Am un angajat care nu mă consideră prost!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În fiecare zi sunt informat de către cei cu care stau de vorbă că managerii, în general, şi cei români, în special, sunt proşti, nu au viziune, nu au strategie, iau decizii impulsive, de moment, pe care le schimbă radical peste câteva zile sau peste câteva săptămâni, că firmele în cauză ar putea să meargă mult, mult mai bine fără acei manageri, nici nu vă imaginaţi cât de bine.

Şi acestea sunt şi motivele pentru care marea, marea majoritate a celor care ajung la mine vor să-şi schimbe jobul.

Sunt şi eu un manager, chiar dacă unul mic-mic, cu o firmă cu câţiva angajaţi. Şi mai sunt şi român, pe deasupra, şi chiar foarte, foarte român. Şi, desigur, sunt şi eu prost, nu am viziune, nu am strategie. Angajaţii au observat asta imediat şi nu scapă niciun moment să mi-o arate: „Păi acum două săptămâni aţi spus altceva!“, şi afişează o uimire teatrală, ca să fie siguri că nu am scăpat mesajul, după care schimbă nişte zâmbete subtile şi complice cu ceilalţi colegi, care clatină din cap aprobator şi compătimitor.

Eu sunt un manager ordonat, foarte organizat. Notez, ca să nu uit, tot ce trebuie să fac, unde, când, de când până când, cu detalii. Problema e că, adesea, uit să notez... :( Câteodată îmi aduc aminte prea târziu, şi-i iau la rost pe angajaţi: „A trecut termenul, de ce nu s-a făcut asta?“ „Păi eu v-am zis!“ „Da, dar am uitat...“ „?!?“ „De ce nu mi-ai adus aminte?“ „Păi nu mi-aţi spus să vă aduc aminte a doua oară!“ „Dar nu ai văzut că am uitat şi că a trecut termenul?“ „Ba da, am văzut, sigur...“, şi iar îşi pun pe faţă o surpriză teatrală, ca să fie siguri că nu am scăpat mesajul, după care schimbă nişte zâmbete subtile şi complice cu ceilalţi colegi, care clatină din cap aprobator şi compătimitor: „Ia uite, manageru' lui peşte, săracu Butunoiu s-a ramolit de tot, până să ajungă la calculator uită ce a vorbit cu câteva minute mai înainte...“.

Totuşi, am şi un angajat mai ciudat, care nu se miră deloc când îi spun că trebuie să facem pe dos de acum înainte ceea ce ziseserăm că o să facem cu o săptămână în urmă. Sau se miră, poate, dar nu citeşti nimic pe chipul lui, dar chiar nimic, oricât de atent te-ai uita. Şi, când am ceva de făcut, mă mai trezesc cu câte un e-mail de la el, a doua zi: „V-aţi pus în agendă că trebuie să mergeţi vineri acolo?“ „Da, mulţumesc!“ Iar joi, surpriză! „Să nu uitaţi că mâine trebuie să vă duceţi acolo!“, chiar dacă îi spusesem că am notat în agendă. Ciudat, foarte ciudat omul acesta...
 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite