polivalente, pe malul Someşului, aproape 1000 de oameni au participat. Am mărşăluit tăcut, cu tricouri cu mesajul campaniei #spunedrept, am socializat, ne-am solidarizat în numele egalităţii în drepturi pentru toţi cetăţenii. Peter Eckstein Kovacs, părintele legislaţiei anti-discriminare din România, a fost prezent, alături de alţi politicieni şi personalităţi publice, din mediul intelectual, jurnalişti, artişti, studenţi, mulţi tineri. Deşi traseul nu ne-a permis o vizibilitate sporită în oraşul Cluj Napoca, am simţit că trăim un moment istoric.

În perioada în care Coaliţia pentru Familie încearcă să ne restrângă drepturile cetăţeneşti, vedem o activare mai puternică a comunităţii LGBT şi a aliaţilor, lucru nicidecum de ignorat. 

Organizarea celui de-al doilea eveniment de tip Pride într-un oraş din România este un eveniment crucial pentru comunitatea LGBT. În perioada în care Coaliţia pentru Familie încearcă să ne restrângă drepturile cetăţeneşti, vedem o activare mai puternică a comunităţii LGBT şi a aliaţilor, lucru nicidecum de ignorat. Literatura de specialitate a mişcărilor sociale vorbeşte despre un imbold pe care îl primeşte o mişcare atunci când structura de oportunitate politică se schimbă, lucru pe care îl vedem întâmplându-se de aproape 2 ani. Pe lângă acest lucru, vedem că societatea se schimbă mai repede decât ne-am imagina, şi din păcate, clasa politică rămâne în urma acestei schimbări. Comunitatea LGBT din Cluj nu a apărut acum din neant, ci s-a consolidat de-a lungul ultimilor 15 ani, de când homosexualitatea a fost dezincriminată. Activişti cu experienţă, activişti noi, tineri voluntari aliaţi, o serie de alte evenimente, cum ar fi Serile Filmului Gay (cel mai vechi festival de filme LGBT din România) au întreţinut flacăra LGBT la Cluj. În plus, o serie de asociaţii care luptă pentru drepturile maghiarilor sau ale romilor s-au solidarizat cu persoanele LGBT de-a lungul anilor, lucru deloc de neglijat.

Am ieşit în stradă pentru a ne cere drepturile, pentru a fi mai vizibili, într-un coming out colectiv care transmite societăţii un mesaj hotărât, anume că suntem cetăţeni ca toţi ceilalţi, trebuie să fim respectaţi, rupem uşa dulapului în care ne-am ascuns, cerem egalitate în faţa legii, nimic mai mult.

Vremea compromisurilor a trecut, iar statul român are datoria să se uite cu atenţie şi la problemele noastre. Nu mai suntem invizibili.

După marşul #spunedrept am fugit spre secţia 2 de poliţie, unde se afla actriţa Oana Mardare, reţinută în mod abuziv de forţele de ordine din Cluj. Imaginile care au făcut deja înconjurul ţării sunt, într-adevăr, şocante. Un cetăţean eliminat din spaţiul public de jandarmi, o femeie curajoasă capabilă să înfrunte de una singură şi aparatul represiv al statului şi extremiştii de la Noua Dreaptă. La poliţie am asistat din nou la un moment de solidarizare între activiştii civici, inclusiv principalii organizatori şi parteneri, care în 10-15 minute erau prezenţi la poliţie pentru a o apăra pe Oana. Audierile acesteia au avut loc fără ca un avocat să fie prezent, lucru inacceptabil într-un stat de drept. Oana merită aplauzele noastre pentru faptul că a rezistat eroic atât în confruntarea din piaţa Avram Iancu, cât şi în zilele de presiune maximă care au urmat. Din nou, ni s-a confirmat, că autorităţile sunt oricând gata să comită abuzuri faţă de propriii cetăţeni.

Politicienii ar trebui să se uite cu atenţie la imaginile de la Cluj, pentru a înţelege mai bine cu ce fel de conflict social au de-a face dacă dau undă verde iniţiativei de modificare a Constituţiei.

Per total, e de salutat faptul că am avut la Cluj Napoca al doilea Pride din România. Acum 5 ani nici nu am fi putut să visăm la un astfel de moment. Mai mult, primul marş LGBT pe străzile Clujului vine într-un an dificil, în care Coaliţia pentru Familie şi grupările de extremă dreapta îşi radicalizează discursul de ură. Din fericire, asistăm şi la o mobilizare fără precedent în favoarea comunităţii LGBT. Politicienii ar trebui să se uite cu atenţie la imaginile de la Cluj, pentru a înţelege mai bine cu ce fel de conflict social au de-a face dacă dau undă verde iniţiativei de modificare a Constituţiei. Confruntările între cetăţeni şi între cetăţeni şi stat vor continua şi se vor accentua dacă parlamentul votează în favoarea modificării articolului 48 din Constituţie. Nu vom mai fi tăcuţi, ne vom apăra drepturile, care nu pot fi obiectul unor trocuri politice.