Care sunt cele 23 de reguli de prezentare la camera de gardă. Medic: „Unitatea de primiri urgenţe la noi înseamnă piaţă”

„Medicina nu-i joacă şi camera de gardă însemnă urgenţe, stricteţe, reguli clare”, spune medicul Vasi Rădulescu din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Capitală. Medicul a scris pe contul său de socializare care sunt cele 23 de reguli de prezentare la camera de gardă.

„Momentan, UPU la noi înseamnă piaţă şi medicul este sufocat de cazuri care nu au ce căuta acolo, de energii negative, de înjurături. Uneori e sufocat de mâini viguroase implantate în gât de către aparţinători foarte liniştiţi. Am scris acest text după o gardă încărcată în care, culmea, am văzut aproape toate exemplele”, a scris doctorul. 

Potrivit acestuia, regulile sunt următoarele: 

– dacă nu ai o urgenţă reală, trebuie să mergi la medicul de familie sau la ambulator;

– dacă e urgenţă maximă, e ok să fii nespălat, nu mă deranjează deloc, nu voi avea timp oricum să realizez că miroşi urât, dar cum 80% din prezentări nu sunt urgenţe, spală-te, te rog frumos!

– ai o durere de genunchi de cinci luni, ai venit în gardă, cred că poţi aştepta puţin până mă ocup de urgenţele reale. Dacă după prima analiză a mea ţi-am zis să aştepţi, aştepţi cuminte şi respectuos, nu bagi capul la fiecare trei minute să spui “da’ pe mine chiar nu mă vede nimeni?”

– nu mă interesează biletul tău de trimitere de la medicul de familie. Un BT este pentru ambulator sau internare prin cronici, dacă ai avut timp să îl procuri e clar, nu eşti urgenţă. Un BT la gardă înseamnă trişare şi niciun medic urgentist nu va face internări în modul acesta;

– nu vii la camera de gardă spunând “nu mă supără nimic, vreau şi eu să mă investighez”. Serios? Vrei să stau trei ore cu tine să îţi fac şi turul spitalului?

– nu vii şi-mi spui “îl cunosc pe profesorul X sau pe politicianul Y”. Aşa, şi? Vrei să las un edem pulmonar acut şi să te văd pe tine că ai nu ştiu ce cunoştinţă? Pentru mine eşti tot om, stai cuminte pe scaun, te văd cum pot;

– nu vii şi-mi spui “haideţi mai repede că trebuie să-mi iau copilul de la şcoală” când ai simptome banale de răceală de patru zile şi te-ai gândit să te vadă repede un expert în gardă. Stai cuminte şi aştepţi;

– nu vii şi mă forţezi să te internez. Spitalul nu e hotel. Internez urgenţele reale care chiar au nevoie de spitalizare;

– nu vii cu ambulanţa şi cobori din ea spunându-i şoferului “hai mersi că m-ai adus”. Salvarea nu e taxi;

– dacă ai venit cu ambulanţa nu înseamnă automat că eşti urgenţă şi ai întâietate; dacă medicul consideră că nu e ceva grav, tot pe hol ajungi şi urmează să fii văzut după criterii clare;

– camera de gardă nu e zonă de advertising. Ai fiica pe pat şi tu împarţi pliante cu restaurantul tău tuturor cadrelor medicale? Eşti sănătos la cap?

– nu-mi spui “eu nu vreau să fac nicio injecţie şi nu iau nici pastile”. Dacă o faci, eşti liber să pleci. Poate preferi doar aplicări de muştar pe piept sau foi de varză, se pot pune în altă parte;

– dacă eşti răcit de cinci zile şi vii speriat la gardă, spunându-mi că ai şi luat antibiotic de capul tău fără niciun motiv medical concret, din partea mea eşti liber să pleci. Dacă nu e infecţie bacteriană, antibioticul e zero şi poate atrage probleme ulterioare deosebit de grave;

– nu vii şi-mi spui “locuiesc peste drum, vreau să-mi luaţi şi mie o tensiune, sunt curios”. Da, iau tensiunea arterială, las garda şi vin să-ţi verific priza acasă, să o iau şi pe cea electrică;

– nu-mi spui “tumefacţie” sau alt termen medical. Îmi zici “umflătură”. Nu eşti mai deştept dacă vrei să-mi arăţi că te pricepi la termeni. Am pierdut timp preţios cu cineva care se chinuia să găsească unii termeni, când putea discuta simplu şi eficient. Vin şi medici în UPU, care vorbesc în termeni de specialitate şi totul merge brici. Numai să nu fie forţat, că ultimul lucru pe care îl vrem e să ne impresionăm între noi şi să stâlcim anamneza;

– dacă îmi zici “am venit pentru o a doua opinie, ştiu deja de pe Google ce am” nu o vei primi de la mine. Eu gândesc cazurile mai bine decât Google şi nu sunt pe locul doi;

– nu pătrunzi cu tot familionul în camera de gardă. Familionul poate sta în holul mare, ies eu şi dau informaţii cu duiumul, fără grijă;

– dacă ai o rudă medic, nu vreau să se bage peste actul meu medical. Eu sunt la urgenţă, eu tratez. Altfel sunt încurcat, nicidecum ajutat;

– camera de gardă nu e loc de psihoterapie să vii de trei ori pe săptămână cu aceleaşi probleme psihice. Serios. Le tratezi în altă parte;

– nu-mi spui “am şi eu nevoie de o adeverinţă”. O obţii de la medicul de familie sau din ambulator;

– nu-mi spui “ce părere aveţi despre vaccinuri şi Olivia Steer? Eu nu prea vreau să-mi vaccinez copiii la câte am citit…” Serios, vaccinurile ar trebui să fie obligatorii, ca să evităm tot felul de discuţii şi epidemii care pun şi alte vieţi în pericol;

– dacă înjuri, ai impulsul de a ridica un pumn la mine şi mă tot ameninţi, nu chem paza să te dea afară. Chem paza să te imobilizeze, sun la poliţie şi vei suporta toate consecinţele.

– te interesezi dacă am pediatrie înainte să vii cu copilul în braţe, spunându-mi apoi “da’ ce dracu spital e ăsta?” Dracul nu stă pe lângă mine oricum, am numai îngeri aproape.