Ce împiedică lumea să fie pe drumul cel bun
0
Afirmă Vasile Sofineti, ambasadorul ţării noastre în Kuweit, intr-un interviu acordat scriitorului Ştefan Mitroi. Diplomatul foloseşte prilejul pentru a-i îndemna pe oamenii de afaceri români să abordeze cu mai multă îndrăzneală pieţele arabe, dar, atenţie, îndrăzneala trebuie să fie însoţită de proiecte şi oferte bine întocmite!
-Când eraţi copil, în Maramureşul natal, pînă unde vă imaginaţi că ţine lumea?
-Pînă după orizont.
-Mai apoi, cînd aţi început s-o descoperiţi, semăna lumea cu ceea ce credeaţi dumneavoastră despre ea?
-Foarte puţin. Şi, în acelaşi timp, foarte mult. Pentru că am încercat să mă adaptez eu la lume, nu să adaptez lumea la mine.
-Ce credeţi acum, este pe un drum bun? Dacă nu, ce-o împiedică să fie?
-Nu e pe un drum bun. Lipsa de credinţă şi idealuri împiedică lumea să fie ceea ce ar trebui să fie. Precum şi excesul de interes pentru bani, poziţii, putere!
-De unde şi până unde interesul pentru limba persană, pe care înţeleg că aţi studiat-o în facultate? A fost o opţiune clară sau pur şi simplu o întâmplare?
-Orientul a fost pentru mine un vis întotdeauna. S-a aflat mereu în spatele orizontului de care vorbeam. Am intrat la facultatea de limbi orientale, dar bursa pentru Iran, unde am stat la studii 5 ani, a fost o întâmplare. Fericită.
- A fost mai întâi Iordania. Apoi India. Iată-vă acum în Kuweit. Cariera dumneavoastră de ambasador pare să fie legată doar de Orient. Nu vă place Occidentul?
-Occidentul îl am chiar acasă. Orientul rămâne o dorinţă constantă. La New Delhi am fost şi ambasador nerezident în Nepal, Bangladesh, Sri Lanka şi, o premieră pentru România, în Maldive. Îmi face o mare plăcere să revin, ori de câte ori pot, în locurile respective. La plecarea din India chiar le-am spus indienilor că mă simt onorat c-am fost înfiat de mama India.
-De ce mama?
Aşa i se spune. Toţi indieni îi zic ţării lor mamă. Şi la fel îi spun şi eu de când am fost acolo.
-Cum rămâne atunci cu România?
-Ea este, desigur, mama de sânge şi de inimă, chiar dacă noi, românii, nu prea obişnuim să-i spunem aşa.
-Pentru că tot am pomenit de Occident, ce părere aveţi, sunt bune orientările lui în raport cu Orientul?
-Cred că occidentalii ar trebui să călătorească mai mult în Orient. Şi-ar fi bine să ia cu ei când pleacă la drum cât mai multe pixuri şi blocnotes-uri. Ca să nu mai vorbim de suflet. Fără suflet, fără un suflet deschis, mai bine zis, e posibil să nu înţeleagă mare lucru din călătorie.
-Care este cea mai frumoasă poveste a vieţii dumneavoastră de ambasador? Dar cea mai dramatică? Au existat astfel de momente?
-În toţi aceşti ani, da. Şi momente frumoase, şi momente dramatice. Frumoase sunt cele în care reuşeşti să dai o mână de ajutor, mâna aia de care au realmente nevoie, concetăţenilor tăi. Astăzi, de exemplu, zeci de tineri din familiile mixte din Orientul Mijlociu beneficiază de posibilitatea de a studia în România, fără plata taxelor şcolare, urmare a răspunsului dat de Guvernul de la Bucureşti eforturilor făcute de toţii ambasadorii ţării noastre din această parte de lume, între aceştia numărându-mă şi eu. Momentele dramatice sunt atunci când trebuie să intervii pentru românii aflaţi în dificultate. Simţi în astfel de momente că ai alături de tine un întreg sistem, care te sprijină de acasă. Asta este partea cea mai frumoasă a diplomaţiei.
-Este România suficient de prezentă în zona în care vă aflaţi acum? Dacă nu, de ce?
-După 89, românii au avut, cum bine ştim, dorinţa de a trece graniţa spre vest, fapt care a făcut să ne cam îndepărtăm de Orient. Odată intraţi în NATO şi în UE, a început să crească fluxul către pieţele tradiţionale din Orient. Am simţit acest lucru când mă aflam în India şi, imediat după aceea, cât am fost ambasador cu însărcinări speciale pentru ţările arabe. În ultimii ani, balanţa comercială cu aceste ţări a fost în permanenţă pozitivă şi este într-o continuă creştere. Tocmai de aceea, îi îndemn şi-i încurajez pe oamenii de afaceri români să abordeze aceste pieţe cu mai multă îndrăzneală. Dar, atenţie, cu proiecte concrete şi oferte întocmite profesional!
-Lumea arabă înseamnă lumea Islamului. Greşesc europenii atunci când privesc cu teamă spre această lume?
-Islamul înseamnă pace. Creştinismul propăvăduieşte la fel, pacea, înţelegerea şi iubirea faţă de aproape. Radicali au existat şi există în toate religiile. Cred că o aplecare mai înţeleaptă a Occidentului asupra lumii islamice ar fi în folosul tuturor. Pentru că numai împreună putem eradica acest flagel devastator al lumii moderne: terorismul!
-Kuweit este o ţară cât un...nasture. Dar un nasture de aur, dacă ne gândim la resursele sale extraordinare. Sunt la nivelul la care ar trebui relaţiile noastre cu statul acesta atât de important sub aspect economic, şi nu numai?
- Relaţiile politice politice sunt la un nivel foarte înalt. Relaţiile interumane sunt şi ele excelente. Relaţiile economice sunt pe un curs ascendent. Mişcarea este însă înceată. Şi se datorează ambelor părţi. Eu văd schimburile economice ca pe o autostradă cu multe benzi în ambele sensuri. Acum avem doar două benzi, de-o parte şi de alta, şi alte două pe care se prospectează. Sperăm să ajungem cât mai repede la şase benzi pe fiecare sens de mers.
-Ce vă doriţi să luaţi din locurile prin care treceţi? Ce vă place să lăsaţi acolo?
-Prietenie. Cât mai mulţi prieteni. În lumea diplomatică relaţiile interumane contează foarte mult. Ne întâlnim adesea în posturi noi oameni care ne-am cunoscut în alte ţări, cu 15 sau 20 de ani în urmă. Revederile sunt întotdeauna emoţionante. Şi utile din punct de vedere profesional. Un sistem de relaţii menţinut în decursul anilor poate să ofere extrem de mult în construcţia relaţiilor diplomatice.
-Pentru că vă aflaţi acum în Kuweit, locul în care purtăm, de altminteri, această discuţie, ce nu era, când aţi venit aici, şi este acum? Ce nu este acum, dar credeţi că o să fie până la încheierea misiunii dumneavoastră în această ţară?
-La prezentarea scrisorilor de acreditare, emirul Kuweitului menţiona, spre surprinderea mea plăcută, că există aici o comunitate de români foarte respectată. Avem medici, profesori, ingineri, asistente medicale, artişti, oameni de sport, tehnicieni în domeniul petrolului şi gazelor. Declaraţia emirului mă obligă mai mult decât îndatoririle de serviciu să mă aplec asupra acestei comunităţi ce numără în jur de 800 de persoane cu foarte mare plăcere. Sunt oameni care fac din România de aici o ţară, credeţi-mă, şi respectată, şi frumoasă. În numele acestei comunităţi, precum şi al celor de acasă, care doresc dezvoltarea relaţiilor cu Kuweitul, sper ca viitorul să aducă multiplicarea schimburilor în toate domeniile, pentru a se ajunge la nivelul relaţiilor existente în plan politic. Şi avem în vedere comerţul, agricultura, turismul, construcţiile, tehnologia informaţiei, învăţământul şi, de ce nu, finanţele. Doar atunci voi putea să spun că-mi închei misiunea cu capul sus. Mai cu seamă că mă gândesc la faptul că, din motive ce ţin de vârstă, este, cred, ultima de acest fel.
-Înainte de a fi diplomat, aţi fost ziarist. Aţi lucrat, pentru cine nu ştie, la radio.V-aţi vindecat chiar de tot de nostalgia acestei profesii?
-Niciodată! În lumea diplomatică întâlnesc des colegi ambasadori care provin din gazetărie.Este foarte interesant că după primele cuvinte ne dăm seama şi izbucnim imediat: Ai fost gazetar, nu-i aşa? Prietenia se leagă instantaneu. Iubirea pentru profesia de jurnalist nu dispare, şi-am văzut lucrul acesta nu doar la mine , ci la toţi diplomaţii care au practicat-o. Ea se evidenţiază de fiecare dată când întâlnim reprezentanţi ai mass-mediei.
-Gazetarul ce-mi poartă numele îmi şopteşte la ureche să vă mulţumesc. Şi să fac o destăinuire de final: iubiţi nu doar gazetăria, ci şi poezia. Între altele, aţi tradus, împreună cu Dan Verona, un volum din poezia persană. O să vă spun acum câteva versuri, rugându-vă să ghiciţi cine le-a scris:
„Sunt pe o barcă
Cei doi bărbaţi care mă iubesc
La stânga şi la dreapta mea
Se uită la hotelul Taj Mahal
Şi la ţărmul Mumbaiului
Cum sunt absorbite de depărtare.”
Cine e autorul?
-Ada Sofineti, fiică-mea.
-Doar atât?
-Atât!
Se încarcă comentariile...
