Întoarcerea românilor?

De ce să se întoarcă românii în ţară? Ca să muncească aici, ca să facă ceva bun pentru România, ca să ne lăudăm cu ei, ca să trăim cu toţii mai bine?

Opţiunea românilor de a se întoarce este una strict personală. Orice efort instituţional de promovare şi de încurajare a românilor de a reveni mi se pare o demagogie. Specifică propagandei din vremea comuniştilor. (Cine pleca era considerat un duşman al ţării. Cine se întorcea era un erou bun de promovat în „şedinţele de învăţământ politico-ideologic“.)

Pentru ca românii să se întoarcă din străinătate ar trebui ca românii din ţară să facă curăţenie. Toate mediocrităţile şi lichelele care sunt în funcţii la nivel central şi local ar trebui înlăturate, să fie concediate, să dispară. Curăţenia să înceapă din grajduri şi până la Palatul Cotroceni.

Sistemul de valori, bazat pe competenţă, profesionalism, onestitate şi muncă, este compromis în România. De aici se trage mizeria în care trăim. Impostorii şi nulităţile sunt în faţă. Profesioniştii, undeva, mult în spate. Atât în aparatul de stat, cât şi în domeniul privat. Angajările se fac pe pile, telefoane şi favoruri. Banii se împart numai între cei şmecheri, cu poziţii-cheie, care au „relaţii“. Pentru ceilalţi, proştii, se aruncă nişte resturi, acolo, să aibă şi ei ceva de ronţăit, să nu moară de foame.

Apoi, tot acest sistem creat (intenţionat) cu fundul în sus a compromis ideea de muncă. Munca nu numai că este prost plătită, asta n-ar fi o problemă!, ci este dispreţuită şi umilită. Angajatul român este umilit. I se face o favoare că, uite!, ai unde să munceşti, taci şi înghite broaşte dacă vrei să supravieţuieşti! Munca nu este respectată. Nici şcoala, nici învăţătura. Numai proştii muncesc. Numai proştii învaţă. Şmecherii, parveniţii şi ţeparii comandă, improvizează planuri (anapoda), susţin „valori“ (sanchi!), dau lecţii de moralitate, ipocrizia a atins cote înspăimântătoare. Se munceşte în minciună. Ce poate să facă angajatul umilit? Să-l fure pe patron, cum poate, ca să-şi scoată pârleala, sau să-şi ia lumea în cap şi să plece din mizeria României. Să-şi găsească printre străini un loc în care munca lui este respectată.

Pentru ca românii să se întoarcă din străinătate ar trebui ca românii din ţară să facă curăţenie.

Aşa încât, vocile care susţin în forumuri şi conferinţe pline de ifose întoarcerea românilor în ţară le consider nişte voci de papagali. Să se facă curat în această ţară spoită şi prăduită de mediocrităţi şi şarlatani şi apoi românii din diaspora vor decide dacă merită sau nu să se întoarcă.

Până când va începe curăţenia, România rămâne un loc bun unde poţi să mori. Mai bine s-ar porni nişte iniţiative antreprenoriale prin înfiinţarea unor cimitire speciale, unde să fie îngropaţi românii din diaspora, contra cost, care doresc să-şi ducă somnul de veci pe pământul strămoşesc. (Avem destule bocitoare în ţară.) Un sistem de rezervări de locuri de veci taxabil, fiscalizat şi cinstit, iată un bun început al întoarcerii românilor în patrie şi o iniţiativă care ar marca debutul curăţeniei în România!